împreunã, miteinander, együttesen - dfbb.ro filepagina 3 împreunã, miteinander, együttesen nr....

împreunã, miteinanderîmpreunã, miteinanderîmpreunã, miteinanderîmpreunã, miteinanderîmpreunã, miteinander, együttesen, együttesen, együttesen, együttesen, együttesennrnrnrnrnr. 2. 2. 2. 2. 288888 - - - - - augustaugustaugustaugustaugust 200 200 200 200 20099999

pagina 2pagina 2pagina 2pagina 2pagina 2

Pag. 3: Gemeinsam für das Morgen! Rechenschaftsbericht zum 22. Arbeitsjahr desGemeinsam für das Morgen! Rechenschaftsbericht zum 22. Arbeitsjahr desGemeinsam für das Morgen! Rechenschaftsbericht zum 22. Arbeitsjahr desGemeinsam für das Morgen! Rechenschaftsbericht zum 22. Arbeitsjahr desGemeinsam für das Morgen! Rechenschaftsbericht zum 22. Arbeitsjahr desKultur- und Erwachsenenbildungsvereins „Deutsche VKultur- und Erwachsenenbildungsvereins „Deutsche VKultur- und Erwachsenenbildungsvereins „Deutsche VKultur- und Erwachsenenbildungsvereins „Deutsche VKultur- und Erwachsenenbildungsvereins „Deutsche Vortragsreihe Reschitza“. Augustortragsreihe Reschitza“. Augustortragsreihe Reschitza“. Augustortragsreihe Reschitza“. Augustortragsreihe Reschitza“. August2008 - Juli 20092008 - Juli 20092008 - Juli 20092008 - Juli 20092008 - Juli 2009;Pag. 18: Rezumat al bilanþului celui de-al 22-lea an de activitate a Asociaþiei GermaneRezumat al bilanþului celui de-al 22-lea an de activitate a Asociaþiei GermaneRezumat al bilanþului celui de-al 22-lea an de activitate a Asociaþiei GermaneRezumat al bilanþului celui de-al 22-lea an de activitate a Asociaþiei GermaneRezumat al bilanþului celui de-al 22-lea an de activitate a Asociaþiei Germanede Culturã ºi Educaþie a Adulþilor Reºiþa. August 2008 - iulie 2009de Culturã ºi Educaþie a Adulþilor Reºiþa. August 2008 - iulie 2009de Culturã ºi Educaþie a Adulþilor Reºiþa. August 2008 - iulie 2009de Culturã ºi Educaþie a Adulþilor Reºiþa. August 2008 - iulie 2009de Culturã ºi Educaþie a Adulþilor Reºiþa. August 2008 - iulie 2009;Pag. 23: Ion Stendl a expus la Ulm, în GermaniaIon Stendl a expus la Ulm, în GermaniaIon Stendl a expus la Ulm, în GermaniaIon Stendl a expus la Ulm, în GermaniaIon Stendl a expus la Ulm, în Germania, Erwin Josef Þigla;Pag. 24: TTTTTradiþii ale muzicii de jazz în Banatul Montanradiþii ale muzicii de jazz în Banatul Montanradiþii ale muzicii de jazz în Banatul Montanradiþii ale muzicii de jazz în Banatul Montanradiþii ale muzicii de jazz în Banatul Montan, dr. Ionel Bota;Pag. 26: Un moment memorabil pentru poezia mirabilãUn moment memorabil pentru poezia mirabilãUn moment memorabil pentru poezia mirabilãUn moment memorabil pentru poezia mirabilãUn moment memorabil pentru poezia mirabilã, N.S Trãica;Pag. 27: Nebunu úr látogatásaiNebunu úr látogatásaiNebunu úr látogatásaiNebunu úr látogatásaiNebunu úr látogatásai, pr. Makay Botond;Pag. 31: „Heimat war ihm vieles. Tibor Lichtfuss und das Banat” = „Locul natal i-a„Heimat war ihm vieles. Tibor Lichtfuss und das Banat” = „Locul natal i-a„Heimat war ihm vieles. Tibor Lichtfuss und das Banat” = „Locul natal i-a„Heimat war ihm vieles. Tibor Lichtfuss und das Banat” = „Locul natal i-a„Heimat war ihm vieles. Tibor Lichtfuss und das Banat” = „Locul natal i-aînsemnat mult. Tibor Lichtfuss ºi Banatul”. Prezentarea cãrþii la Reºiþa, la Bibliotecaînsemnat mult. Tibor Lichtfuss ºi Banatul”. Prezentarea cãrþii la Reºiþa, la Bibliotecaînsemnat mult. Tibor Lichtfuss ºi Banatul”. Prezentarea cãrþii la Reºiþa, la Bibliotecaînsemnat mult. Tibor Lichtfuss ºi Banatul”. Prezentarea cãrþii la Reºiþa, la Bibliotecaînsemnat mult. Tibor Lichtfuss ºi Banatul”. Prezentarea cãrþii la Reºiþa, la BibliotecaGermanã „Alexander Tietz”, în data de 9 martie 2009Germanã „Alexander Tietz”, în data de 9 martie 2009Germanã „Alexander Tietz”, în data de 9 martie 2009Germanã „Alexander Tietz”, în data de 9 martie 2009Germanã „Alexander Tietz”, în data de 9 martie 2009;Pag. 42: SzendvicsSzendvicsSzendvicsSzendvicsSzendvics, pr. Makay Botond;Pag. 43: Ce-mi place / Ich liebeCe-mi place / Ich liebeCe-mi place / Ich liebeCe-mi place / Ich liebeCe-mi place / Ich liebe, prof. Inge Bähr;Pag. 44: O cronicã plasticã. Parabola realului în lucrãrile lui Francisc KumherO cronicã plasticã. Parabola realului în lucrãrile lui Francisc KumherO cronicã plasticã. Parabola realului în lucrãrile lui Francisc KumherO cronicã plasticã. Parabola realului în lucrãrile lui Francisc KumherO cronicã plasticã. Parabola realului în lucrãrile lui Francisc Kumher,dr. Ionel Bota;Pag. 45: VVVVVacanþã în Grecia. Insula Creta, un real paradis!acanþã în Grecia. Insula Creta, un real paradis!acanþã în Grecia. Insula Creta, un real paradis!acanþã în Grecia. Insula Creta, un real paradis!acanþã în Grecia. Insula Creta, un real paradis!, Gabriela ªerban;Pag. 49: Interviu cu prof. drInterviu cu prof. drInterviu cu prof. drInterviu cu prof. drInterviu cu prof. dr. Ioan Bettisch (Stuttgart / Germania). Ioan Bettisch (Stuttgart / Germania). Ioan Bettisch (Stuttgart / Germania). Ioan Bettisch (Stuttgart / Germania). Ioan Bettisch (Stuttgart / Germania), prof. Dolores Weisz.

Cuprins / Inhalt / Tartalom

„împreunã, miteinander, együttesen”„împreunã, miteinander, együttesen”„împreunã, miteinander, együttesen”„împreunã, miteinander, együttesen”„împreunã, miteinander, együttesen”, nr. 28 - august 2009Apariþie editatã de Forumul Democratic al Germanilor

din judeþul Caraº-Severin. Publicaþie editatã ºi realizatã cu sprijinul financiar

al Guvernului României - Departamentulpentru Relaþii Interetnice. Se distribuie gratuit.

Redactor:Redactor:Redactor:Redactor:Redactor: Erwin Josef Þigla; Lectorat: Lectorat: Lectorat: Lectorat: Lectorat: ec. Waldemar König Adresa redacþiei:Adresa redacþiei:Adresa redacþiei:Adresa redacþiei:Adresa redacþiei: Biblioteca Germanã „Alexander Tietz” B-dul Revoluþiei din Decembrie nr. 22 / RO - 320086 Reºiþa

TTTTTel. + Fax: el. + Fax: el. + Fax: el. + Fax: el. + Fax: 0255 22 00 81; E-mail: [email protected] coperta faþãFoto coperta faþãFoto coperta faþãFoto coperta faþãFoto coperta faþã ºi ºi ºi ºi ºi spate:spate:spate:spate:spate: imagini de la

„Parada Portului Popular German” - ediþia a XVI-a, 13. iunie 2009.Rãspunderea pentru articolele semnate în publicaþie

le revine autorilor.



Gemeinsam für das Morgen!

Rechenschaftsbericht zum 22. ArbeitsjahrRechenschaftsbericht zum 22. ArbeitsjahrRechenschaftsbericht zum 22. ArbeitsjahrRechenschaftsbericht zum 22. ArbeitsjahrRechenschaftsbericht zum 22. Arbeitsjahrdes Kultur- und Erwachsenenbildungsvereinsdes Kultur- und Erwachsenenbildungsvereinsdes Kultur- und Erwachsenenbildungsvereinsdes Kultur- und Erwachsenenbildungsvereinsdes Kultur- und Erwachsenenbildungsvereins

„Deutsche V„Deutsche V„Deutsche V„Deutsche V„Deutsche Vortragsreihe Reschitza”ortragsreihe Reschitza”ortragsreihe Reschitza”ortragsreihe Reschitza”ortragsreihe Reschitza”August 2008 - Juli 2009August 2008 - Juli 2009August 2008 - Juli 2009August 2008 - Juli 2009August 2008 - Juli 2009

Schon wieder einmal ist die Zeit da, um gemeinsam Bilanz zu ziehen!Schon wieder einmal sind wir da um nachzudenken, was wir im letzten

Tätigkeitsjahr gemeinsam geschaffen und vollbracht haben, um uns auch andie, die noch vor einem Jahr zwischen uns waren und es heute nicht mehrsind, zu erinnern.

Schon wieder sind wir hier, neue gemeinsame Impulse zu finden, einMorgen heute noch aufzubauen, unserer Zukunft eine weitere Chance zu geben!

Eine Zukunft kann und soll man nur auf ein hartes Fundament errichten.Unser Fundament im 22. Tätigkeitsjahr, die Rückschau auf die in der Zeit-spanne August 2008 - Juli 2009 von uns entfalteten Tätigkeit sind die folgenden:

1. VOR1. VOR1. VOR1. VOR1. VORTRÄGE UND VIDEONACHMITTTRÄGE UND VIDEONACHMITTTRÄGE UND VIDEONACHMITTTRÄGE UND VIDEONACHMITTTRÄGE UND VIDEONACHMITTAGEAGEAGEAGEAGEAlle Delegationen aus unserer Nähe, aber auch aus weiterer Entfer-

nung, die Reschitza und das Banater Bergland besuchen, stellen in ihr Be-suchsprogramm auch das Jugend-, Dokumentations- und Kulturzentrum „Alex-ander Tietz“ (die deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek) in Reschitza, weil, sodie Stimmen der Vielen, dieses unser Zentrum zum Herzen der Gemeinschaftgeworden ist. Hier pulsiert das Leben unserer Gemeinschaft, hier sind wir inengerer Gemeinschaft zu Hause!

In diesem Herbst, am 6. Oktober, feiern wir 5 Jahre seit der festlichenInbetriebnahme und, wirklich gesagt, das Zentrum war immer ein Anhaltspunkt imdeutschen Kulturgeschehen des Banater Berg-lands und so soll es auch bleiben!

In diesem unserem „Alexander Tietz“-Zentrum, aber auch beim alten Forumssitz in derOituzului-Straße in der Reschitzaer Altstadt fan-den in diesem Tätigkeitsjahr nicht weniger als 32Videonachmittage statt.

Folgende Referenten für verschieden-artige Vorträge konnten wir gewinnen: StephanieSchreitter (Wien), OSR Erich Wörister (Axams -Tirol), Christa Hofmeister (Feldbach - Steiermark),

Christa Hofmeister (Feldbach - Steiermark)Christa Hofmeister (Feldbach - Steiermark)Christa Hofmeister (Feldbach - Steiermark)Christa Hofmeister (Feldbach - Steiermark)Christa Hofmeister (Feldbach - Steiermark)



Norbert Francisc Taugner und Nicolae Negruþiu (beide Ferdinandsberg), Dr. Du-mitru Þeicu (Reschitza), Dipl.-Ök. Alexandrine Paul (Temeswar), Mag. GünterOfner (Graz - Steiermark) und Dr. Kurt Schaar (Innsbruck - Tirol).

Erfolgreich waren die verschiedenen Veranstaltungen in der Advents-,Faschings- und Osterzeit, von unseren Mitgliedern sehr genossen!

Zum Tag der Deutschen Einheit, dem Nationalfeiertag der Bundes-republik Deutschland, wurde eine Veranstaltung im „Diaconovici - Tietz“-Ly-zeum organisiert.

2. DEUTSCHE KUL2. DEUTSCHE KUL2. DEUTSCHE KUL2. DEUTSCHE KUL2. DEUTSCHE KULTURDEKADE IM BANATURDEKADE IM BANATURDEKADE IM BANATURDEKADE IM BANATURDEKADE IM BANATER BERGLANDTER BERGLANDTER BERGLANDTER BERGLANDTER BERGLANDUnsere „Deutsche Kulturdekade im Banater Bergland“ hat in der Zeit

sehr viel an Institutionalisierung gewonnen. Man kann wohl behaupten, dassdie Banater Berglanddeutschen ohne ihre Kulturdekade nicht das sein würden,was sie heute sind!

Ihre 18. Auflage entfaltete sich in der Zeitspanne 3. - 12. Oktober 2008in 14 Ortschaften (Bokschan, Deutsch-Saska, Dognatschka, Ferdinandsberg,Franzdorf, Karansebesch, Nadrag, Orawitza, Orschowa, Reschitza, Russberg,Steierdorf - Anina, Weidenthal und Wolfsberg). Von den 53 Veranstaltungen,die in diesen 10 Tagen im gesamten Banater Bergland stattfanden, sollen nurdie wichtigsten unterstrichen werden, da hier nicht alle erwähnt werden können.

Im Mittelpunkt der Kulturdekade stand selbstverständlich der 15. Hei-mattag der Banater Berglanddeutschen, in Orschowa an der Donau, am äu-ßersten südlichen Zipfel des Banater Berglands (Heimatmesse und festlichesKulturprogramm).

Schwerpunkte innerhalb dieser Auflage waren neben dem Heimattagnoch das Herbstfest des Bokschaner Jugendforums, 4. Auflage, das VI. Re-schitzaer deutsche Chortreffen und das V. Blasmusikfestival in Steierdorf, alleVeranstaltungen mit Erfolg verbunden.

Kulturprogramm der deutschenKulturprogramm der deutschenKulturprogramm der deutschenKulturprogramm der deutschenKulturprogramm der deutschen„Edelweiss“-V„Edelweiss“-V„Edelweiss“-V„Edelweiss“-V„Edelweiss“-Volkstanzgruppeolkstanzgruppeolkstanzgruppeolkstanzgruppeolkstanzgruppe

Orschowa zum HeimattagOrschowa zum HeimattagOrschowa zum HeimattagOrschowa zum HeimattagOrschowa zum Heimattagder Banater Berglanddeutschender Banater Berglanddeutschender Banater Berglanddeutschender Banater Berglanddeutschender Banater Berglanddeutschen

Ehrengäste zum VEhrengäste zum VEhrengäste zum VEhrengäste zum VEhrengäste zum V. Blasmusikfestival. Blasmusikfestival. Blasmusikfestival. Blasmusikfestival. Blasmusikfestivalin Steierdorfin Steierdorfin Steierdorfin Steierdorfin Steierdorf



3. VOLKSTUM UND IDENTITÄT3. VOLKSTUM UND IDENTITÄT3. VOLKSTUM UND IDENTITÄT3. VOLKSTUM UND IDENTITÄT3. VOLKSTUM UND IDENTITÄTDie Banater Berglanddeutschen haben mit den ihnen zur Verfügung

gestellten Mitteln und Möglichkeiten auch im 22. Tätigkeitsjahr versucht, daseigene Volkstum aufrechtzuerhalten, ihre eigenständige Identität in der großenFamilie der Rumäniendeutschen bekannt zu machen und ihr eine Zukunft zusichern. Dass es nicht immer leicht ist, das verstehen viele und trotzdem sindwir allesamt bemüht, weiterzugehen!

Wenn man vom Volkstum der Banater Berglanddeutschen spricht, soführt einem der Gedanke in erster Reihe zum „Reschitzaer Deutschen Trach-tenfest“, die größte Veranstaltung solcherart unserer Volksgruppe in der Region.

In diesem Jahr fand es am 13. Juni 2009 zum 16. Mal statt und zumGelingen trugen nicht weniger als 210 Trachtenträger aus dem BanaterBergland (Steierdorf - Anina, Bokschan, Orawitza und Reschitza), aus demBanat (Lugosch und Nadrag), aus der Untersteiermark in Slowenien und ausÖsterreich (Steiermark und Kärnten) bei. Es war ein schöner Trachtenzugdurch die Altstadt Reschitzas bis ins neue Zentrum, und dann zurück ins Kul-turhaus der Gewerkschaften, wo das Festkulturprogramm stattfand. Für dieStimmung und zum Trachtenaufmarsch spielte die Karansebescher Blasmusik-formation. Selbstverständlich wurde auch in diesem Jahr beim Denkmal derRusslanddeportierten halt gemacht, gebetet und es wurden Blumenkränzeniedergelegt!

Weitere Stützpunkte in unserer Volkstums- und Identitätsarbeit bildendie nun zur Tradition gewordenen zwei Veranstaltungsreihen „Reschitzaerdeutscher Frühling“ (VII. Auflage, 6. - 9. Mai 2009), hauptsächlich demEuropatag, dem 9. Mai, gewidmet, und „Reschitzaer deutscher Herbst“ (VI.Auflage, 13. - 22. November 2008), in dessen Rahmen die 21 Jahre seit derGründung unseres Kultur- und Erwachsenenbildungsvereins „Deutsche Vor-tragsreihe Reschitza“ gefeiert wurden.

Ein kleines Jubiläum feierte man in der Zeitspanne 26. - 28. September2008 in Wolfsberg zum „Singenden,tanzenden Wolfsberg“ denn die Veran-staltung fand zum 10. Mal statt. Sie warauch als Generalprobe für die bevor-stehende Kulturdekade 2008 gedacht.

Dass wir nicht alleine im BanaterBergland dastehen, das beweisenimmer wieder ausländische Gäste, dieuns in unserer Arbeit unterstützen unduns Hoffnung für die Zukunft vermitteln,

Das 16. „Reschitzaer Deutsche Trachtenfest“Das 16. „Reschitzaer Deutsche Trachtenfest“Das 16. „Reschitzaer Deutsche Trachtenfest“Das 16. „Reschitzaer Deutsche Trachtenfest“Das 16. „Reschitzaer Deutsche Trachtenfest“



so der Besuch der Österreichischen Landsmannschaft aus Wien zusammenmit dem Ungarndeutschen Schulverein BUSCH, im August 2008, und derBesuch einer starken Abordnung des Alpenländischen Kulturverbands „Süd-mark“ zu Graz / Steiermark, in Begleitung einer Delegation des KulturvereinsDeutschsprachiger Frauen „Brücken“ aus Marburg an der Drau in Slowenien,im Juni 2009.

Die Reschitzaer deutschen „Enzian“-Volkstanzgruppen (kleine, mittlereund große), unter der Leitung der Familie Marianne und Nelu Florea haben somanche Erfolge auch im 22. Tätigkeitsjahr zu verzeichnen gehabt. Insbeson-dere sei die Teilnahme der großen Tanzgruppe an einer Reise Anfang Mai2009 nach Tirol (Nord-, Süd- und Osttirol) und nach Graz in der Steiermarkerwähnt, wo sie überall mit Erfolg aufgetreten ist.

Die deutsche „Enzian“-Volkstanzgruppe Reschitza, die in diesen Tagen(am 26. Juni 1999 war es, als sie zum ersten Mal auf der Bühne waren), 10 Jah-re seit dem ersten Auftritt unter der damaligen Leitung von Elisabeth Bellfeiert, bildet weiterhin einen Schwerpunkt unseres Volkstumsbewusstseins,wofür wir dankbar sind!

4. LITERA4. LITERA4. LITERA4. LITERA4. LITERATUR, VERÖFFENTLICHUNGENTUR, VERÖFFENTLICHUNGENTUR, VERÖFFENTLICHUNGENTUR, VERÖFFENTLICHUNGENTUR, VERÖFFENTLICHUNGENDie „Deutschen Literaturtage in Reschitza“ sind weiterhin im Zentrum

des rumäniendeutschen Literaturgeschehens in unserem Lande geblieben.Die 19. Auflage fand in der Zeitspanne 15. - 17. Mai 2009 statt und vereintezahlreiche Gäste aus Rumänien, Slowenien, Ungarn und Deutschland. Hierdie Teilnehmer: Nora Iuga (Bukarest), Bernhard Setzwein (München /Deutschland), Eugen D. Popin (München / Deutschland), Anne Junesch(Hermannstadt), Dr. Mariana Virginia und Dr. Ioan Lãzãrescu (Bukarest), EdithGuip-Cobilanschi (Temeswar), Dr. Annemarie Podlipny-Hehn (Temeswar),Joachim Wittstock (Hermannstadt), Michael Astner (Iassy), Dr. Carmen ElisabethPuchianu (Kronstadt), Robert Gabriel Elekes (Kronstadt), Johann Schuth (der1. Vorsitzende des Verbandes Ungarndeutscher Autoren und Künstler,Budapest / Ungarn), Angela Korb (Budapest / Ungarn), Veronika Haring(Marburg an der Drau / Slowenien), Ivana Hauser (Marburg an der Drau),Marjan Pungartnik (Marburg an der Drau) und Aleš Tacer (Marburg an derDrau). Das Rahmenprogramm führte diesmal die Teilnehmer nach EftimieMurgu, in die Rudãria-Klamm und zu einem außergewöhnlichen Theaterauftrittim Alten Theater von Orawitza.

Edith Guip-Cobilanschi aus Temeswar war Gast eines literarischenNachmittags beim Reschitzaer Frauenkränzchen, während Karl Windberger-Szélhegyi (früher Reschitza, zurzeit Temeswar) aus seinem Buch „MiaReschitzara. Earinnarungan mit Ealebnissn von Anno dazumal” vorlas.

Es fanden sowohl in Reschitza wie auch im ganzen Bergland mehrerenvon uns organisierte Präsentationen der Bücher, die unser Verein in diesem22. Tätigkeitsjahr herausgegeben haben, statt. Diese sind:



1. Arsenie Boar: Istorie ilustratã a Banatului Montan, 1890 - 1948. Vo-lumul II = Illustrierte Geschichte des Banater Berglands, 1890 - 1948. Band II =Illustrated history of the Mountainous Banat, 1890 - 1948. Book II. Hrsg.: ErwinJosef Þigla. Lektorat: Waldemar König, Dr. Ada Cruceanu-Chisãliþã. Reschitza:„Banatul Montan”-Verlag, 2008; 144 S., Auflage: 300 Exemplare. ISBN: 978-973-88077-7-8; Vol. II, ISBN: 978-973-1929-04-0

2. Tibor Lichtfuss: Heimat war ihm vieles. Tibor Lichtfuss und das Banat.Hrsg.: Erwin Josef Þigla. Lektorat: Waldemar König. Reschitza: „BanatulMontan”-Verlag, 2008; 97 S., Illustrationen, Auflage: 300 Exemplare. ISBN:978-973-1929-03-3.

3. Maria Tudur - Anton Ferenschütz. Hrsg. und Vorwort: Erwin JosefÞigla. Einleitende Worte: Ada Cruceanu-Chisãliþã. Lektorat: Waldemar König.Reschitza: „Banatul Montan”-Verlag, 2008, 96 S., Auflage: 350 Exemplare.ISBN: 978-973-1929-13-2.

4. Edith Guip-Cobilanschi: Süßes Heimweih, bitteres Fernweh. Redak-tion: Erwin Josef Þigla. Lektorat: Waldemar König. Reschitza: „Banatul Montan”-Verlag, 2008, 159 S., Auflage: 300 Exemplare. ISBN: 978-973-1929-02-6.

5. Karl Windberger-Szélhegyi: Mia Reschitzara. Earinnarungan mitEalebnissn von Anno dazumal. Herausgeber: Erwin Josef Þigla. Lektorat:Waldemar König, Erwin Josef Þigla. Reschitza: „Banatul Montan”-Verlag, 2008,490 S., Auflage: 300 Exemplare. ISBN: 978-973-1929-16-3.

Weitere Buchautoren, die bei uns ihre Werke vorgestellt haben, waren:Patrick Dennis Schmiedt (Reschitza), Anna Junesch (Hermannstadt), OctavianDoclin (Reschitza), Gustav Hlinka (Reschitza), Costel Iftinchi (Iassy), MihaiDascãlu (Großwardein) - alle innerhalb der Kulturdekade 2008, und DoinaHlinka und Viorica Farkas (beide Reschitza), im Juni 2009.

Wir setzten unsere Herausgebertätigkeit auch mit weiteren Ton- undBildträgern fort, so die CD-ROM „Die Banater Berglanddeutschen“, Nr. 6 (eineErscheinung, die in Bildern widerspiegelt, was an wichtigsten Veranstaltungen

Die „Deutschen Literaturtage in Reschitza“, 15. - 17. Mai 2009Die „Deutschen Literaturtage in Reschitza“, 15. - 17. Mai 2009Die „Deutschen Literaturtage in Reschitza“, 15. - 17. Mai 2009Die „Deutschen Literaturtage in Reschitza“, 15. - 17. Mai 2009Die „Deutschen Literaturtage in Reschitza“, 15. - 17. Mai 2009



unseres Vereins im Laufe des 21. Tätigkeitsjahrs bei uns gelaufen ist), einCD-ROM „Bãile Herculane - Mehadia / Herkulesbad - Mehadia”, eine CD„Laudate Dominum“, mit Aufnahmen des „Harmonia Sacra“-Chors der römisch-katholischen „Maria Schnee”-Pfarre Reschitza, und, nicht zuletzt, eine CD„Frohe Weihnachten / Crãciun fericit“, mit Aufnahmen des „Banater Bergland“-Trios, des „Harmonia Sacra“-Chors der römisch-katholischen „Maria Schnee”-Pfarre Reschitza, des „Franz Stürmer“-Chors aus Reschitza und der SolistenGeorg Colþa, Elena Cozâltea und Christine Surdu, alle Reschitza.

Hier sei besonders der Firma WILDRO Reschitza (Inhaber Lucian Duca),gedankt, der dabei maßgebend an der Herausgabe von CDs und CD-ROMsbeteiligt war.

Die für uns so wichtige Dokumentationsstelle „RumäniendeutscheBücher - Bücher der Rumäniendeutschen, 1990 - 2009“ lebt weiter! Der Katalog2009 ist pünktlich zu den Literaturtagen erschienen. Im Vergleich zum Katalog2008 sind in diesem Jahr 126 neue Titel hinzugekommen. Wir bauen undhoffen auch in der Zukunft auf Unterstützung für diese unsere in Rumänieneinmalige Dokumentationsstelle!

Unser wichtigstes Druckerzeugnis und Sprachrohr nach außen warund ist die Monatsschrift „Echo der Vortragsreihe“. Die Juli 2009-Ausgabeträgt die Nummer 235! Dazu zählen soll man noch die bis jetzt erschienenen71 Sonderbeilagen anlässlich der wichtigsten Kulturereignisse unseresBanater Berglanddeutschtums.

Weiterhin kann man die Schrift im Internet unter den folgenden Adressenfinden: wwwwwwwwwwwwwww.dfbb.ro, www.dfbb.ro, www.dfbb.ro, www.dfbb.ro, www.dfbb.ro, www.banater-berglanddeutsche.de.banater-berglanddeutsche.de.banater-berglanddeutsche.de.banater-berglanddeutsche.de.banater-berglanddeutsche.de und wwwwwwwwwwwwwww.erwinjoseftigla.ro.erwinjoseftigla.ro.erwinjoseftigla.ro.erwinjoseftigla.ro.erwinjoseftigla.roHiermit sei allen, die das fachmännisch ermöglichen, innig gedankt (haupt-sächlich Hugo Balazs und Sorin Cãprariu).

Die deutsche Minderheit im Ba-nater Bergland verfügt in diesemAugenblick über eine von WaldemarGünter König und Hugo Balazs (Bana-ter Berglanddeutsche, e.V. in Deutsch-land) gut aufgebaute und übersichtlicheWEB-Seite. Sie kann unter der Adressewwwwwwwwwwwwwww.dfbb.ro.dfbb.ro.dfbb.ro.dfbb.ro.dfbb.ro besucht werden. Darin kannman vieles über die Struktur unseresForums und über unsere Tätigkeit lesen,sich einen Gesamteindruck davonmachen.

Genauso wie in den vergange-nen Jahren, so gebührt auch diesmalein besonderer Dank für das gesamte



Lektorat unserer Erscheinungen (Bücher, CD-ROM, CD wie auch unsereMonatsschrift „Echo der Vortragsreihe“ mit Sonderbeilagen, die Zeitschrift„Împreunã, Miteinander, Együttesen“, Webseite), Dipl.-Ök. Waldemar GünterKönig, der in diesem Jahr für seine Unermüdlichkeit den „Alexander Tietz“-Preis der deutschen Minderheit im Banater Bergland bekommen hat.

Wir setzten auch im 22. Tätigkeitsjahr die Herausgabe von Sonder-briefumschlägen und Sonderstempeln fort, die die verschiedenen wichtigenEreignisse in unserem Kulturleben, und nicht nur, widerspiegeln sollten.Diesmal waren es 6 Sonderbriefumschläge und ebenso viele Sonderstempel.Dank gebührt hier vor allem Gustav Hlinka, der den Großteil der Graphikbereitstellte.

Die Sendung in deutscher Sprache von Radio Reschitza wird weiterhinvon Gerhard Chwoika betreut. Ihm und seinen Mitarbeitern, auch den Jugend-lichen, ist es zu verdanken, dass diese wöchentlichen dreißigminütigenSendungen in deutscher Sprache bei Radio Reschitza weiterhin beliebt sind.

Dank gebührt ebenfalls der Redaktion der deutschen Sendung vonRadio Temeswar, wie auch der deutschen Redaktion von TVR, die Rumä-nische Nationalfernsehgesellschaft, die getreu von den Banater Bergland-deutschen und deren Tätigkeit berichteten.

5. MUSIK UND AUSSTELLUNGEN5. MUSIK UND AUSSTELLUNGEN5. MUSIK UND AUSSTELLUNGEN5. MUSIK UND AUSSTELLUNGEN5. MUSIK UND AUSSTELLUNGENDie beiden Hauptträger unserer musikalischen Tätigkeit waren auch

im 22. Tätigkeitsjahr der deutsche „Franz Stürmer“-Chor, geleitet von Prof.Elena Cozâltea, und das „Banater Bergland“-Trio mit Prof. George Gassen-heimer, Dipl.-Ing. Karl Ludwig Lupºiasca und Karl Stoianovici. Josef Ruzicskavom „Banater Bergland“-Trio ist im Sommer des vergangenen Jahres leiderverstorben, ein großer Verlust für uns! Gott sei Dank gab es einen Ersatz fürihn: Prof. George Gassenheimer spielt nun beim Trio mit!

Das „Banater Bergland“-TrioDas „Banater Bergland“-TrioDas „Banater Bergland“-TrioDas „Banater Bergland“-TrioDas „Banater Bergland“-Trio Der „Franz Stürmer“-ChorDer „Franz Stürmer“-ChorDer „Franz Stürmer“-ChorDer „Franz Stürmer“-ChorDer „Franz Stürmer“-Chor



Beide zuvor erwähnten Musikgruppen sind in mehreren Ortschaftendes Banater Berglands, aber auch außerhalb unserer Region, mit Erfolg auf-getreten. Somit haben alle Mitwirkenden weiter gesorgt, dass der Begriff Ba-nater Berglanddeutsche bekannt und beliebt ist. Unseren großen Dank dafür!

Am 11. Oktober 2008 fand in der Hauptstadt des Banater Berglandesdas „VI. Reschitzaer deutsche Chorfestival“ statt. Daran beteiligt haben sichneben unserem „Franz Stürmer“-Chor noch die Petroschener Liedertafel, der„Temeswarer Liederkranz“, der „Cãlinul roºu”-Ukrainerchor aus Karansebeschund der rumänische „Lia Ponoran“-Chor aus Reschitza.

Erwähnenswert sind auch weitere Musikprogramme, wie z.B. dievorösterliche Veranstaltung mit dem „Fiamma“-Kirchenchor der „MariaSchnee“-Pfarre und mit dem rumänisch-orthodoxen Jugendchor „StranaStrãmoºeascã“, ebenfalls aus Reschitza, die innerhalb der Kulturdekade 2008in Steierdorf organisierte V. Auflage des Blasmusikfestivals, oder der Auftrittunseres Gastes Nikolaus Rudolf Pilly aus Kalan mit seiner singenden Säge inmehrere Ortschaften des Banater Berglandes.

Was die Ausstellungen anbelangt, so wurden im 22. Tätigkeitsjahrinsgesamt 15 im In- und Ausland organisiert. Hier sollen einige davon erwähntwerden: Malerei, Anton Ferenschütz und Maria Tudur innerhalb der Kultur-dekade; Francisc Matiaº im November 2008; Anton Ferenschütz und FranzBinder zum Russlanddeportationsgedenken 2009; Naive Malerei: Doina undGustav Hlinka, Costel Iftinchi, Mihai Dascãlu; Fotoausstellungen, AlexanderErwin Þigla - Australien, innerhalb der Kulturdekade 2008, genauso wie eineFotogruppenausstellung in Dognatschka.

Zum zweiten Mal organisierten wir, im Juni, ein Monat der Ausstel-lungen. Daran beteiligt waren in 2009 Familie Luise und Francisc Finta undAnca Cãceu, alle Temeswar („Salzkammergut - ein Juwell”), Doina Hlinkaund Viorica Farkas (Naive Kunst), Gustav Hlinka (Philatelie „Mihai Eminescu”),Erwin Josef Þigla (Philatelie „Papst Johannes Paul II. - Papst Benedikt XVI.“)und, nicht zuletzt, Malerei, Ioana Mihãiescu (Reschitza) und Adriana Oan-cea-ªuteu (Temeswar).

Arbeiten des KunstzirkelsArbeiten des KunstzirkelsArbeiten des KunstzirkelsArbeiten des KunstzirkelsArbeiten des Kunstzirkels„Deutsche Kunst„Deutsche Kunst„Deutsche Kunst„Deutsche Kunst„Deutsche Kunst

Reschitza“Reschitza“Reschitza“Reschitza“Reschitza“

Arbeiten desArbeiten desArbeiten desArbeiten desArbeiten desHolzschnitzereizirkelsHolzschnitzereizirkelsHolzschnitzereizirkelsHolzschnitzereizirkelsHolzschnitzereizirkels

„Jakob Neubauer“„Jakob Neubauer“„Jakob Neubauer“„Jakob Neubauer“„Jakob Neubauer“

vvvvv.l.n.r.l.n.r.l.n.r.l.n.r.l.n.r.: Gustav Hlinka.: Gustav Hlinka.: Gustav Hlinka.: Gustav Hlinka.: Gustav Hlinkaund George Molinund George Molinund George Molinund George Molinund George Molin



Die beiden Kunstzirkel der deutschen Minderheit in Reschitza warenerfolgreich auch im 22. Tätigkeitsjahr. Der Malzirkel unter der Leitung vonDoina und Gustav Hlinka hat sich einen Namen ausgesucht: „Deutsche KunstReschitza“. Für den Holzschnitzerzirkel unter der Leitung von George Molinnehmen wir ab heute einen Namen aus der Taufe: den seines Gründers JakobNeubauer. Somit wird er ab heute diesen Namen tragen: Holzschnitzereizirkel„Jakob Neubauer“.

Beide Kunstzirkel haben mehrere Ausstellungen im letzten Tätig-keitsjahr organisiert, so in der Faschingszeit, anlässlich des Europatages am9. Mai usw. Doina und Gustav Hlinka haben auch in Marburg an der Drau inSlowenien ausgestellt.

Allen drei Leitern dieser unserer Zirkel, Doina und Gustav Hlinka sowieGeorge Molin, unseren innigsten Dank für die geleistete Arbeit und Gratu-lationen für die bis jetzt errungenen Erfolge!

Und zum Schluss möchte ich noch eine Endausstellung zum interna-tionalem Zeichenwettbewerb „Kinder malen ihre Heimat“, 9. Auflage, die imMai 2009, im „Karl Brunner“-Europahaus Neumarkt in der Steiermark gezeigtwurde, erwähnen.

Der Großteil unserer Ausstellungen wurde in Zusammenarbeit mit derVinzenzgemeinschaft Reschitza im „Frédéric Ozanam“-Sozialzentrum organi-siert. Dafür, unseren Dank!

6. SCHULE, KINDER- UND JUGENDARBEIT6. SCHULE, KINDER- UND JUGENDARBEIT6. SCHULE, KINDER- UND JUGENDARBEIT6. SCHULE, KINDER- UND JUGENDARBEIT6. SCHULE, KINDER- UND JUGENDARBEITEs steht in unserer Pflicht, die Beziehung zu den verschiedenen Lehr-

einheiten, wo die deutsche Sprache Lerngegenstand ist, aufrechtzuerhalten.So pflegen wir Beziehungen mit Schulen, wo Deutsch-als-Muttersprache (DaM)unterrichtet wird („Diaconovici - Tietz“-Lyzeum Reschitza und „C.D. Loga“-Lyzeum Karansebesch), genauso wie auch mit den verschiedenenSchuleinheiten, wo Deutsch-als-Fremdsprache (DaF) unterrichtet wird („ªtefanAnghel”-Lyzeum, „Alexandru Popp”-Lyzeum, beide Reschitza).

Gute Beziehungen pflegen wir auch zu den deutschen Gruppen vonKindergärten Reschitzas. Ganz besonders erwähnungswert sei hier der Kin-dergarten mit normalem Programm Nr. 9,Kindergärtnerin Ingeborg Nemeºagu.

Die Zusammenarbeit mit der Re-schitzaer „Eftimie Murgu“-Universitätwar für beide Seiten weiterhin ersprieß-lich, so die innerhalb der Kulturdekadeorganisierte Veranstaltung und die demEuropatag (9. Mai) gewidmete.

Die deutsche „Rolf Bossert“-SchülertheatergruppeDie deutsche „Rolf Bossert“-SchülertheatergruppeDie deutsche „Rolf Bossert“-SchülertheatergruppeDie deutsche „Rolf Bossert“-SchülertheatergruppeDie deutsche „Rolf Bossert“-Schülertheatergruppe



Unser Dank gilt den Lehrerinnen Yvonne Christa Demenyi, Ingrid KarinHewson (geborene Protocsil) und Constanþa Bugariu (alle DaM), der DaF-Lehrerin Alexandra Damºea, sowie der DaF-Lehrerin an der Uni Reschitza,Prof. Dolores Weisz.

Unsere Jugendlichen, die in der deutsche „Enzian“-Volkstanzgruppe(geleitet von Marianne und Nelu Florea) und in der deutschen „Rolf Bossert“-Schülertheatergruppe (geleitet von Lehrerin Ingrid Karin Hewson), aktiv sind,bilden den Kern unserer Jugendarbeit!

Im „Alexander Tietz“-Zentrum haben wir auch innerhalb der in 2008stattgefundenen Kulturdekade mehrere Begegnungen mit Kindern, Schülernund Jugendlichen verschiedener Unterrichtseinheiten organisiert, damit mansich zukünftige Leser der Bibliothek erzieht, oder aber zu verschiedenenVeranstaltungen, wie z.B. Europatag, 1. Juni - internationaler Kindertag, Teil-nehmer heranzieht.

Und weil zuvor die Rede vom 1. Juni war... Zum ersten Mal organisiertenwir im Hof des „Alexander Tietz“-Zentrums eine größere Veranstaltunganlässlich dieses internationalen Kindertags. Es war ein großer Erfolg, dankder Teilnehmer am Kulturprogramm und auch dank der Zuschauer.

Einen festen Bestandteil unserer Tätigkeit bildete weiterhin die För-derung des deutschen Kindergärtnerinnenvereins und des Lehrervereins desBanater Berglands. Weiterbildungsveranstaltungen, 3 an der Zahl, waren auchin diesem 22. Tätigkeitsjahr Stichworte in dieser Richtung.

Am 11. November 2008 feierten wir traditionsgemäß das Martinsfestmit dem Laternenumzug durch die Altstadt Reschitzas.

7. KIRCHE, DENKMALPFLEGE7. KIRCHE, DENKMALPFLEGE7. KIRCHE, DENKMALPFLEGE7. KIRCHE, DENKMALPFLEGE7. KIRCHE, DENKMALPFLEGEDie Beziehung zum Glauben und zur Kirche stand weiterhin im Mittel-

punkt unseres Strebens, eine Erbschaft von den vorangegangenen Gene-rationen, die uns Ehre macht!

Die Heimatmesse innerhalb der 18. Kulturdekade wurde in Orschowa(4. Oktober 2008) von Domherr Pfr. Adalbert Jäger, in der Vertretung desDiözesanbischofs Msgr. Martin Roos, zelebriert.

Heilige Messen haben wir anlässlich der Veranstaltung „Singendes,tanzendes Wolfsbergs“, des Martinsfestes, der 21. Gründungstagsfeier desKultur- und Erwachsenenbildungsvereins „Deutsche Vortragsreihe Reschitza“,der Feier der heiligen Elisabeth, Schutzpatronin des Vereins, sowie zurRusslanddeportationsgedenkfeier 2009 und zum Trachtenfest mitorganisiert.

Auch in diesem Tätigkeitsjahr haben wir beim Aufbau der II. Laube fürdas Fronleichnamfest in Reschitza mitgeholfen.

Nicht unerwähnt darf bleiben die vorösterliche ökumenische Veran-staltung „Den Gekreuzigten liebend“ (am 2. April 2009, bereits die IV. Auflage).



Ökumene bedeutet für uns sehr viel! Die Schlussveranstaltung der 18. Kul-turdekade fand bereits zum zweiten Mal in der evangelisch-lutherischen Kirchein Reschitza statt, ein Zeichen des gegenseitigen Achtens und Respekts,genauso wie die mehrmalige Teilnahme des evangelisch-lutherischen Pastorsdes Banater Berglands, Pfr. Egon Wonner, an unseren kirchlichen Veranstal-tungen in der römisch-katholischen „Maria Schnee“-Pfarrkirche Reschitza.

Kirchweihfeste mit Festgottesdienst gab es viele: das 257. in Deutsch-Saska (12. Oktober 2008), das 147. in Franzdorf (4. Oktober 2008), das 137. inWolfsberg (11. Oktober 2008), das 129. in Bresondorf (8. November 2008)und das 79. in Sigismund - Steierdorf (5. Oktober 2008).

Zum Volkstrauertag, am 16. November 2008, fanden Gedenkfeiern inReschitza beim „Flieger“-Grab, am Friedhof in Gerlischte und am Friedhof inDeutsch-Saska statt. Das Temeswarer Deutsche Konsulat war durch HerrnHarald Fratczak, in Vertretung des Konsuls Rolf Maruhn, präsent.

Wir haben weiterhin auf die Pflicht den Ahnen gegenüber geachtetund im 22. Tätigkeitsjahr zur Instandhaltung von Identitätsbeweisen, u.a. auchvon Denkmälern, die uns als Banater Berglanddeutsche bezeugen, beigetragen.

Hier sei nochmals erwähnt, was wir an Arbeit in Sache Denkmalpflegeund Neuerrichtung von Anhaltspunkten unserer Identität bis jetzt, im Laufeder Jahre, geleistet haben: das durch unseren Einsatz renovierte „Flieger“-Grab, das Denkmal am Kreuzberg, die letzte Ruhestätte von Alexander Tietzund die „Alexander-Tietz“-Büste vor dem gleichnamigen Kulturzentrum inReschitza. Dazu kommen nun die Grabmäler in Bosowitsch, Gerlischte undDeutsch-Saska.

Ein besonderer Dank gilt hier Dr. Herwig Brandstetter aus Graz in derSteiermark und seinen Vertretern im Banater Bergland, in Sache Kriegs-gräberführsorge, Gerhard Chwoika und Sandor Balogh.

Heimatmesse der BanaterHeimatmesse der BanaterHeimatmesse der BanaterHeimatmesse der BanaterHeimatmesse der BanaterBerglanddeutschen in OrschowaBerglanddeutschen in OrschowaBerglanddeutschen in OrschowaBerglanddeutschen in OrschowaBerglanddeutschen in Orschowa

Requiem zur Ehre der VRequiem zur Ehre der VRequiem zur Ehre der VRequiem zur Ehre der VRequiem zur Ehre der Verstorbenenerstorbenenerstorbenenerstorbenenerstorbenender Russlanddeportationder Russlanddeportationder Russlanddeportationder Russlanddeportationder Russlanddeportation



8. RUSSLANDDEPOR8. RUSSLANDDEPOR8. RUSSLANDDEPOR8. RUSSLANDDEPOR8. RUSSLANDDEPORTIERTIERTIERTIERTIERTE, ALTE, ALTE, ALTE, ALTE, ALTENBETREUUNGTENBETREUUNGTENBETREUUNGTENBETREUUNGTENBETREUUNGAm 14. Januar 2009 organisier-

ten wir die Gedenkveranstaltung zum64. Wiederkehrstag des Beginns derRusslanddeportation, die alle Jahreeine Pflichtveranstaltung in unseremKalender ist. In diesem Jahr nahmen,neben gewesenen Russlanddeportier-ten aus Reschitza, noch Gäste ausLugosch, Bokschan, Doman, Ferdi-nandsberg, Steierdorf - Anina, Diemrich,Petroschen, Vulcan bei Petroschen, Kalanund Nadrag teil.

Am 9. Dezember 2008, nach dem Nikolaustag 2008, besuchten unsereMitglieder wieder, einer alten Tradition gemäß, mit Geschenken die Insassendes Altenheims in Reschitza.

9. AUSSENSTELLEN UND VERANST9. AUSSENSTELLEN UND VERANST9. AUSSENSTELLEN UND VERANST9. AUSSENSTELLEN UND VERANST9. AUSSENSTELLEN UND VERANSTALALALALALTUNGENTUNGENTUNGENTUNGENTUNGENIN ANDEREN ORTSCHAFTENIN ANDEREN ORTSCHAFTENIN ANDEREN ORTSCHAFTENIN ANDEREN ORTSCHAFTENIN ANDEREN ORTSCHAFTEN

Wir waren auch im verflossenen Tätigkeitsjahr bemüht, die Außenstellender „Deutschen Vortragsreihe Reschitza“ in Bokschan, Dognatschka, Ferdi-nandsberg, Orawitza und Russberg weiterhin mit guten Kulturveranstaltungenzu versorgen. Leider ist uns das nicht mehr in Drobeta Turnu-Severin gelungen,das zweite Jahr bereits. Höchstwahrscheinlich werden wir demnächst dieseAußenstelle schließen müssen.

Wir organisierten oder mitorganisierten in diesem Tätigkeitsjahr 7 Ver-anstaltungen in Bokschan, 3 in Dognatschka, 2 in Ferdinandsberg, 4 inOrawitza, 1 in Russberg, den Großteil davon, wie auch in den vergangenenJahren, innerhalb der „Deutschen Kulturdekade im Banater Bergland“.

Auch haben wir, nach Möglichkeiten, uns bemüht, Veranstaltungen inanderen Ortschaften des Banater Berglands, wo wir keine Außenstellen haben,aber auch in anderen Ortschaften im Banat, in Rumänien und im Ausland zuorganisieren. Dadurch wurde die Banater Berglanddeutsche Kultur weiterbekannt. Insgesamt waren es 19 solche Veranstaltungen.

10. UNTERHAL10. UNTERHAL10. UNTERHAL10. UNTERHAL10. UNTERHALTUNGEN UND AUSFLÜGETUNGEN UND AUSFLÜGETUNGEN UND AUSFLÜGETUNGEN UND AUSFLÜGETUNGEN UND AUSFLÜGEFaschingsfeste waren es viele, die wir als Unterhaltung auch im 22.

Tätigkeitsjahr abgehalten haben, nicht nur in Reschitza. Nudelpartys für Jungund Alt, Krapfenparty, der große Maskenball am 21. Februar 2009 in Reschitzadienen als Beispiel dafür.

Die 10 Ausflüge, die wir organisiert haben, bildeten genauso wie bisjetzt ein Bindeglied zwischen unseren Mitgliedern und dem Verein, zwischenden Großveranstaltungen und unseren Kulturformationen.

Russlandsdeportationsgedenken 2009Russlandsdeportationsgedenken 2009Russlandsdeportationsgedenken 2009Russlandsdeportationsgedenken 2009Russlandsdeportationsgedenken 2009



111111. „ALEXANDER TIETZ”- UND „STEF1. „ALEXANDER TIETZ”- UND „STEF1. „ALEXANDER TIETZ”- UND „STEF1. „ALEXANDER TIETZ”- UND „STEF1. „ALEXANDER TIETZ”- UND „STEFAN JÄGER“-PREIS,AN JÄGER“-PREIS,AN JÄGER“-PREIS,AN JÄGER“-PREIS,AN JÄGER“-PREIS,KULKULKULKULKULTURAUSTTURAUSTTURAUSTTURAUSTTURAUSTAUSCH, ZUSAMMENARBEITAUSCH, ZUSAMMENARBEITAUSCH, ZUSAMMENARBEITAUSCH, ZUSAMMENARBEITAUSCH, ZUSAMMENARBEIT

Die höchste Auszeichnung, welche die Banater Berglanddeutschenjährlich zu vergeben haben, der „Alexander Tietz”-Preis, wurde für das Jahr2009 am 4. April dem Reschitzaer Forumsvorstandsmitglied und langjährigenKorrektor unserer Veröffentlichungen, Dipl.-Ök. Waldemar Günter König verlie-hen. Gratulation dafür!

Ebenfalls heuer, im Rahmen der Banater deutschen Heimattage inTemeswar, wurde dem stellvertretenden Vorsitzenden des DFBB, Dr. Ing.Christian Paul Chioncel, der „Stefan Jäger“-Preis der gleichnamigen Stiftung,für das Jahr 2008 verliehen.

In diesem 22. Tätigkeitsjahr wurde die Zusammenarbeit mit dem ifa-Kulturmanager Florian Küchler weiter entwickelt. Nach den Kulturassisten-tinnen Nicole Opaþchi (2003 - 2004), Andrea Judith Krempels (2004 - 2006)und Ute Walther (2006 - 2007), ist nun der für zwei Jahre hier weilende FlorianKüchler dem Ende seiner Tätigkeit hier im Bergland nahe (am 31. August2009 ist sein letzter Aktivitätstag in Reschitza). Die ifa-Twins Christian PaulChioncel (2005 - 2006) und Alexandra Damºea (2006 - 2007) standen denifa-Kulturmanagern zur Seite.

Die Tätigkeit des Frauenkränzchens in Reschitza bleibt für uns weiterhinein wichtiger Anhaltspunkt. Dafür Dank für die Ausdauer!

Wir waren immer wieder bestrebt, mit anderen Organisationen derdeutschen Minderheit in Rumänien und in Mittel- und Osteuropa Kulturaus-tausche und freundschaftliche Beziehungen zu pflegen. Das setzten wir auchim 22. Tätigkeitsjahr fort, so in Temeswar, Lugosch und Nadrag, alle im KreisTemesch, oder bei den weiter entfernten Untersteirern in Slowenien, mit denenwir, zusammen mit Steirern aus der Steiermark, das 14. Steirertreffen zum

DrDrDrDrDr. Ing. Christian Paul Chioncel (Mitte),. Ing. Christian Paul Chioncel (Mitte),. Ing. Christian Paul Chioncel (Mitte),. Ing. Christian Paul Chioncel (Mitte),. Ing. Christian Paul Chioncel (Mitte),der Träger des „Stefan Jäger“-Preisesder Träger des „Stefan Jäger“-Preisesder Träger des „Stefan Jäger“-Preisesder Träger des „Stefan Jäger“-Preisesder Träger des „Stefan Jäger“-Preises

für das Jahr 2008für das Jahr 2008für das Jahr 2008für das Jahr 2008für das Jahr 2008

Dipl.-Ök. Waldemar Günter König,Dipl.-Ök. Waldemar Günter König,Dipl.-Ök. Waldemar Günter König,Dipl.-Ök. Waldemar Günter König,Dipl.-Ök. Waldemar Günter König,der Träger des „Alexander Tietz“-Preisesder Träger des „Alexander Tietz“-Preisesder Träger des „Alexander Tietz“-Preisesder Träger des „Alexander Tietz“-Preisesder Träger des „Alexander Tietz“-Preises

für das Jahr 2009für das Jahr 2009für das Jahr 2009für das Jahr 2009für das Jahr 2009



ersten Mal im Banater Bergland, am 12. Juni 2009 in Steierdorf mit vollemErfolg gefeiert haben.

Hier sei nochmals die Ausstellung Doina und Gustav Hlinkas in Marburgan der Drau, in Slowenien, erwähnt.

Dank der von uns entwickelten PHARE-CBC-Projekte konnten wirunsere Beziehungen mit der rumänischen Minderheit in der Woiwodina,Serbien, weiterhin fördern. Dank gebührt dafür in erster Reihe Dr. Ing. ChristianPaul Chioncel.

Was wäre unser Einsatz für deutsche Sprache und Kultur, wenn wirnicht auf Freunde, Wohltäter, Sponsoren und Unterstützer bauen könnten?Sie bilden zusammen mit unseren Mitgliedern das solide Fundament unsererExistenz!

Die Botschaften der Bundesrepublik Deutschland und der RepublikÖsterreich, beide in Bukarest, das Konsulat Deutschlands und das Honorar-konsulat Österreichs, beide in Temeswar, das Rumänische Kultur-, Kultus-und Nationales Kulturgutministerium in Bukarest, das Departement fürinterethnische Beziehungen innerhalb des Generalsekretariats der Rumäni-schen Regierung, das Demokratische Forum der Deutschen in Rumänien mitseinen Gliederungen vom Landesforum über das Regionalforum Banat zuden einzelnen Ortsforen des Banater Berglands sowie der Temeswarer„Banatia“-Verein wurden als treue Partner in die verschiedenen Kulturprojektemiteingeschlossen und haben dazu beigetragen, dass so manche Initiativenund Projekte erfolgreich vollzogen wurde.

Auf Banater Bergland-Ebene (Kreisebene) standen uns der KreisratKarasch-Severin, das Bürgermeisteramt Reschitza und die Lokalräte dereinzelnen Ortschaften, wo wir im Bergland Ortsforen haben, zur Seite, fernerdie Kreisdirektion für Kultur, Kulte und für das nationale Kulturgut Karasch-Severin, die Kreisbibliothek „Paul Iorgovici” Reschitza, das Museum des Ba-nater Montangebiets Reschitza, das „Diaconovici - Tietz”-Lyzeum Reschitza,die „Eftimie Murgu“-Universität, aber auch weitere Kultur- und Schulinstitu-tionen.

Unsere Zusammenarbeit mit dem Institut für Auslandsbeziehungen inStuttgart, auch mit seiner Zweigstelle in Hermannstadt, mit dem Heimatverbandder Banater Berglanddeutschen in München und mit weiteren Institutionenund Organisationen in Deutschland war im 22. Tätigkeitsjahr positiv zubewerten.

Innerhalb Österreichs haben wir unsere Kontakte mit den Bundes-ländern Steiermark und Kärnten weitergeführt und sind dabei, sie noch weiterzu intensivieren, was wir sehr schätzen!

Der Alpenländische Kulturverband „Südmark“ zu Graz und dieEuropäische Föderalistische Bewegung Österreichs mit dem „Karl Brunner”-



Europahaus im steirischen Neumarktbilden unsere Stützpunkte in der Steier-mark!

Weitere Partner in Österreich wa-ren und sind die Österreichische Lands-mannschaft in Wien, der Verband derLandsmannschaften Österreichs, eben-falls in Wien, der Freundeskreis inBöheimkirchen und Totzenbach / Nie-derösterreich und nicht zuletzt dieLandesgeschäftsstelle Steiermark des

Österreichischen Schwarzen Kreuzes.Allen hier Erwähnten, aber auch den unzähligen nicht namentlich

Erwähnten sei im Namen des Vereins und aller Banater Berglanddeutscheninnig für die Unterstützung im 22. Tätigkeitsjahr gedankt!

Gleichfalls gilt unser Dank allen Gründungs-, Ehren- und ordentlichenMitgliedern, unseren Besuchern und allen unserer Tätigkeit Gutgesinntensowie allen deutschen Kulturgruppen und weiteren Aktiven im BanaterBergland, allen, die unser Dasein und unsere Identität in diesem verflossenenTätigkeitsjahr gefördert und mitgeprägt haben!

Auch haben wir die Ehrenpflicht, in diesem Augenblick an unsereVereinsverstorbenen zu denken. Einen ehrenvollen Dank und eine Kerzezum ewigen Andenken!

12. SCHLUSSGEDANKEN12. SCHLUSSGEDANKEN12. SCHLUSSGEDANKEN12. SCHLUSSGEDANKEN12. SCHLUSSGEDANKENSomit sind wir auch am Ende unseres Rechenschaftsberichtes angelangt.Insgesamt haben wir im 22. Tätigkeitsjahr 163 Veranstaltungen orga-

nisiert oder mitorganisiert. Seit November 1987 sind es schon 2.444!Und nun zu meinem Schlussgedanken: Wir, der Kultur- und Erwach-

senenbildungsverein „Deutsche Vortragsreihe Reschitza“, bleiben nichtstehen! Das sind wir unseren Mitgliedern, unseren Förderern und uns selberschuldig! Wir bilden eine starke Familie, die zuversichtlich auf das Morgenschaut.

Bauen wir gemeinsam dieses Morgen für uns alle im Sinne desWeiterbestehens unserer Volksgruppe, die der Banater Berglanddeutschen!Danke!

Erwin Josef ÞiglaErwin Josef ÞiglaErwin Josef ÞiglaErwin Josef ÞiglaErwin Josef ÞiglaReschitza, am 2. Juli 2009Reschitza, am 2. Juli 2009Reschitza, am 2. Juli 2009Reschitza, am 2. Juli 2009Reschitza, am 2. Juli 2009

Die „Alexander Tietz“-BibliothekDie „Alexander Tietz“-BibliothekDie „Alexander Tietz“-BibliothekDie „Alexander Tietz“-BibliothekDie „Alexander Tietz“-Bibliothek



Rezumat al bilanþului celui de-al 22-lea an

de activitate a Asociaþiei Germane de Culturã

ºi Educaþie a Adulþilor Reºiþa

august 2008 - iulie 2009august 2008 - iulie 2009august 2008 - iulie 2009august 2008 - iulie 2009august 2008 - iulie 2009

1. PRELEGERI ªI DUPÃ-AMIEZE VIDEO1. PRELEGERI ªI DUPÃ-AMIEZE VIDEO1. PRELEGERI ªI DUPÃ-AMIEZE VIDEO1. PRELEGERI ªI DUPÃ-AMIEZE VIDEO1. PRELEGERI ªI DUPÃ-AMIEZE VIDEO- Loc de desfãºurare al dupã-amiezelor de video: Biblioteca Germanã „Alex-ander Tietz“ din Reºiþa;- 32 de dupã-amieze de video, de regulã în fiecare miercuri;- Au fost organizate manifestãri specifice pentru perioada de Advent (dedinaintea Sãrbãtorii Crãciunului) ºi altele dedicate perioadei pascale;- Prelegeri cu varii subiecte, susþinute de Stephanie Schreitter (Viena, Austria),OSR Erich Wörister (Axams - Tirol, Austria), Christa Hofmeister (Feldbach -Stiria, Austria), Norbert Francisc Taugner ºi Nicolae Negruþiu (ambii OþeluRoºu), dr. Dumitru Þeicu (Reºiþa), ec. Alexandrina Paul (Timiºoara), mag.Günter Ofner (Graz - Stiria, Austria) ºi dr. Kurt Schaar (Innsbruck - Tirol, Austria).

22222. „DECADA CUL „DECADA CUL „DECADA CUL „DECADA CUL „DECADA CULTURII GERMANE ÎN BANATURII GERMANE ÎN BANATURII GERMANE ÎN BANATURII GERMANE ÎN BANATURII GERMANE ÎN BANATUL MONTTUL MONTTUL MONTTUL MONTTUL MONTAN“AN“AN“AN“AN“- Ediþia a XVIII-a, 3 - 12 octombrie 2008, cu 53 de manifestãri desfãºurate în14 localitãþi ale judeþelor Caraº-Severin, Timiº ºi Mehedinþi;- Deschiderea ciclului de manifestãri cu cea de-a XV-a Sãrbãtoare a „Heimat“-uluigermanilor din Banatul Montan, care a avut loc la Orºova, în 4 octombrie 2008;- Sãrbãtoarea de toamnã a Forumului German de Tineret din Bocºa, ediþia aIV-a, 11 octombrie 2008;- Cel de-al V-lea Festival al muzicii de fanfarã de la Steierdorf, 5 octombrie2008;- Cea de-a VI-a Întâlnire a corurilor germane la Reºiþa, 11 octombrie 2008;- Manifestãri culturale desfãºurate în localitãþile: Anina - Steierdorf, Bocºa,Brebu Nou, Caransebeº, Dognecea, Gãrâna, Nãdrag, Oraviþa, Orºova, OþeluRoºu, Reºiþa, Rusca Montanã, Sasca Montanã ºi Vãliug.

3. 3. 3. 3. 3. IDENTITIDENTITIDENTITIDENTITIDENTITAAAAATE ETNICÃTE ETNICÃTE ETNICÃTE ETNICÃTE ETNICÃ- Formaþia de dansuri populare germane „Enzian”, condusã de cãtre familiaMariana ºi Nelu Florea, sãrbãtoreºte în aceastã varã 10 ani de existenþã;- „Parada Portului Popular German“, ediþia a XVI-a, 13 iunie 2009, cu partici-parea a 210 de purtãtori de port popular german din judeþele Caraº-Severin ºiTimiº, dar ºi din Austria ºi Slovenia;- Sãrbãtoarea hramurilor bisericilor romano-catolice din Anina - Sigismund,Gãrâna, Sasca Montanã ºi Brezon, cu program cultural-artistic;



- Ciclul de manifestãri „Toamna culturalã germanã la Reºiþa”, ediþia a VI-a, 13 -22 noiembrie 2008;- Ciclul de manifestãri „Primãvara culturalã germanã la Reºiþa”, ediþia a VII-a,6 - 9 mai 2009;- Ediþia a X-a a manifestãrii „Gãrâna culturalã“, desfãºuratã la Gãrâna, înseptembrie 2008.

4. LITERA4. LITERA4. LITERA4. LITERA4. LITERATURÃ, APTURÃ, APTURÃ, APTURÃ, APTURÃ, APARIÞII EDITARIÞII EDITARIÞII EDITARIÞII EDITARIÞII EDITORIALE ªI AUDIO-VIDEOORIALE ªI AUDIO-VIDEOORIALE ªI AUDIO-VIDEOORIALE ªI AUDIO-VIDEOORIALE ªI AUDIO-VIDEO- „Zilele Literaturii Germane la Reºiþa”, ediþia a XIX-a, s-au desfãºurat înperioada 15 - 17 mai 2009, cu participarea urmãtorilor oaspeþi: Nora Iuga(Bucureºti), Bernhard Setzwein (München), Eugen D. Popin (München), AnneJunesch (Sibiu), dr. Mariana Virginia ºi dr. Ioan Lãzãrescu (Bucureºti), EdithGuip-Cobilanschi (Timiºoara), dr. Annemarie Podlipny-Hehn (Timiºoara),Joachim Wittstock (Sibiu), Michael Astner (Iaºi), , , , , dr. Carmen Elisabeth Puchianu(Braºov), Robert Gabriel Elekes (Braºov), Johann Schuth (Budapesta), AngelaKorb (Budapesta), Veronika Haring (Maribor), Ivana Hauser (Maribor), MarjanPungartnik (Maribor) ºi Aleš Tacer (Maribor);- Lecturi literare cu prilejul altor manifestãri, cu scriitoarea Edith Guip-Cobilanschi din Timiºoara;- Apariþii editoriale din cel de-al 22-lea an de activitate:1. Arsenie Boar: Istorie ilustratã a Banatului Montan, 1890 - 1948. Volumul II =Illustrierte Geschichte des Banater Berglands, 1890 - 1948. Band II = Illustratedhistory of the Mountainous Banat, 1890 - 1948. Book II. Editat de: Erwin JosefÞigla. Lectorat: Waldemar König, dr. Ada Cruceanu-Chisãliþã. Reºiþa: EdituraBanatul Montan, 2008, 144 pagini, tiraj: 300. ISBN: 978-973-88077-7-8; Vol. II,ISBN: 978-973-1929-04-02. Tibor Lichtfuss: Heimat war ihm vieles. Tibor Lichtfuss und das Banat (Loculnatal i-a însemnat mult. Tibor Lichtfuss ºi Banatul). Editat de: Erwin JosefÞigla. Lectorat: Waldemar König. Reºiþa: Editura Banatul Montan, 2008, 97 pa-gini, ilustraþii, tiraj: 300. ISBN: 978-973-1929-03-3.3. Maria Tudur - Anton Ferenschütz. Editat de ºi prefaþã: Erwin Josef Þigla.Cuvinte introductive: Ada Cruceanu-Chisãliþã. Lectorat: Waldemar König. Reºiþa:Editura Banatul Montan, 2008, 96 pagini, tiraj: 350. ISBN: 978-973-1929-13-2.4. Edith Guip-Cobilanschi: Süßes Heimweih, bitteres Fernweh (Dulce dor decasã, dor amar de ducã). Redacþia: Erwin Josef Þigla. Lectorat: WaldemarKönig. Reºiþa: Editura Banatul Montan, 2008, 159 pagini, tiraj: 300. ISBN:978-973-1929-02-6.5. Karl Windberger-Szélhegyi: Mia Reschitzara. Earinnarungan mit Ealebnissnvon Anno dazumal (Noi reºiþenii. Amintiri ºi întâmplãri de demult). Editat de:Erwin Josef Þigla. Lectorat: Waldemar König, Erwin Josef Þigla. Reºiþa: EdituraBanatul Montan, 2008, 490 pagini, tiraj: 300. ISBN: 978-973-1929-16-3.



- În cadrul celui de-al 22-lea an de activitate a apãrut de asemenea CD-ROM-ul„Die Banater Berglanddeutschen“, Nr. 6 (o documentaþie a activitãþilordesfãºurate de cãtre etnia germanã din Banatul Montan în perioada septembrie2007 - iulie 2008, un CD-ROM „Bãile Herculane - Mehadia / Herkulesbad -Mehadia”, un CD „Laudate Dominum“, cu înregistrãri ale corului „HarmoniaSacra“ al Parohiei romano-catolice „Maria Zãpezii“ Reºiþa precum ºi un CD„Frohe Weihnachten / Crãciun fericit“, cu înregistrãri ale formaþiei „BanaterBergland“-Trio, ale corului „Harmonia Sacra“ al Parohiei romano-catolice„Maria Zãpezii“ Reºiþa, ale corului german „Franz Stürmer“ din Reºiþa, precumºi ale soliºtilor Georg Colþa, Elena Cozâltea ºi Christine Surdu din Reºiþa;- Centrul de documentare „Cãrþi scrise de ºi despre germanii din România”, cuapariþii de dupã 1989, este unic în felul sãu în arealul biblioteconomic din România.Acesta este situat în cadrul Bibliotecii Germane „Alexander Tietz” din Reºiþa;- Revista lunarã „Echo der Vortragsreihe“ („Ecoul Asociaþiei“) apare începândcu 1 februarie 1990. În luna iulie 2009 a ajuns la numãrul 235. De asemeneaau apãrut un numãr de 71 de ediþii speciale dedicate diferitelor evenimentedeosebite ale etniei germane din Banatul Montan. Revista se poate consultaºi pe internet la adresele: www.dfbb.ro, www.banater-berglanddeutsche.de ºiwww.erwinjoseftigla.ro;- Asociaþia a editat un numãr de 6 plicuri filatelice ocazionale ºi 6 ºtampilepoºtale ocazionale, dedicate diferitelor evenimente deosebite;- Informaþii în limba germanã privind activitatea desfãºuratã de etnia germanãîn municipiul Reºiþa ºi nu numai, se pot obþine accesând pagina webwww.dfbb.ro, coordonatã de ec. Waldemar Günter König (Reºiþa) ºi HugoBalazs (Stuttgart, Germania);- Emisiunea sãptãmânalã în limba germanã la Radio Reºiþa este în continuarecoordonatã de Gerhard Chwoika.

5. MUZICÃ ªI EXPOZIÞII5. MUZICÃ ªI EXPOZIÞII5. MUZICÃ ªI EXPOZIÞII5. MUZICÃ ªI EXPOZIÞII5. MUZICÃ ªI EXPOZIÞII- Corul german „Franz Stürmer“, condus de prof. Elena Cozâltea, precum ºiformaþia „Banater Bergland“-Trio cu prof. George Gassenheimer, ing. KarlLudwig Lupºiasca ºi Karl Stoianovici sunt partenerii noºtri cei mai importanþiîn activitãþile muzicale. Ambele formaþii au fost prezente în ultima perioadã pescene din întreaga þarã ºi chiar ºi peste hotare;- În 11 octombrie 2008, cu prilejul celei de a VI-a Întâlniri a corurilor germanela Reºiþa, au fost prezente pe lângã corul german „Franz Stürmer“ ºi coruri dinPetroºani, Timiºoara, dar ºi corul ucrainienilor din Carasebeº ºi corul reºiþean„Lia Ponoran“;- O manifestare premergãtoare sãrbãtorilor pascale a fost încununatã departiciparea corului „Fiamma“ al Parohiei romano-catolice „Maria Zãpezii“ ºial corului „Strana Strãmoºeascã“ al Parohiei ortodoxe române „Sfinþii ApostoliPetru ºi Pavel“ din Reºiþa - Govândari;



- Expoziþii organizate: artã plasticã (Anton Ferenschütz, Maria Tudur, FranciscMatiaº, Ioana Mihãiescu, Adriana Oancea-ªuteu), artã plasticã naivã (Doinaºi Gustav Hlinka, Costel Iftinchi, Mihai Dascãlu, Viorica Farkas), fotografii(Alexander Erwin Þigla, Luise ºi Francisc Finta ºi Anca Cãceu), filatelie (ErwinJosef Þigla);- Au fost organizate mai multe expoziþii de cãtre Cercul de picturã „DeutscheKunst Reschitza“ (coordonatori: Doina ºi Gustav Hlinka) ºi Cercul de sculpturã„Jakob Neubauer“ (coordonator: George Molin), ambele de pe lângã ForumulDemocratic al Germanilor din jud. Caraº-Severin;- Cea mai importantã activitate expoziþionalã a etniei germane din BanatulMontan, cea dedicatã concursului internaþional „Copiii deseneazã þinutul natal“,aflat la cea de a IX-a ediþie, a fost prezentatã în Neumarkt din Stiria / Austria, îniunie 2009;- În luna iunie 2009 s-a organizat pentru a II-a oarã ciclul de expoziþii reunitesub genericul „Luna iunie - luna expoziþiilor“.

6. ACTIVITÃÞI ÎN P6. ACTIVITÃÞI ÎN P6. ACTIVITÃÞI ÎN P6. ACTIVITÃÞI ÎN P6. ACTIVITÃÞI ÎN PARARARARARTENERIATENERIATENERIATENERIATENERIAT CU INSTITUÞII DE ÎNVÃÞÃMÂNTT CU INSTITUÞII DE ÎNVÃÞÃMÂNTT CU INSTITUÞII DE ÎNVÃÞÃMÂNTT CU INSTITUÞII DE ÎNVÃÞÃMÂNTT CU INSTITUÞII DE ÎNVÃÞÃMÂNTªI DE TINERETªI DE TINERETªI DE TINERETªI DE TINERETªI DE TINERET

- Sunt în derulare diferite activitãþi în parteneriat cu licee în cadrul cãrora sepredã limba germanã ca limbã maternã (Liceul „Diaconovici - Tietz“ din Reºiþaºi Liceul „C.D. Loga“ din Caransebeº), dar ºi cu licee în cadrul cãrora se predãlimba germanã ca limbã modernã (Liceul „Alexandru Popp” Reºiþa);- Au avut loc activitãþi în parteneriat cu studenþii din cadrul Universitãþii reºiþene„Eftimie Murgu“, care învaþã limba germanã ca limbã modernã;- Cadre didactice care ne sunt aproape: Yvonne Christa Demenyi, Ingrid KarinHewson-Protocsil, Constanþa Bugariu, Alexandra Damºea, Dolores Weisz;- Activitãþile cu tineretul se deruleazã în majoritatea cazurilor cu cei activi încadrul formaþiei de dansuri populare germane „Enzian“, dar ºi cu cei careactiveazã în cadrul cercului de teatru ºcolar „Rolf Bossert“, instructor IngridKarin Hewson-Protocsil;- În cadrul Bibliotecii Germane „Alexander Tietz” au fost organizate mai multemanifestãri dedicate copiilor ºi tineretului, actualilor sau viitorilor cititori lainstituþia de lecturã publicã;- În data de 11 noiembrie 2008 s-a organizat Sãrbãtoarea sfântului Martin, iarla finalul ei, tradiþionalul Alai al lampioanelor.

7. ACTIVITÃÞI CU CARACTER RELIGIOS, P7. ACTIVITÃÞI CU CARACTER RELIGIOS, P7. ACTIVITÃÞI CU CARACTER RELIGIOS, P7. ACTIVITÃÞI CU CARACTER RELIGIOS, P7. ACTIVITÃÞI CU CARACTER RELIGIOS, PAAAAATRIMONIUTRIMONIUTRIMONIUTRIMONIUTRIMONIU- Manifestãri cu caracter religios desfãºurate la Reºiþa, Sasca Montanã (257de ani de la sfinþirea Bisericii romano-catolice), Vãliug (147 de ani de la sfinþireaBisericii romano-catolice), Gãrâna (137 de ani de la sfinþirea Bisericii romano-catolice), în Brezon (129 de ani de la sfinþirea Bisericii romano-catolice) ºi înAnina - Sigismund (79 de ani de la sfinþirea Bisericii romano-catolice);



- În data de 16 noiembrie 2008 s-au comemorat la Reºiþa, Gârliºte ºi SascaMontanã victimele ambelor conflagraþii mondiale, cu participarea din parteaConsulatului Germaniei din Timiºoara a domnului Harald Fratczak;- Pãstrarea patrimoniului istoric al etniei ºi ridicarea a noi obiective care sãateste istoria ºi prezenþa etniei germane pe aceste meleaguri.

8. ACTIVITÃÞI CU DEPOR8. ACTIVITÃÞI CU DEPOR8. ACTIVITÃÞI CU DEPOR8. ACTIVITÃÞI CU DEPOR8. ACTIVITÃÞI CU DEPORTTTTTAÞII ÎN FOSTAÞII ÎN FOSTAÞII ÎN FOSTAÞII ÎN FOSTAÞII ÎN FOSTA URSS;A URSS;A URSS;A URSS;A URSS;ACTIVITÃÞI SOCIALEACTIVITÃÞI SOCIALEACTIVITÃÞI SOCIALEACTIVITÃÞI SOCIALEACTIVITÃÞI SOCIALE

- În 14 ianuarie 2009 s-au organizat manifestãri comemorative dedicateîmplinirii a 64 de ani de la începerea deportãrii germanilor în fosta URSS. Dedata aceasta au participat invitaþi din Lugoj, Bocºa, Doman, Oþelu Roºu, Anina -Steierdorf, Deva, Petroºani, Vulcan, Cãlan ºi Nãdrag;- În data de 9 decembrie 2008, în preajma zilei sfântului Nicolae, membriiasociaþiei au vizitat Cãminul pentru persoane vârstnice aflat în cartierul reºiþeanMarginea, oferind cadouri tuturor celor asistaþi.

9. FILIALE ALE ASOCIAÞIEI ªI ACTIVITÃÞI DESFÃªURA9. FILIALE ALE ASOCIAÞIEI ªI ACTIVITÃÞI DESFÃªURA9. FILIALE ALE ASOCIAÞIEI ªI ACTIVITÃÞI DESFÃªURA9. FILIALE ALE ASOCIAÞIEI ªI ACTIVITÃÞI DESFÃªURA9. FILIALE ALE ASOCIAÞIEI ªI ACTIVITÃÞI DESFÃªURATETETETETEÎN ALÎN ALÎN ALÎN ALÎN ALTE LOCALITÃÞITE LOCALITÃÞITE LOCALITÃÞITE LOCALITÃÞITE LOCALITÃÞI

- Filialele noastre din Bocºa, Dognecea, Oþelu Roºu, Oraviþa ºi Rusca Montanãau funcþionat ºi în acest an, mai puþin cea din reºedinþa de judeþ a Mehedinþului,Drobeta Turnu-Severin;- 19 manifestãri distincte au fost organizate în alte localitãþi din þarã unde nuavem filiale ºi de peste hotare.

10. MANIFESTÃRI DISTRACTIVE ªI EXCURSII10. MANIFESTÃRI DISTRACTIVE ªI EXCURSII10. MANIFESTÃRI DISTRACTIVE ªI EXCURSII10. MANIFESTÃRI DISTRACTIVE ªI EXCURSII10. MANIFESTÃRI DISTRACTIVE ªI EXCURSII- Sunt tradiþionale manifestãrile de fãºang, precum „Sãrbãtoarea tãiþeilor“,„Sãrbãtoarea gogoºilor“, marele bal de fãºang (21 februarie 2009);- Au fost organizate un numãr de 10 excursii cu caracter cultural.

111111. PREMIUL „ALEXANDER TIETZ“, P1. PREMIUL „ALEXANDER TIETZ“, P1. PREMIUL „ALEXANDER TIETZ“, P1. PREMIUL „ALEXANDER TIETZ“, P1. PREMIUL „ALEXANDER TIETZ“, PARARARARARTENERIATENERIATENERIATENERIATENERIATETETETETE- Cea mai importanþã distincþie pe care o conferã anual etnia germanã dinBanatul Montan, Premiul „Alexander Tietz“, i-a fost decernatã la 4.04.2009domnului ec. Waldemar Günter König;- Asistenþi culturali din partea Institutului pentru Relaþii Externe din Stuttgart /Germania, care ºi-au desfãºurat activitatea la Reºiþa de-a lungul anilor: NicoleOpaþchi (2003 - 2004), Andrea Judith Krempels (2004 - 2006), Ute Walther(2006 - 2007) ºi Florian Küchler (2007 - 2009).

12. BILANÞ LA ÎNCHEIERE12. BILANÞ LA ÎNCHEIERE12. BILANÞ LA ÎNCHEIERE12. BILANÞ LA ÎNCHEIERE12. BILANÞ LA ÎNCHEIERE- În cadrul celui de-al 22-lea an de activitate, Asociaþia Germanã de Culturã ºiEducaþie a Adulþilor din Reºiþa a organizat sau coorganizat un numãr de 163de activitãþi. De la înfiinþare, din 19 noiembrie 1987, au avut loc 2.444 demanifestãri.

Erwin Josef ÞiglaErwin Josef ÞiglaErwin Josef ÞiglaErwin Josef ÞiglaErwin Josef ÞiglaReºiþa, la 2 iulie 2009Reºiþa, la 2 iulie 2009Reºiþa, la 2 iulie 2009Reºiþa, la 2 iulie 2009Reºiþa, la 2 iulie 2009



ªi iatã cã evenimentul plastic, sugerat acum câþiva ani de reºiþeanulWerner Kremm ºi dorit cu atâta ardoare de artist, a avut loc în luna martie aanului 2009, cea mai mare retrospectivã Ion Stendl, care a avut loc pânã înprezent!

Lui Ion Stendl, nãscut la Reºiþa, locuind în prezent în Bucureºti, i s-aorganizat în data de 11 martie 2009, la numai câteva zile dupã împlinirea decãtre artist a vârstei de 70 de ani (pe 18 februarie), în cadrul Muzeului Centralal ªvabilor Dunãreni din Ulm, vernisajul unei retrospective a patru decenii deactivitate plasticã. La acest vernisaj au participat peste 100 de invitaþi din Ulm,din întreaga Germanie, dar ºi din România.

Încadrarea muzicalã a aparþinut duetului „Duo Balada” (Stela Bunca -vioarã ºi Irina Varadi - pian).

La deschiderea vernisajului a luat cuvântul d-na Sabine Mayer-Dölle,preºedinta Fundaþiei „Muzeul Central al ªvabilor Dunãreni” din Ulm. Aceastaa fost urmatã de Consulul General al României la München, Brânduºa Pre-descu, ºi de fostul secretar de stat în Ministerul Culturii, Cultelor ºi PatrimoniuluiNaþional din Bucureºti, Virgil Niþulescu.

Expoziþia a fost prezentatã de prof. univ. dr. Ruxandra Silvelia Deme-trescu, rector al Universitãþii Naþionale de Artã din Bucureºti. Apoi cei prezenþiau fost invitaþi sã vizioneze expoziþia.

La eveniment au venit invitaþi de aproape ºi de departe, membrii aiConsiliului director al Asociaþiei celor plecaþi din Banatul Montan ºi stabiliþi înGermania, împreunã cu preºedintele ei, prof. univ. dr. Horst Schmidt, preºe-

Ion Stendl a expus la Ulm, în GermaniaErwin Josef ÞiglaErwin Josef ÞiglaErwin Josef ÞiglaErwin Josef ÞiglaErwin Josef Þigla

Prof. univProf. univProf. univProf. univProf. univ. dr. dr. dr. dr. dr. Ion Stendl ºi Erwin Josef Þigla. Ion Stendl ºi Erwin Josef Þigla. Ion Stendl ºi Erwin Josef Þigla. Ion Stendl ºi Erwin Josef Þigla. Ion Stendl ºi Erwin Josef Þigla



Tradiþii ale muzicii de jazz în Banatul Montandrdrdrdrdr. Ionel Bota. Ionel Bota. Ionel Bota. Ionel Bota. Ionel Bota

OraviþaO carte despre magnifica Reºiþã muzicalã e mai mult decât binevenitã,

acum. Dupã ce Gheorghe Jurma a reuºit, din nefericita sincopã documentarã,sã scrie o importantã sintezã a activitãþilor Casei de Culturã a Sindicatelor, unpersonaj interesant al fenomenului jazz-istic românesc de odinioarã, FranciscTroner, scoate la Editura TIM o scurtã, dar extrem de utilã istorie a muzicii dejazz din oraºul de pe Bârzava. Într-un fel al sãu, cartea distinsului reºiþeanpoate fi ºi un model epic pentru alþi întreprinzãtori, fiindcã nuanþa volitivã ascrisului nu poate fi negatã, dar nici dramele înfruntãrii cu timpul, secvenþe-mãrturii despre o lume care s-a dus.

Oraº al industriei metalurgice, Reºiþa este, de-acum, în aceeaºi mãsurãa unei tradiþii, e drept, mai noi, oraº al culturii. În urmã cu ani, inspiraþia criticuluiArtur Silvestri nãºtea sintagma, oarecum ireductibilã firescului, de „oraº cupoeþi”, alte activitãþi de gen, precum taberele de creaþie plasticã ori festivalurimuzical-artistice acoperind nevoia primenirii unor astfel de feniþii pe care lebinemeritã habitatul. Fenomenul jazz în Reºiþa, volumul semnat de FranciscTroner (Reºiþa, Editura TIM, 2007, 60 p.) este un bilanþ târziu al omului care s-aimplicat, activ ºi efectiv, în dinamicile unui gen, cu aspectele eflorescenþei sinedie sau ale crizismului, între o tradiþie recuperatã ºi emergenþele spirituluinovator. Din perspectiva acestei uzuri de evaluare, cartea pledeazã pentruanaliza începuturilor care au nãscut germenii evoluþiilor ulterioare ale feno-menului. De la „Dixieland”, ori „Traditional Jazz Band”, în „curtea lui Rolf Busch”,din Cartierul Muncitoresc, grup încropit în vara lui 1957, de la „AnsamblulMedicilor”, din 1958 ºi primele turnee, din Reºiþa, Timiºoara, Lugoj, Bocºa,Marila - Oraviþa la Big-Band „Optimiºtii”, din 1968, cu menþionarea trofeului

dintele Forumului Democratic al Germanilor din judeþul Caraº-Severin, ErwinJosef Þigla, care a reprezentat aici Consiliul Judeþean Caraº-Severin ºi Biblio-teca Judeþeanã „Paul Iorgovici” din Reºiþa, iubitori de artã din Ulm ºi împrejurimi.

Potrivit declaraþiei lui Stendl, expoziþia retrospectivã reprezintã punctulculminant al carierei sale artistice.

Aceastã expoziþie este deschisã pânã în 14 iunie, fiind prima organizatãanul acesta la parterul Muzeului Central al ªvabilor Dunãreni din Ulm de cãtrecunoscutul curator transilvãnean Martin Rill, cercetãtor ºtiinþific la acest muzeu.

Pentru relaþiile publice ale expoziþiei a fost desemnatã dr. SwantjeVolkmann, referent cultural pentru Europa de Sud-Est al aceleiaºi instituþii.

Cu prilejul expoziþiei retrospective muzeul a tipãrit un catalog expozi-þional ºi a realizat un program anexã pe toatã durata expoziþiei, în cadrulcãruia Erwin Josef Þigla a þinut un referat despre germanii din Banatul Montan.

Felicitãri artistului plastic Ion Stendl pentru acest mare succes, precumºi organizatorului Martin Rill ºi colaboratorilor sãi din Ulm.



din 1969 ºi activitãþilor faimoasei „Dixieland Band“, culminând cu anul 1974,al întemeierii Clubului de Jazz ºi anul 1978, al interferãrii preocupãrilor pentrupromovarea muzicii de jazz cu manifestãrile ªcolii Populare de Artã din Reºiþa,fenomenul e urmãrit din propriile „ateliere”, ca sã ne exprimãm astfel. Ofascinantã hermeneuticã, între sunet ºi culoare, oferind nu doar cititorului pa-sionat de o atare probelmaticã, variante de a înþelege cum, într-un oraº emina-mente muncitoresc (în Cartierul Muncitoresc se ivea, la crugul anilor ’40 aisecolului care-a trecut, plãmada complexã, ca o lacrimã fugarã pe obrazultimpului, a grupãrii care a nãºit fenomenul) se întreþineau, într-un plus devigoare, cultura de idei dar ºi fapta culturalã, cumva de la utopic la utopie, într-ociudatã combinaþie de emancipãri ºi explorãri, trãiri ºi retrãiri sub semnul atâtde solemn-simbolizator al muzicii de bunã calitate. Au venit succesele parti-cipãrilor la Festivalul de Dixieland de la Dresda, din 1983, la Festivalul Inter-naþional de Jazz de la Sibiu ºi de la Parada Dixieland de la Gabrovo, în Bulga-ria, din anul 1984 ºi un soi de final provizoriu, dupã 1989, desigur doar cali-grafierea unui impas sentimental. Altminteri, concluziile autorului pot fi augu-rale, structurând anticiparea unor renaºteri: „Trãiesc, totuºi, cu speranþa caunii tineri din Reºiþa sã reînvie spiritul jazzului, deoarece existã Liceul de ArtãSabin Pãuþa, cu secþie de muzicã ºi ªcoala Popularã de Artã, care au profesoride foarte bunã calitate ºi care pregãtesc copiii ºi tinerii în spiritul muzicii bune.Festivalul de Jazz de la Gãrâna, ajuns la a VII-a ediþie, poate influenþa tineretulpentru continuarea acestui gen de muzicã.” (p. 40)

Iubitor de sentinþe axiologice,cum îi stã bine unui martor activ laaceste preparative care au indus înistoria culturalã reºiþeanã o nouã per-cepþie a jazz-ului, o reaºezare a genuluiîn drepturile sale, Francisc Troner în-cheie acest periplu cu douã capitolededicate istoriei acestei muzici în planuniversal, cu scurte creionãri aleelementelor tehnice, alchimii ale feno-menului, structurând o dialecticã areificãrii datelor în ce priveºte Reºiþa.Mult material fotodocumentar face ºimai agreabilã lectura acestei cãrþi, iarnoi credem cã interesul stârnit laapariþie va determina ºi alte conºtiinþeºi condeie din Banatul Montan sãparticipe la acest util efort de restituirea paginilor unei istorii pe nedrept igno-ratã pânã acum.



Un moment memorabil pentru poezia mirabilãN.S. TrãicaN.S. TrãicaN.S. TrãicaN.S. TrãicaN.S. Trãica

ReºiþaNe gândim la Poezie ca la mirabila sãmânþã blagianã. Mai ales

primãvara, Poezia este mereu sãmânþa mirabilã a sufletului, menitã sã dearod speranþei, credinþei, sensibilitãþii întru bine ºi frumos. O istorie întreagãdepune mãrturie cã poezia este mereu mirabilã pentru regenerarea omuluidin noi.

Momentele scriitoriceºti dedicate poeziei ºi poeþilor vin sã ne confirmeºi sã ne convingã pe fiecare dintre noi de acest adevãr. Ele putând fi memorabiledeopotrive pentru cel care lanseazã o carte, susþine un recital poetic, dar ºipentru toþi cei prezenþi, implicaþi critic sau sufleteºte, ori simpli spectatori. Muguriºi seminþe în buzunarul fãrã arginþi al poetului.

Un asemenea moment a fost anunþat pentru vineri, 3 aprilie 2009, ora12, la Filiala Timiºoara a Uniunii Scriitorilor din România. Pe afiº scria: „Portret„Portret„Portret„Portret„PortretNicolae Sârbu cu participarea prof. drNicolae Sârbu cu participarea prof. drNicolae Sârbu cu participarea prof. drNicolae Sârbu cu participarea prof. drNicolae Sârbu cu participarea prof. dr. Ion Pop”. Ion Pop”. Ion Pop”. Ion Pop”. Ion Pop”. Prin prezenþa numeroasã ºidensitatea de talente ºi personalitãþi pe metru pãtrat, prin adevãrul ºi frumuseþeaintervenþiilor, se poate spune cã acest moment literar a fost memorabil nunumai pentru poetul reºiþean. Dacã ar fi sã regretãm ceva, desigur, aceasta-iscurtimea de numai o orã a momentului poetic amintit.

S-a vorbit de mai multe „desanturi”: unul clujeano-echinoxist (Ion Popºi Ion Simuþ), unul reºiþeano-cãrãºan (Gheorghe Jurma, Constantin Rupa,Ionel Bota, Erwin Josef Þigla, Gabriela ªerban, Marta Iþariu, Cristian Trincu),unul timiºorean (Cornel Ungureanu, Gheorghe Secheºan, Rodica Opreanu),dar ºi unul ohãbean, derivat de la satul timiºan de naºtere al poetului (profesoriiIon ºi Petronela Sârbu, stomatolog Doru Bolog). Mulþi dintre aceºtia ºi-aurostit, condensat ºi expresiv, opiniile despre Nicolae Sârbu ºi recentul sãuvolum de poeme - „Ferestre pentru labirint„Ferestre pentru labirint„Ferestre pentru labirint„Ferestre pentru labirint„Ferestre pentru labirint” - tipãrit în excelente condiþii la



editura „Grinta”, din Cluj-Napoca. Deºiprezenþi în salã ºi ar fi avut ceva de spus,Lucian Alexiu, Maria Niþu, DumitruVlãduþ, Nina Ceranu, Eugen Bunaru,prof. Iancu, Petru Pilu ºi Ionel Iacob Ben-cei nu s-au putut „desfãºura” în momen-tul memorabil, dar prea scurt.

Profesorul Ion Pop a vorbit de-spre „Cu pumnul pe iCu pumnul pe iCu pumnul pe iCu pumnul pe iCu pumnul pe i”, o antologie apoetului reºiþean, dar ºi despre studiilecritice din volumul „Echinox. VEchinox. VEchinox. VEchinox. VEchinox. Vocileocileocileocileocilepoezieipoezieipoezieipoezieipoeziei”, volum elegant, vândut ca pâi-nea caldã, poetul „portretizat” fiind unuldintre echinoxiºtii întemeietori ai aces-tei importante grupãri literare clujene.

Mulþumind pentru atmosfera se-lectã ºi extraordinarã, care l-a fãcutfericit, Nicolae Sârbu a citit douã poemedin volumul „Ferestre pentru labirint”„Ferestre pentru labirint”„Ferestre pentru labirint”„Ferestre pentru labirint”„Ferestre pentru labirint”.Cu care s-a încheiat acest moment me-morabil de poezie mirabilã.

Nebunu úr látogatásailelkipásztor Makay Botondlelkipásztor Makay Botondlelkipásztor Makay Botondlelkipásztor Makay Botondlelkipásztor Makay Botond

Resicabánya

Nebunu* nevû atyafival - akinek a hivatalos családneve ez - csak kétesetben találkoztam az életben, pedig ha nem is gyakran, de elõfordul ez acsaládnév tájainkon is. Az egyik Nebunu a városgazálkodási vállalatnál voltvalamilyen tisztviselõi beosztásban, a másik pedig autóbusz-sofõr.

Másfél évtizedénél több, hogy az egyik resicabányai mellékutcán -ahol az egyik városi buszjárat is keresztülhaladt a Mocsur felé - Daciámmalbeleragadtam egy telefonvezeték aknájába, mert az akna fedelét (már akkortájtis!) ellopták az ócskavas-gyûjtõ cigányok, s amikor észrevettem a tátongófedetlen gödröt, már hiába fékeztem s hasztalan rántottam a kormányt jobbfelé,mert pillanatokon belül benne volt a jobboldali hátsó kerekem. Mégpedig„megfellebezhetetlenül”. Ráadásul úgy beleszorult, mintha cipõkanállal húztákvolna bele.

Perceken belül hosszú kocsisor tülkölt mögöttem, mert a szembejövõforgalom miatt nem tudtak elõzni. Kisvártatva azonban megállott mellettem a7-es busz, amelynek a vezetõje egy Nebunu nevezetû sofõr volt, aki se nem



szitkozódott, se nem tülkölt, hanem megkérdezte, hogy mi a baj. S amikorlátta, hogy megfeneklett a kocsim, azonnal leparancsolt néhány markos legényta buszról, akik pillanatok alatt kiemelték kocsimat. Így én is tovább mehettemés a forgalom is a rendes kerékvágásban folytatódhatott.

Ez a Nebunu azóta is messzire köszön nekem, pedig nem én tettemszívességet neki! De ez a Nebunu, amint erre meg volt a lehetõség rá, visszais tért a görög-katolikus vallásra, amibõl ugyan nem tért ki soha, de kénytelen-kelletlen ortodoxnak kellett lennie.

A másik Nebunu pedig...A másik Nebunu története korábbi néhány esztendõvel.Amikor bemutatkozott, el sem képzeltem, hogy ilyen név is létezhet, de

azt semmiképp nem, hogy egy ilyen névvel épeszû, józan, normális emberténykedhessen.

Mivel 1974-bem kerültem a gyülekezetbe s egy év múlva már rendbeis tétettem a Streleczky Sándor síremlékét, a következõ esztendõ tavaszánegy köpcösnek mondható, enyhén õszülõ tisztviselõ-típusú úriember kopog-tatott be a parókiára a református lelkipásztort keresve. Ráadásul névszerint.

Alig hallhatóan beszélt, mint akinek titkolnivalója van. Bemutatkozottugyan, de azonnal hozzátette, hogy egy „üzenetet” hozott Stuttgartból. Semmimást nem kell tennem, mint az üzenet szövegét - ami egy pársoros üdvözletvolt - aláírjam, minek megtörténte után átveszek egy borítékot, amelybenbizonyos összeg van az egyház közszükségleteire, amit nem más, mintStreleczky Sándorné lelkészözvegy küldött, akit a mostoha lakásviszonyokûztek ki a korabeli Nyugatnémetországba.

Mivel a resicabányai gyülekezet akkor is csak épp tengõdött, mint szintemindig, aláírtam az üdvözletet, szóbelileg elnyekeregtem a magamét, majdátvettem a borítékot, amelyben meglehetõsen nagy összeg volt: 1.200 lej,amikor a fizetésem még nem érte el a havi ezeret.

Két dolog foglalkoztatott az összeg átvétele után, de nagyon is komo-lyan. Az egyik az, hogy valóban onnan jött-e a pénz, ahonnan Nebunu úrmondotta, vagy pedig õ bemondott egy nevet a bemutatkozásnál, kitalálta azegész mesét, hogy behúzzon, s pár nap múlva majd jönnek értem és lesznemulass! És megkérdezik majd, hogy kivel és mióta van kapcsolatom nyugat-német állampolgárral és miért nem jelentettem.

Tudniillik akkortájt jelenteni kellett minden külföldrõl érkezett holmit azesperesen keresztül, aki tovább jelentette a püspökségre s a püspökségrõlpedig Eszenyei tanácsos úr jelentette „feljebb”. Hogy aztán csak a vallásügyiállamtitkárságnak, vagy egyenesen az állambiztonságnak, azt csak õk tudták,mi csak gyanítottuk.

Tény az, hogy néhány hétig nem a legnagyobb nyugalomban éltem,illetve éltünk feleségemmel, mert rajta kívül senkinek nem mondottam el azesetet a 89-es fordulatig.



Mivel a pénzt nem nekem küldték, hanem az egyháznak, nagy problémátjelentett számomra annak a bevételezése. Nyugodtan zsebre tehettem volna,mert soha senki meg nem kérdezi, hogy hol van, illetve mit tettem vele. De énvilág életemben lelkiismeretes voltam (sokak szerint csak hülye!) és nemcsatliztam az egyháznak szánt pénzbõl, mert furdalt volna a lelkiismeret.

Tény, hogy néhány napig ültem a pénzen, de aztán jött egy mentõ-ötletem, ami megoldotta a kérdést megnyugtatóan úgy, hogy nyugodtabban isalhattam.

Megvártam a vasárnapot, az istentisztelet kezdetének idejét. Amikorutolsóként hagytam el az irodát is, meg a parókia épületét is egyben, egyborítékban a bejárati ajtó közelében úgy ejtettem el a pénzt, hogy a szemköztiemeletrõl se vehette észre senki. Azt is hozzátehetem, hogy a borítékkalkesztyûskézzel bántam, hogy ujjlenyomatom ne maradjon rajta.

Amikor aztán kijöttünk az istentiszteletrõl kinyitva az ajtót Borbély Endrefõgondnokot engedtem elõre, aki azonnal megtalálta a borítékot, amit mindenbizonnyal az istentisztelet ideje alatt „csúsztattak be” az ajtó alatt, ahol meg-lehetõsen nagy volt a rés. „Meglepve” vettem észre, hogy rengeteg pénz vana borítékban egy papír cetli kíséretében. A cetlire valami efféle szöveg voltírva: „Özvegy Streleczky Sándorné adománya az egyház számára”. A szöveget balkézzel írtam, meglehetõsen öregasszonyos betûkkel.Persze arról sem feledkeztem meg, hogy ha komolyan el találnak kapni, akkormég nagyobb kalamajkába keverem magam, de nem találtam jobb megoldást,mert azt meg mindenképp tudatni akartam a presbitériummal, hogy a pénzhonnan van.

A pénzt - ha nem tévedek - perselypénzként nyugtáztuk le. Így aztánjogi alapom is volt arra, hogy Streleczkynének írjak. A címét azonnal be tudtamszerezni, mert tudtam, hogy kikkel tart rokoni vagy baráti kapcsolatot. Így aztánvalamilyen mesével megkaptam a címet is. Egy képeslapon elküldöttem -feladó nélkül - a saját címemet. A képeslapot Aradon egy postakocsi leveles-ládájába dobtam, majd úgyszintén egy levelet is menesztettem szintén mozgó-postán adva föl.

A válaszra már bõvebb választ írtam, kértem, hogy Streleczky-verseketküldjön, meg a Streleczky Sándor éltének mozzanatait. Ezzel megindult alevelezés közöttem és Anna néni között. Ha az egyház nehézségeirõl is írtam,akkor a levelet Nebunu úrral küldöttem el, aki aztán a felesége révén juttattaki, aki csak úgy, mint Anna néni klopódiai német asszony volt. A pénz általábanmint „üdvözletet” köszöntem meg, amit Anna néni is természetesen megértett,hiszen tudta a kilátogatóktól, hogy csak virágnyelven lehet „kényesebb” kér-désekrõl értekezni.

Nebunu úr aztán el-ellátogatott hozzám. Csak épp letette az „üdvözletet”tartalmazó borítékot, halkan elsuttogta, hogy mikor megy a „követem” vissza,



akivel aztán pár sort mindig küldhettem soron kívül. Ezekben a levelekbenmeg mertem köszönni nyíltan a számunkra mindig sokat jelentõ anyagitámogatást, ami legtöbbször jelentõs összeg volt, amit Anna néni néha azsebébõl, néha pedig az ottani gyûjtésnek köszönhetõen küldött.

Amikor aztán elmúlt a diktatúra, Anna néni elküldte legféltettebb kincsét:azt a torzóban maradt miniatûrökkel telerajzolt albumot, amit Streleczky tisz-teletes feleségének rajzolgatott s amit versekkel töltött volna meg, ha 1953-ban nem hagyta volna itt az árnyékvilágot. Hogy hányszor fordult meg Nebunu úr a parókiámon, esetleg csakrekonstruálni lehetne, de azt is csak én tudnám megtenni talán, mert a persely-pénzes változatot sem mertem mindig vállalni, nehogy feltûnve valakinekszimatot fogjanak az „elvtársak”. Így aztán néha több - fiktív névre és helyre -kiállított nyugtán vételeztem be az összegeket, mert a „sose lehet tudni” azmindig Demoklesz kardjaként lebegett a fejünk fölött. Ilyenkor aztán „magátmegnevezni nem kívánó atyánkfia” adományaként hirdettem ki az összegeketa templomban, ott, ahol mindig tudtam nagyjából, hogy ki az, akinek „küldetése”van arra, hogy a prédikációimat „hallgassa”. Híveim egyike-másika figyelmez-tetett is - ami nem volt megvetendõ tény - de aztán arra is rájöttem, hogy valós-ea tájékoztatás, vagy félrevezetõ. Mert egyrészt legtöbbször nem reformátusvolt az illetõ, másrészt pedig rájöttem arra, hogy a prédikáció elõtti ének idejealatt az illetõ kinyitotta óvatosan a kézitáskáját, zsebkendõt véve ki megtörölteaz orrát, majd azt visszatette a táskájába, ahol a zsebmagnó volt... Persze ezmár a nyolcvanas évek vége felé. Elõtte minden bizonnyal közönséges emberifülekre és emlékezõtehetségre volt bízva minden. Viszont egyáltalán nemzavart, mert tudtam, hogy engem sem ejtettek a fejem lágyára s igyekeztemnem félremagyarázhatót mondani...

...Hogy az ember milyen hálátlan tud lenni, arra csak most jövök rá,mert 1990-ben már megkereshettem volna Nebunu urat, de valahogy nem jöttki rá a lépés. Igaz, hogy látni sem igen láttam az utcán. Nyugdíjasként pedig -úgy tudom - vagy kimentek, vagy pedig gyakrabban vannak kinn, mint idehaza.

Mindent összegezve: azért jó, hogy voltak ilyen megbízható emberek,akik segítettek. Pedig - ha belegondolok - Nebunu úrnak sem volt mindegy...Vajon megkérdezték-e valaha is tõle, hogy mit keresett a református egyháznál...

...És ha igen, biztosan neki is volt valamilyen elfogadható meséje,hiszen akkor a korabeli Templom és Iskola, illetve a már 1979-ben erõszakkallebontott régi parókia épületében összesen kilenc család lakott. Ez pedig aztis jelenthette, hogy nem feltétlen nálam járt!

Még csak annyit, hogy Isten áldja meg az ilyen önzetlen egykoriösszekötõket, mert megérdemlik.

Resicabánya, 2000. november 13.Resicabánya, 2000. november 13.Resicabánya, 2000. november 13.Resicabánya, 2000. november 13.Resicabánya, 2000. november 13.

*Nebunu azt jelenti bolond,*Nebunu azt jelenti bolond,*Nebunu azt jelenti bolond,*Nebunu azt jelenti bolond,*Nebunu azt jelenti bolond,tébolyodott, eszeveszett stb.tébolyodott, eszeveszett stb.tébolyodott, eszeveszett stb.tébolyodott, eszeveszett stb.tébolyodott, eszeveszett stb.



„Heimat war ihm vieles. Tibor Lichtfuss

und das Banat” = „Locul natal i-a însemnat mult.

Tibor Lichtfuss ºi Banatul”

Prezentarea cãrþii la Reºiþa, la Biblioteca Germanã „Alexander Tietz”,Prezentarea cãrþii la Reºiþa, la Biblioteca Germanã „Alexander Tietz”,Prezentarea cãrþii la Reºiþa, la Biblioteca Germanã „Alexander Tietz”,Prezentarea cãrþii la Reºiþa, la Biblioteca Germanã „Alexander Tietz”,Prezentarea cãrþii la Reºiþa, la Biblioteca Germanã „Alexander Tietz”,în data de 9 martie 2009în data de 9 martie 2009în data de 9 martie 2009în data de 9 martie 2009în data de 9 martie 2009

Erwin Josef Þigla:Erwin Josef Þigla:Erwin Josef Þigla:Erwin Josef Þigla:Erwin Josef Þigla: Avem în mijlocul nostru oaspeþi dragi nouã din Ora-viþa, din Bocºa ºi bine-nþeles din Reºiþa. În programul acestei manifestãri dinaceastã dupã-amiazã dorim sã evocãm personalitatea celui care a fost TiborLichtfuss ºi prin prisma unei apariþii editoriale care a apãrut anul trecut, în toam-nã, la Editura „Banatul Montan”, în limba germanã: „Heimat war ihm vieles.Heimat war ihm vieles.Heimat war ihm vieles.Heimat war ihm vieles.Heimat war ihm vieles.Tibor Lichtfuss und das Banat” = „Locul natal i-a însemnat mult. TiborTibor Lichtfuss und das Banat” = „Locul natal i-a însemnat mult. TiborTibor Lichtfuss und das Banat” = „Locul natal i-a însemnat mult. TiborTibor Lichtfuss und das Banat” = „Locul natal i-a însemnat mult. TiborTibor Lichtfuss und das Banat” = „Locul natal i-a însemnat mult. TiborLichtfuss ºi Banatul”Lichtfuss ºi Banatul”Lichtfuss ºi Banatul”Lichtfuss ºi Banatul”Lichtfuss ºi Banatul”, carte care a fost lansatã deja la Oraviþa la BisericaRomano-Catolicã din oraº.

Lansarea din Reºiþa este o continuare a ceea ce s-a întâmplat luneatrecutã la Teatrul Vechi „Mihai Eminescu”, prin deschiderea unei expoziþiipermanente „Tibor Lichtfuss”, care conþine documente ºi imagini din viaþa luiºi din epoca în care a trãit acest om deosebit despre care discutãm astãzi.

Avem astãzi în mijlocul nostru, dupã cum am mai spus, oaspeþi dinOraviþa, care au participat ºi la lansarea cãrþii, dar ºi la inaugurarea expoziþieide care aminteam mai-nainte.

În calitate de co-gazdã a acestei manifestãri, la început îl rog pe dl. prof.Nicolae Sârbu, directorul Bibliotecii Judeþene „Paul Iorgovici” din Reºiþa, sãrosteascã pentru oaspeþii noºtri un cuvânt de salut, urmând ca, probabil maitârziu, sã intre în tematica discursului asupra evenimentului de azi.

Prof. Nicolae Sârbu: Prof. Nicolae Sârbu: Prof. Nicolae Sârbu: Prof. Nicolae Sârbu: Prof. Nicolae Sârbu: Nu eu sunt cel recomandat neapãrat sã o fac, daro fac cu plãcere. Mã prefac cã eu sunt cel chemat sã le spun oaspeþilor bine auvenit, sã vã spun la toþi bun venit, iatã, la o orã nepotrivitã, zicea cineva, dar separe cã pentru culturã ºi pentru lucrurile serioase, toate orele pot fi potrivite,depinde din ce parte privim lucrurile. Deci, bine aþi venit!

Cred cã este bine ºi este în proiectul cultural ale acestei biblioteci, alAsociaþiei Germane de Culturã ºi Educaþie a Adulþilor din Reºiþa, al ForumuluiDemocratic al Germanilor din judeþul Caraº-Severin, este în spiritul Banatuluisã lansãm cãrþi ale autorilor de orice limbã, sã ne bucurãm de succesul spiritualºi sã încercãm sã ne cunoaºtem, de data aceasta prin Tibor Lichtfuss, un per-sonaj despre care vor vorbi în primul rând oaspeþii noºtri din Oraviþa. Suntpersonalitãþi bine cunoscute în Valea Caraºului, care sunt oameni de culturã,fãrã sã mãnânce pâine din culturã, adicã sunt oameni cu adevãrat venind cusufletul spre culturã.



Bine aþi venit ºi sperãm sã ne mai luminãm încã un colþiºor din aceastãcolaborare, din acest Banat multicultural, multietnic ºi în continuare fascinantºi necunoscut.

Erwin Josef Þigla:Erwin Josef Þigla:Erwin Josef Þigla:Erwin Josef Þigla:Erwin Josef Þigla: Vorbeam mai-nainte de spiritul lui Tibor Lichtfuss ºispiritualitate. Avem în mijlocul nostru atât un preot romano-catolic cât ºi unpreot ortodox român ºi aceasta ne dã convingerea ºtiind, noi cei care l-amcunoscut pe Tibor Lichtfuss, cât de aproape i-a fost Legea lui Dumnezeu,credinþa.

În primul rând îl rog pe pãrintele Virgil Fechetã, care este parohulromano-catolic al Oraviþei ºi al filialelor de la Sasca Montanã pânã la Brezon,deci având poate una din cele mai mari parohii ca întindere, preot care a fostmai mult timp ºi la Reºiþa, îl rugãm pe pãrintele Virgil sã ne spunã câtevacuvinte ºi cum l-a trãit dânsul pe Tibor Lichtfuss.

PrPrPrPrPr. . . . . VVVVVirgil Fechetã: irgil Fechetã: irgil Fechetã: irgil Fechetã: irgil Fechetã: Mulþumesc frumos pentru astfel de cuvinte atât de înãl-þãtoare, poate, pentru cei care le ascultã. Pentru mine, cunoscându-l pe Erwin atâtde bine ºi fiind prieten, este un ajutor enorm, pentru cã aºa cum cu Erwin pot sãdiscut foarte multe lucruri frumoase, cu atât mai mult am putut sã discut cu acestom, de o deosebitã calitate moralã, în primul rând, pentru cã permanent Legea luiDumnezeu, aºa cum spunea prietenul nostru Erwin, îi era pe primul plan.

Am spus ºi la deschiderea expoziþiei sau mai bine zis la lansarea cãrþii,despre prietenul nostru Tibor Lichtfuss,în Biserica Romano-Catolicã dinOraviþa, cã nu întâmplãtor Evanghelial-a asemãnat în acea zi cu Zaheu, carea dorit sã-l cunoascã pe Dumnezeu. ªipermanent a cãutat acest lucru, chiardacã nu a reuºit sã devinã ceea ce ºi-a dorit în suflet, din multe ºi varii motive,de a ajunge preot, însã a fost un preotpentru cã în familie, ca ºi soþ, ca ºi tatã,s-a comportat ca un preot adevãrat. Caºi om a fost într-adevãr cel care l-aprevestit ºi l-a vestit pe Hristos oriundea fost, cu atât mai mult în Oraviþa, undeani de-a rândul, cred cã de 60 de ani,în fiecare an venea ºi interpreta acestrol minunat în patima lui Hristos, înDuminica Floriilor, rolul lui Hristos, atâtde frumos, cu un bas deosebit, o vocede bas deosebitã care într-adevãr teinspira ºi te introducea în suferinþa luiHristos. PrPrPrPrPr. V. V. V. V. Virgil Fechetã, Oraviþairgil Fechetã, Oraviþairgil Fechetã, Oraviþairgil Fechetã, Oraviþairgil Fechetã, Oraviþa



Practic, Tibor Lichtfuss a fost pentru mine într-adevãr nu numai unprieten ci a fost ºi un sfãtuitor în multe situaþii. Atunci când am cãutat sã facanumite lucruri pentru Oraviþa, mi-a spus multe lucruri bune, mi-a spus undetrebuie sã am grijã, mi-a atras atenþia asupra mentalitãþilor atât din Sasca câtºi din Oraviþa. ªi am încercat sã mã apropii de oamenii din Oraviþa ºi din Sascaatât cât mi-a fost în putinþã ºi de aceea vã invit ca sã-l vedeþi pe acest om ca peun iubitor ºi un prieten al lui Dumnezeu. Pentru cã practic fiecare dintre noitrebuie sã fim prietenii lui Dumnezeu.

Nu vreau sã îl canonizez eu, însã pentru mine este un om sfânt, pentrucã este în primul rând prieten al lui Dumnezeu, ºi îl prezint astfel pentru cãputem învãþa multe de la viaþa lui. Unul dintre lucrurile care mi-au rãmas foartemult întipãrite în minte a fost acela cã atunci când a venit în Oraviþa, ºi primulcontact l-am avut cu dânsul în luna aprilie, a venit ºi a spus: „Pãrinte, nu tecunosc, prea puþine am auzit despre tine, ceva de la Reºiþa, aici, ici ºi acolomi-au mai spus unele lucruri, însã un lucru cer de la tine, o binecuvântare”.Pentru cã chiar atunci în apropiere era ziua de cununie cu soþia sa. Atât demult m-a impresionat... M-am minunat cã un astfel de om, care a þinut peste2.000 de conferinþe despre diferite lucruri, vine cu atâta umilinþã în faþa unuitânãr, pentru cã atunci nu aveam decât 26 de ani, ºi se pune în genunchiîmpreunã cu soþia ºi cere o astfel de binecuvântare.

De aici a început colaborarea, practic, ºi asta m-a impresionat pe minefoarte mult, ºi mi-a dat mai departe curajul sã pot sã stau cu acest om atât de mare,pentru cã era mare ºi la propriu ºi la figurat, sã stau atât de simplu de vorbã.

Practic în aceasta constã omul adevãrat, sã poþi sã stai simplu de vorbãsã poþi sã transmiþi ceea ce ai, atât bune cât ºi mai puþin plãcute, pentru cãsuntem spre a ne ajuta unii pe ceilalþi. ªi sigur cã Tibor Lichtfuss practic astaa încercat, sã ne ajute pe noi, cei din Oraviþa ºi nu numai, ca sã-l cunoaºtemmai bine pe Dumnezeu, ca sã trãim mai departe ca ºi oameni, nu numaioameni de culturã ci oameni între oameni. El a fost într-adevãr un om întreoameni ºi asta vã invit, sã rãmâneþi cu aceastã imagine despre dânsul.

Se pot spune foarte multe lucruri, unele mi le-a povestit ºi mie chiar el,mai ales atunci când în 2002 m-a invitat ºi la Innsbruck ºi am putut împreunãsã urcãm pe Nordkette. ªi acolo sus, arãtându-mi Bazilica ºi Isus sus pemunte ºi ispitind uite ce priveliºte aicea atât de frumoasã, dar cu atât de multeînvãþãminte ºi atâtea lucruri am putut sã stãm împreunã ºi sã discutãm despreOraviþa ºi nu numai.

Mai ales primele sau cele mai frumoase lecþii despre culturã le-amprimit de la el acolo la Innsbruck, pentru cã fiind de limba românã, atunci cândla teologie am fãcut arhitecturã sau stilurile de biserici, prea puþine am priceputsau aproape n-am înþeles. Dânsul foarte frumos mi-a explicat cu cuvinte simplece înseamnã într-adevãr o bisericã, cum trebuie privitã o bisericã, stilurile caatare.



De aceea, pentru mine rãmâne mai departe acest om într-adevãr unprieten al lui Dumnezeu, între ghilimele dacã putem spune „un sfânt”. ªi vãinvit mai departe sã citim din aceastã carte sau din alte articole, sã învãþãmfiecare pentru noi cum putem sã fim folositori unii altora.

Erwin Josef Þigla: Erwin Josef Þigla: Erwin Josef Þigla: Erwin Josef Þigla: Erwin Josef Þigla: Iatã o incursiune în viaþa lui Tibor Lichtfuss. S-anãscut la 21 iunie 1921, în Arad. A absolvit ºcoala primarã Oraviþa ºi gimnaziulla Liceul „General Dragalina”, în 1941 a luat bacalaureatul, 1941 - 1944 a stu-diat teologia la Seminarul Teologic Romano-Catolic din Timiºoara ºi a luat înparticular ºi ore de cântec bisericesc. În 1944 a plecat în Ungaria ºi din Ungariaîn Austria, unde s-a stabilit. A participat la transportul de refugiaþi prin Vienapânã în Stiria ºi în 1945 a ajuns în Landul Tirol din Austria, lângã Innsbruck, laHalle, unde s-a ocupat, în lagãrele de refugiaþi, ajutând prin activitatea sa,deja de pe atunci foarte prolificã, refugiaþii aflaþi în lagãrele din Landul Tirol.

În 1946 a activat la ªcoala primarã ºi la ªcoala medie din Innsbruck ºia continuat studiile teologice la Facultatea de Teologie a Universitãþii dinInnsbruck. În 1947 a fost angajat la Comisariatul Înalt al Republicii Francezedin Austria, activând în cadrul activitãþilor de tineret ºi culturã.

În 1948 a devenit secretar al nou creatului Institut Cultural Francez dinInnsbruck. Între 1955 ºi 1963 ºi-a continuat studiile la Conservatorul din Inns-bruck ºi în 1963 a absolvit acest institut.

În 1957 s-a cãsãtorit cu doctor Renate Ergels - actualmente Lichtfuss,iar în 1959 s-a nãscut singurul lor fiu Martin care astãzi este profesor laConservatoarele de Muzicã din Innsbruck ºi Viena.

În 1968 a fost numit Chevalier de Palm Academic pentru activitãþiculturale în onoarea Republicii Franceze. În 1978 i s-a oferit titlul de profesorprintr-un decret al preºedintelui Republicii Austria, iar în 1978 i s-a decernattitlul de Cavaler al Republicii Italiene.

La 23 septembrie 2004 a murit la Innsbruck, iar la înmormântare aparticipat o delegaþie din Oraviþa, alãturi de pãrintele Virgil Fechetã fiind ºiPreaonoratul Pãrinte Protopop Ioan Vãran, domnul doctor Iana ºi domnulIonel Crãinicean, unul dintre cei mai apropiaþi orãviþeni de Tibor Lichtfuss ºiam fãcut aceastã legãturã, imediat rugându-l pe domnul Crãinicean sã nespunã amintirile sale despre Tibor Lichtfuss.

Ionel Crãinicean:Ionel Crãinicean:Ionel Crãinicean:Ionel Crãinicean:Ionel Crãinicean: Tibor Lichtfuss, Tibi, cum i-am spus eu, a fost un omde mare culturã. A fost prietenul meu, pe care l-am respectat ºi l-am iubit. El aiubit oamenii ºi a ajutat enorm de mult orãviþenii ºi timiºorenii, ºi peste tot. Toþicei care au venit la el au primit ceva, ºi au fost ajutaþi chiar ºi bãneºte.

Cam în jurul anilor 60 a început sã vinã la Oraviþa. Eu l-am adusîntotdeauna cu maºina de la Timiºoara la Oraviþa ºi înapoi, ani de zile, urmãritde securitate, microfoane pe toate pãrþile în casã. Dar la noi a fost o înþelegere,sã nu discutãm nimic politic. De oameni, sã ajutãm, sã facem, dar nu politicã,ºi n-a avut nici-o problemã. Dar a fost mereu, mereu controlat.



Despre Tibi poþi sã vorbeºtiore întregi. A fost un om cu frica luiDum-nezeu, dacã înþelegeþi cuvântulacesta. Asta ne lipseºte nouã astãzi,frica de Dumnezeu. ªi atunci vom fioameni buni ºi-i vom ajuta pe cei delângã noi.

Ca sã mã înþelegeþi cum agân-dit Tibi Lichtfuss, am sã vã citescaici din crezul lui:

„A fi tãcut este o umilinþã; a fitãcut când este vorba de defectele alto-ra este o calitate; a fi tãcut, a nu rosticuvinte inutile este o penitenþã; a fi tãcutla locul ºi la timpul potrivit este o pruden-þã; a fi tãcut când îþi duci crucea esteeroism. Pãrinte ceresc, care ai fãcut oa-menii dupã asemãnarea ta, care îi iu-beºti pe toþi, nu îngãdui ca familia noa-strã sã se desprindã de tine fãurind bariere de rasã sau de culoare. Precumfiul tãu, Mântuitorul nostru s-a nãscut dintr-o femeie evreicã, s-a rugat în credinþaunei femei siriene ºi a unui soldat roman, i-a privit bine pe greci, care l-aucãutat ºi i-a lãsat sã-i poarte crucea un african.

Învaþã-ne pe noi sã-i privim la fel pe toþi, din toate rasele ca pe moº-tenitorii Împãrãþiei Lui Isus Hristos, Domnul nostru. Ceea ce suntem este daruldat de Dumnezeu nouã, ceea ce devenim este darul nostru cãtre Dumnezeu.

Poþi sã te ocupi de orice, de politicã, de industrie, de literaturã, dar nuîn afara credinþei în Dumnezeu. Dacã Europa a avut de suferit mai mult decâtoricând, în secolul acesta, este pentru cã s-a îndepãrtat de Dumnezeu cubunã ºtiinþã, pentru cã a vrut sã vadã dacã popoarele pot sã supravieþuiascãfãrã credinþã. Când lipseºte credinþa, nu mai pot eu sã disting între bine ºi rãu.

Aºtept o renaºtere spiritualã, nu numai în România ci ºi în întreagaEuropã. Eu ºtiu cã de nimic nu s-au temut comuniºtii mai mult decât de credinþaoamenilor în Hristos.

În Occident, unde ateismul n-a fost o religie, ce s-a întâmplat? Suntaici mai puþini indiferenþi, mai puþini deznãdãjduiþi. Rugãciunea este faptanoastrã cea mai necesarã în raportul cu Dumnezeu. Ura e o formã prelungitãa sinuciderii. Din urã nu creºte nimic, ea este sterilã”.

Acesta a fost Tiberiu Lichtfuss, aºa l-am cunoscut eu. A fost un omminunat, pãcat cã ne-a pãrãsit, dar toþi trebuie sã ne ducem cândva!

Ionel CrãiniceanIonel CrãiniceanIonel CrãiniceanIonel CrãiniceanIonel Crãinicean



Erwin Josef Þigla: Erwin Josef Þigla: Erwin Josef Þigla: Erwin Josef Þigla: Erwin Josef Þigla: Un alt apropiat al lui Tibor Lichtfuss este ºi dl. dr.Gheorghe Iana, pe care-l rugãm în continuare sã ne spunã câteva cuvinte.

DrDrDrDrDr. Gheorghe Iana:. Gheorghe Iana:. Gheorghe Iana:. Gheorghe Iana:. Gheorghe Iana: Noi îi spunem Tibi Lichtfuss, nu Tibor. Aºa l-aucunoscut orãviþenii, aºa l-au cunoscut ºi la Innsbruck, ºi peste tot.

Cum spunea ºi Ionel Crãinicean, este foarte greu sã vorbeºti despreTibi Lichtfuss în câteva cuvinte. Sã sintetizezi relaþia pe care a-i avut-o cuacest om minunat. Dar vreau sã mã opresc la câteva momente pe care le-amtrãit împreunã.

În primul rând ºtiþi cã a fost un poliglot. A vorbit franceza perfect,maghiara, germanã, italianã, traducea texte din limba latinã, traducea, cuuºurinþã, din limba greacã. Teolog, istoric al artelor.

El a fãcut ca mii de austrieci sã cunoascã marea artã a Franþei prinacele excursii, care erau excursii cu temã. Pe lângã ce a scris, el s-a dus cuaceste grupuri. ªi printre aceste grupuri au fost ºi români.

Personal am avut o relaþie specialã. Erau 11 ani diferenþã între noi,totuºi eram buni prieteni, eram bine-nþeles la per-tu, ºi între noi s-a închegat ocorespondenþã foarte frumoasã. Am foarte multe scrisori de la el. ªi eu i-amscris lui. Dar eu le am pe ale lui la mine.

Tibi Lichtfuss a considerat cã Oraviþa e oraºul lui de baºtinã. Fiecare senaºte întâmplãtor. Toatã lumea ºtie cã ºi despre marele nostru sculptor RomulLadea se scrie cã este nãscut la Jitin, el este din Ticvani, dar acolo au apucat-o pe

maicã-sa durerile facerii.O corespondenþã se înjgheba aºa:

Eu îl rugam pe el sã-mi trimitã diapo-zitive color, pentru cã el umblase ºiavea enorm de multe. Eu organizam încadrul Clubului Intelectualilor din Ora-viþa niºte serate culturale. De exempluel mi-a trimis Parisul pentru aceasta!De la el primeam „Oraviczaer Wochen-blatt”, primeam toate colindele de Crã-ciun, primeam „Stille Nacht”, care eratradusã în limba românã de regretatuldoctor Klima din Oraviþa. Eu nu le aveam,el le avea pe toate.

ªi vreau sã mã opresc numai laultimul an din viaþa lui, la trei momente.În aprilie 2004 am primit o scrisoare dela el, care mi s-a pãrut trãsnet:

DrDrDrDrDr. Gheorghe Iana. Gheorghe Iana. Gheorghe Iana. Gheorghe Iana. Gheorghe Iana



„Dragul meu! Am un cancer de ficat ºi unii mai spun cã am ºi lapancreas ceva, ºi aºa mai departe, dar hai sã aranjãm pânã una alta o nouãconferinþã!”.

El a aranjat foarte multe conferinþe; de exemplu el a prezentat arta cudiapozitive, la sala mare a prefecturii la Oraviþa. De exemplu a prezentatchipul Maicii Domnului în arta mondialã sau a venit cu Nicolae Grigorescu.Câþi dintre noi puteau sã ºtie despre acestea, el ºtia mai mult decât ai noºtri.Mulþi dintre ai noºtri îl uitã pe Nicolae Grigorescu, care a fost un mare pictor. ªiacum spuse: hai sã-l facem ºi pe Auguste Rodin, care a fost creatorul sculpturiimoderne. ªi în fine, eu am aranjat acolo cu partea de logisticã, ca sã poatãface aceste conferinþe.

ªi într-adevãr, a venit ºi în iunie, dupã aceastã veste îngrozitoare, avenit ºi l-a prezentat cu diapozitive pe marele sculptor August Rodin. Daracum a venit ºi lovitura cea mare, în septembrie. Citesc doar finalul acesteiscrisori, care a scris-o cu douã sãptãmâni înainte de a muri:

„Dragul meu!Acum ascultã-mi meditaþia urmãtoare scurtã. Eu la Oraviþa, dacã deduc

anii copilãriei ºi cei trei ani de teologie, am stat în total 13 ani. Dar aici laInnsbruck sunt de 60 de ani. Am devenit un cetãþean bun austriac, al Republiciia doua. Iubesc þara asta mult, aici am creat o familie fericitã, însã rãdãcinile nule-am uitat.

Terry Botoº, mama lui Sony, care cântã la noi la biserica pãrinteluiFechetã, Sony de la orgã a spus die Wurzelheimat! Ei, eu am rãmas pânã azi,cu o parte mare a sufletului meu acolo, unde am primit fundamentul acela laliceul nostru cu profesori distinºi. Niciodatã nu m-am lepãdat de naþionalitatearomânã (ca alþii) ºi mã simt cumva fericit astfel. Dar nici patria nu m-a pãrãsit. ªideci cu toatã desprinderea geograficã am rãmas un orãviþean cãrãºan, cetãþeanromân recunoscãtor al acelui orãºel pierdut din colþul þãrii. Atât, ca sã fii lacurent. Acum voi merge la Steiermark, apoi în septembrie la Viena, apoi înoctombrie începe viaþa. Pãcat, nu s-a întâmplat aºa. Poate cã cu Rodin am aleso pãlãrie prea mare, dar eu m-am gândit la o persoanã de exemplu cum eºti tu.

Dumnezeu sã ne ajute pe toþi ºi pe þara noastrã, dar ºi acest Heimatrestrâns cãrãºan pe care-l iubim cu toþii atât de mult.

Cu sãrutãri de mâini doamnei. Te-am pupat, Tibi”

Peste douã sãptãmâni a murit. Am fost împreunã cu soþia, cu sora, cudl. Crãinicean, cu pãrintele Virgil Fechetã ºi cu Sonia ºi l-am condus pe ultimuldrum la cimitiriul din Innsbruck.

ªi întâmplarea a fãcut ca peste un an, trecând prin Innsbruck în drumspre Italia, m-am oprit din nou ºi m-am dus cu doamna Renate, soþia lui, lacimitir: el are un mormânt foarte frumos în acest cimitir din Innsbruck. Acesta afost Tibi!



Erwin Josef Þigla: Erwin Josef Þigla: Erwin Josef Þigla: Erwin Josef Þigla: Erwin Josef Þigla: Antevorbitorii mei aminteau despre renumitelesale prelegeri în istoria artei. Participanþii la aceste prelegeri nu puteau sã uitestarea de înaltã trãire care o simþeai în acele momente când participai la oastfel de prelegere.

ªi la noi, la Reºiþa, în cadrul Asociaþiei Germane de Culturã ºi Educaþiea Adulþilor Reºiþa, dânsul a prezentat mai multe prelegeri din istoria artei:barocul, goticul, bine-nþeles ºi o prelegere despre Nicolae Grigorescu, desprecare noi cei trãitori în România ºtiam mult mai puþine lucruri decât el care eraaºa departe de casã.

Prof. Nicolae Sârbu: Prof. Nicolae Sârbu: Prof. Nicolae Sârbu: Prof. Nicolae Sârbu: Prof. Nicolae Sârbu: Aº dori doar câteva lucruri sã mai spun. Am scris,ºi unii dintre dumneavoastrã poate cunoaºteþi cartea apãrutã în 2003, „De osutã de ori Banat”. Unul din articolele care mie îmi place ºi care a fost scris cusuflet ºi ca o datorie se numeºte „Nemþii noºtri. Heimatul lor.”

În acest „De o sutã de ori Banat” desigur mai am ºi un interviu cu fostulambasador al Germaniei, aici la Reºiþa, mai am câteva lucruri despre germaniinoºtri.

Între alþii, aici veþi gãsi amintit pe Carol Tirier, pe Georg Hromadka, celcare ne-a lãsat acea scurtã istorie a Banatului Montan, fãrã de care nu am aveacât de cât limpezitã istoria acestor locuri, fost ziarist la Bucureºti ºi la Reºiþa.

Vã amintiþi de Anton Schulz, cel care a scris o carte despre poºtã,istoria poºtei. Este aici prezent pãrintele Berbentia cu care am fost tot în Austriala o parohie; dumnealui avea ºi mai are un prieten preot romano-catolic,Nicolaus Marcu, ºi e amintitã ºi aceastã relaþie ecumenicã. Este amintit deasemenea Ioan Schuster, neamþul nostru de aici care-ºi zice Ioan nu Johann,Werner Hirschvogel, marele campion.

Spunând asta am vrut sã punctez doar contextul, liniile de sprijin ale acestuiarticol. ªi un paragraf sunã cam aºa:

Tiberiu Lichtfuss tipãreºte ºi azisingur, pe cheltuialã proprie, OraviczaerZeitung, Foaia Oraviþei în strãinãtate.Revine destul de des de la Innsbruck,din Austria. Între altele, vine pentru a þineexpuneri despre pictorul român NicolaeGrigorescu. Pentru a revedea Oraviþa,unde a fãcut ºcoala, unde-l cheamã lo-cul. Iar scrisoarea care a trimis-o docto-rului Gheorghe Iana confirmã cã el a sim-þit Oraviþa ca pe ceva, ca un Heimat, în-tr-adevãr ca pe locul natal, aceastã spiri-tualitate, aceastã interferenþã, interferen-þã de gând, de suflet, de credinþã, deartã, culturã.

Prof. Nicolae SârbuProf. Nicolae SârbuProf. Nicolae SârbuProf. Nicolae SârbuProf. Nicolae Sârbu



Iatã pe ce coordonate ºi pe ce comoarã stãm noi în Banatul Montan.Iar asemenea oameni ne-au lãsat gândurile lor, exemplul lor de viaþã. Sã negândim ce însemna un european atunci. Deci el se declarã cetãþean român,este cavaler al Republicii Franceze ºi al Republicii Italiene. Este un cetãþeaneuropean înainte de a ne uni noi cu Eu-ropa ºi înainte de a ne trimite europeniinoºtri sã sperie Europa.

Asemenea oameni pot fi consi-deraþi model. ªi din pãcate suntem dince în ce mai departe de asemeneamodele. Simpla lor evocare ar trebui sãne punã pe gânduri ºi sã ne facã un picpe unii dintre noi, de exemplu pe mine,nu pe alþii, cã nu pot eu sã dau, sã roºimºi sã ne gândim iarãºi ce-au fãcut ei ºice facem noi. Deci avem repere, trebuiesã le descoperim ºi trebuie sã le urmãm.

Erwin Josef Þigla: Erwin Josef Þigla: Erwin Josef Þigla: Erwin Josef Þigla: Erwin Josef Þigla: Eu fac partedintr-o generaþie mult mai tânãrã, faþãde domnul Crãinicean sau faþã dedomnul doctor Gheorghe Iana.

L-am cunoscut pe Tibor Lichtfuss în ultimii ani de viaþã ai sãi. Dar cutoate cã era bolnav ºi îl lãsau puterile din an în an pentru cã a ajuns ºi dânsulla o vârstã anume, nu precupeþea nici un an sã nu vinã de Sãptãmâna Patimilor,sã cânte la Biserica romano-catolicã, atât în Duminica Floriilor, cât ºi în Vine-rea neagrã, sã cânte la bisericã. Deci asta-l atrãgea, sã vinã acasã, sã fie aiciîn acea sãptãmânã importantã din viaþa calendarului creºtin, sã fie alãturi deorãviþenii sãi, sã dea suflu, prin cântecul sãu, acelor ceremonii din SãptãmânaMare dinainte de Paºti din fiecare an.

Tibor Lichtfuss a fost un ecumenist desãvârºit, putem spune. Se poatevedea ºi prin faptul cã la înmormântarea sa erau cei doi preoþi din Oraviþa,pãrintele protopop ortodox român Ioan Vãran ºi pãrintele romano-catolic VirgilFechetã, care i-au adus astfel un omagiu, departe de þarã, la Innsbruck.

Tibor Lichtfuss a fost ºi un om adevãrat, aºa cum astãzi s-a amintitdeseori aici. Chiar dacã astãzi nu mai este printre noi, spiritul sãu se aflã maideparte printre noi...

Am stat de multe ori de vorbã cu domnul Lichtfuss, am purtat ºi ocorespondenþã cu dânsul. Pe vremea aceea, doamna doctor Renate Lichtfussstãtea în spatele dânsului ºi îl ajuta în aºa fel încât el sã poatã sã demonstrezeacel ataºament faþã de Heimat-ul sãu.

Doamna Lichtfuss este austriacã, nãscutã în Austria, ceea ce n-aveanimic în comun cu Banatul Montan, cu Oraviþa. Deci ea avea locul ei în familia

Erwin Josef ÞiglaErwin Josef ÞiglaErwin Josef ÞiglaErwin Josef ÞiglaErwin Josef Þigla



respectivã, ºi-l lãsa pe Tibor Lichtfuss sã se destãinuie, sã se apropie defiecare datã, din nou ºi din nou, de Oraviþa ºi de Banatul Montan.

Dupã ce Tibor Lichtfuss a murit, aceastã doamnã, care a fost directoareaInstitutului Cultural Francez din Innsbruck, a preluat întru totul acea apropieresufleteascã de Oraviþa ºi astãzi continuã, zi de zi, lunã de lunã, an de an, ceeace Tibor Lichtfuss nu mai poate sã facã. Prin toate activitãþile dumneaei, eaare numai un singur gând. De dimineaþã pânã seara, de multe ori am stat devorbã cu ea, ºi am simþit, ºi pot sã argumentez cu nenumãrate exemple.

Aceastã doamnã doctor duce mai departe tot ceea ce Tibor Lichtfuss aclãdit de-a lungul anilor, pentru ca memoria acestui om, inestimabilã, în primulrând pentru orãviþeni, sã nu piarã.

De aceea cred cã sunt în asentimentul dumneavoastrã ca în zileleurmãtoare sã-i spunem, în numele celor prezenþi aici, un cuvânt de mulþumirepentru cã a preluat activitatea lui Tibor Lichtfuss ºi o duce mai departe. ªi prinea, Oraviþa ºi Banatul Montan este cunoscut la Innsbruck, în Stiria ºi în Viena,acolo unde, de-a lungul anului, dânsa poposeºte.

Ne-am adunat astãzi aici sã lansãm o carte, este aceastã carte în limbagermanã, care cuprinde toate articolele sale, de fapt povestiri, istorioare, dinviaþa Oraviþei ºi a împrejurimilor, Ciclova Montanã, Sasca Montanã, pe carede-a lungul anilor mi le-a trimis mie ºi le-am publicat în revista noastrã lunarã„Echo der Vortragsreihe” a Asociaþiei Germane de Culturã ºi Educaþie a AdulþilorReºiþa.

Articolele cuprinse în aceastãcarte, cu fotografii, în cea mai mare parterealizate de dânsul personal, fac partedin acest prim volum „Heimat war ihmvieles. Tibor Lichtfuss und das Banat” =„Locul natal i-a însemnat mult. TiborLichtfuss ºi Banatul”, urmând ca într-unul din anii viitori sã editãm, ºi aici suntîn legãturã directã cu d-na dr. RenateLichtfuss, un al doilea volum, cu celemai importante prelegeri ale sale pri-vind istoria artei europene.

Sunt articole apãrute de-a lunguldeceniilor în publicaþii prestigioase dinistoria artei din Austria, din Franþa, dinItalia. În momentul de faþã, d-na dr. Re-nate Lichtfuss se ocupã de primirea ordi-nelor, de drepturile de autor pentru aputea republica acele articole.



Nu doresc sã termin înainte de a evidenþia ºi activitatea editorialã adirectorului Teatrului Vechi „Mihai Eminescu” din Oraviþa, dr. Ionel Bota, care,ºi dânsul, încearcã prin publicaþiile, prin caietele Teatrului Vechi, sã contribuiela ducerea mai departe a acestui nume Tibor Lichtfuss.

DrDrDrDrDr. Gheorghe Iana: . Gheorghe Iana: . Gheorghe Iana: . Gheorghe Iana: . Gheorghe Iana: Aº dori sã vã mai spun încã un aspect inedit.Fiindcã a vorbit domnul Þigla despre distinsa doamnã Renate, cu care vorbimla telefon destul de des. ªi ea a rãmas legatã de Oraviþa extraordinar.

Prin anii 2000, sau cam aºa ceva, deci cu 4-5 ani înainte de a muri Tibi,ce-mi spunea el (vorbea cu mine în argoul acesta de Oraviþa: „Vezi mãi ºmane,þi-am primit molãraiul. Ce surprizã mi-a fãcut Renate! Într-o zi mã trezesc cãvorbeºte altã limbã, adicã nu mai vorbeºte limba germanã. Am rãmas tablou.Renate a învãþat limba românã”. ªi acesta a fãcut niºte ochi mari, cã el n-aºtiut, era o surprizã cã a învãþat ea limba românã. Ca dovadã soþia mea discutãla telefon în limba românã minute întregi. Dar el a rãmas tablou. A fãcut-o înaºa fel încât sã nu ºtie el, ea mai ºtia ceva când venea la Oraviþa, dar probabila fãcut prin studiu individual.

Acum vorbeºte bine limba românã. A fost cea mai mare surprizã pecare a fãcut-o doamna Renate soþului ei, domnului Tibi Lichtfuss.

Erwin Josef Þigla: Erwin Josef Þigla: Erwin Josef Þigla: Erwin Josef Þigla: Erwin Josef Þigla: Povestea dl. Lichtfuss cã nici pe vremea luiCeauºescu el nu se dezicea de Oraviþa. Mergea la Ambasada României de laViena ºi intervenea: „haideþi, oameni buni, sã facem ceva la Innsbruck, haideþisã facem o expoziþie, haideþi sã facem o prezentare de carte. România trebuiesã existe mai departe, chiar dacã este zidul de fier, cortina de fier între Austriaºi România”.

El, chiar dacã nu era de acord cu regimul totalitar sau cu ideologiacomunistã, colabora pentru Oraviþa, pentru Banatul Montan, pentru Innsbruck.El s-a luptat zi de zi pentru ca Oraviþa ºi Banatul Montan, România în generalsã fie cunoscutã în strãinãtate.

Vã mulþumesc cã aþi fost astãzi alãturi de noi, mulþumesc oaspeþilornoºtri din Oraviþa, din Bocºa ºi de pretutindeni, de unde aþi venit! Mulþumesc!

Înregistrare a evenimentului cultural: dirÎnregistrare a evenimentului cultural: dirÎnregistrare a evenimentului cultural: dirÎnregistrare a evenimentului cultural: dirÎnregistrare a evenimentului cultural: dir. Gabriela ªerban (Bocºa);. Gabriela ªerban (Bocºa);. Gabriela ªerban (Bocºa);. Gabriela ªerban (Bocºa);. Gabriela ªerban (Bocºa);Transcrierea pe hârtie: bibliotecara Doina Hlinka (Reºiþa)Transcrierea pe hârtie: bibliotecara Doina Hlinka (Reºiþa)Transcrierea pe hârtie: bibliotecara Doina Hlinka (Reºiþa)Transcrierea pe hârtie: bibliotecara Doina Hlinka (Reºiþa)Transcrierea pe hârtie: bibliotecara Doina Hlinka (Reºiþa)



Nem voltam még tízéves, amikor aszedvics szóval találkoztam. Az engemés testvéreimet állandóan rekcumolónagynénéim egyike jelezte szüleimnek,hogy Erzsikének - szintén apaági nagy-néném volt - szedviccse lesz, amelyreõket is várják. (Ez olyan divathóbort volt,mint manapság a pizzázás).

A jelzett estén ott is voltunk (migyermekek „természetesen” a macska-asztalnál) s poharazgatás és anekdótá-

zás közepette folyt a szendvicsezés.Hogy a felnõttszendvics milyen volt, nem tudom, de mi kolbászszeletes

vajaskenyeret kaptunk s nem tudtam elképzelni, hogy az miért is szendvics, snem vajaskenyér kolbásszal.

Nos, azóta is irtózom az idegen szótól, s útálom a szendvicset.De, vettem észre a napokban, nemcsak nekem vannak fenntartásaim

a szendviccsel szemben, hanem ma már - legalább is egyik-másik fajtája - akutyának sem kell.

Történt ugyanis, hogy egy kirándulásról hazahoztunk valamilyen madár-látta szendvicset, amelyet kilöktünk az ablakon a környék kedvenc kóbor-kutyusainak, „akik” egyben házõrzõink is.

Másnap reggel még érintetlenül ott volt a gyepen a szendvics. Harmad-nap szintén, s ott egy, majd két hét múltán is, pedig kutyusaink körbejárták aháztömböt.

És a szendvics ma is ott van s nemhogy a kutyáknak, de a macskáknaksem kell, sõt a hangyák sem kezdték ki s a verebek sem vették észre, vagy haigen, azok is idegenkednek tõle és a városnegyed szarkája is csak körülcsörgi,de meg sem kóstolja.

Már vagy két jó zápor is megpuhitotta e jegyzet szendviccsét s nekemis volt idõm elmélkedni az érdekes eseten, mire egy kérdés fogalmazódottmeg bennem: ugyan mivel is étetnek bennünket, emberformákat a szalámi-gyáraink? De csakugyan mivel? Mi lehet az abban a nem olcsó szalámiban,ami minden élõlény számára ártalmas s ami nekünk (sem) jó? Pedig EU-szabványos külföldi szalámi, tudtam meg a feleségemtõl... S bár büszke nemvagyok rá, de örvendek, hogy nem hazai termék! Csak a kenyér, s a vaj...

Resicabánya, 2009. május 12.Resicabánya, 2009. május 12.Resicabánya, 2009. május 12.Resicabánya, 2009. május 12.Resicabánya, 2009. május 12.

Szendvicslelkipásztor Makay Botondlelkipásztor Makay Botondlelkipásztor Makay Botondlelkipásztor Makay Botondlelkipásztor Makay Botond

Resicabánya

Botond MakayBotond MakayBotond MakayBotond MakayBotond Makay



Ich liebe den warmen SommerregenUnd den Regenbogen über´n HimmelUnd den Duft der LindenblütenUnd die bunten Wiesen auf den HügelnUnd die schaumigen WolkenDie sich heben und zusammenfinden.Ich liebe die GebirgsbächeMit ihrem lustigen RauschenUnd die kühlen TannenwälderMit dem Gesang der Vögel,Ich liebe die BlumenDie am Balkon zu mir lachen,Ich liebe den Flug derGrünen Libellen über GewässerUnd die Farben der NaturIm Herbst und FrühlingUnd den Himmel mit SternenUnd das Erscheinen des MondesSowie den roten Untergang der Sonne.Ich liebe das Lachen der KinderDie in der Sonne laufen.Und das linde Wehen des WindesUnd das Rascheln des trockenen Laubes.Und die warmen AbendeSowie die Ruhe vor dem Sturm.Ich liebe das LebenMit seinem einzigartigen MomentenDie in der Erinnerung sind.Wünsche dir dieVerwöhnung dieser Momente,Lebe sie mit größter IntensitätWeil sie nie wieder zurückkommen.

Îmi plac ploile calde de varãªi curcubeul în arc peste cerªi mirosul îmbãtãtor al florilorªi coloritul fâneþelor pe dealuriªi forma norilor pufoºiCe urcã ºi se adunã,Îmi plac pâraiele de munteCu clipocitul lor vesel,ªi pãdurile rãcoroaseCu cântecul pãsãrelelor zglobii,Îmi plac muºcateleRâzând în balcon,Îmi place zborulLibelulelor verzi peste apeªi culorile toamnei ºi cele ale primãveriiªi cerul înstelatCu rãsãritul luniiCa ºi apusul roºu auriu al soarelui,Îmi place râsul copiilorAlergând în soareªi adierea vântuluiªi foºnetul frunzelor ruginii,ªi serile calde cu cer înstelatªi liniºtea dinaintea furtunii.Îmi place universul coloratAl grãdinilor de trandafiri,Îmi place viaþaCu clipele ei uniceCe intrã în amintirile ei.Doreºte-þi ºi tu rãsfãþ în aceste clipeªi trãieºte-le intens,Cãci ele nu se repetã.

Prof. Inge BährProf. Inge BährProf. Inge BährProf. Inge BährProf. Inge BährReºiþa

Ce-mi place Ich liebeProf. Inge BährProf. Inge BährProf. Inge BährProf. Inge BährProf. Inge Bähr

Reschitza



Un adevãrat spectacol este plastica semnatã de Francisc Kumher, pictorinteresant, originar din pãrþile cãrãºene. Orientarea modern / postmodernã aexpresiei sale artistice determinã ºi interesul nostru de-acum, pe fundamenteleunei expoziþii mai vechi, montatã la Galeria „Ion Calen” de la Teatrul Vechi„Mihai Eminescu” din Oraviþa.

Morfologia acestor tentaþii ale artistului pentru expresiv ºi abstracþionismmimat sentimental ne pun, altminteri, în faþa unei grafici a simþirii galante. În„Natura morta con orologio”, din 1994, Kumher pare a discredita modelul clasic,dar gestul sãu nu este decât o manevrã ludicã de a surprinde esenþialul dinlucruri, un soi de idilã a cromaticii, cu regulile rãsturnate. O ºarjã antiromanticãeste ºi „Vorsicht Medien”, din 1992, unde formele sunt rezultatul asumãriisensului rafinat al cuvântului-luminã. La fel cum în lucrarea din 1995, „Stilllebenmit Blume und Granatapfel”, oscilaþiile viziunii, desigur sub presiunea ponde-ralului, indicã un imagism al corespondenþelor stilistice. Perspectivarea e ovariantã prelungitã a sentimentului denudãrii materiei, dar ºi ideile sunt ruptedin realitate, pare a ne consolida în opinii artistul nostru. „Viel Glück für 1994!”e lucrarea construitã ideatic pe temeiul acestor tipologii ale culorii impregnatãde spiritul intensiv al artei meditaþiei. Nostalgiile tradiþionalistului speculativstau la baza acestor „Grüße aus Wien” din 2002, „Forum Romanum” din 1997dar ºi „Uraufführung des Films” din 13 decembrie 1979 în care armonizãrileidee-culoare exultã ca repere axiologice într-o artã plasticã, am zice noi acum,a definirii nesfârºitului.

Dialogalul e o altã dimensiune artisticã a operelor lui Francisc Kumher.În „Ieri, oggi, domani”, din 1990, rãsfrângerile ideii / ideaþiei în proiectivelerealului reprezintã o parabolã, fiindcã, ºtie ºi autorul, semnele vremii suntexerciþiile vieþii noastre de zi cu zi. Într-o „Landschaft in Bayern”, finalizatã în1982, senzaþia sunetului, ivit din nevãzut-neºtiut, ne transpune în reþetelemetafizicii. Ingenios-maturã e ºi „Ausstellung in Wien”, din 2002, prioritãþilerealului circumscriind cromatica ºi striaþiile grafice într-o notã de reverie. Vibraþiielegiace întâlnim ºi în varianta la „Landschaft in Bayern”, realizatã tot la 1982,în „Die Adoia bei Pesssarro”, din 1973 ori în douã variante din 1982, „AlterTurm am Meer”. Latura vaporoasã a lucrurilor, printre proiecþii grafice copleºitede raþionalism imagistic, o regãsim în seria cerebralelor din 1987, „KleinePflanze zwischen Säule und Maschine”, din 1995, „Spiel-Objekte auf der Bühne”ºi „Stillchen eines Sammlers”. Dictatura culorii emanã dinspre arhaicitãþilesubsumate, simbolic, fireºte, în lucrarea anului 1974, „Die Adoia bei Goado”,

O cronicã plasticãParabola realului în lucrãrile lui Francisc KumherParabola realului în lucrãrile lui Francisc KumherParabola realului în lucrãrile lui Francisc KumherParabola realului în lucrãrile lui Francisc KumherParabola realului în lucrãrile lui Francisc Kumher

drdrdrdrdr. Ionel Bota. Ionel Bota. Ionel Bota. Ionel Bota. Ionel BotaOraviþa



în „Alte und Neue Bildzeichen Grüße aus Rom!” din 2001 ori în aceea din1996, „Akropolis, Burgberg von Athen”.

Resurecþia modern / postmodernã survine la artistul nostru tot dinnostalgiile observãrii lumii ºi a omului, ca locuitor al lumii. Cromatica, frumosulartistic devin, astfel, elemente indispendabile ordonatorului de imaginar. Arta,model ºi oglindã, îºi trãieºte deopotrivã cu autorul ei dialecticile spaþiu-timp,semn-simbol. În „Natura morta 1986” („Stillleben mit Lanterne”, nach einerSkizze auf dem Flohmarkt in Florenz”), sentimentalizãrile sunt aproapefrisonante, aerul abordãrilor este extrem de solemn, configurãrile culoare-luminã-perspectivã devenind mostre ale unui experimentalism filtrat în sceneriilirice. Un soi de antiestetism contrafãcut defineºte ºi ezitãrile care nu reprezintã,în fapt, decât un cult al tranzitoriului. De la pânã la sunt, astfel, exasperãrile înregistrele idealitãþii pentru un plastician autentic, particularizat. Sub acestaspect, de pildã, în lucrarea anului 1987, „Stillleben mit Baum” („Bäumchenzwischen Säule und Maschine”, „Bäumchen zwischen Vergangenheit undZukunft”), melancolia devine unicul traseu spre eliberãrile fiinþei artiste.

Francisc Kumher este un mare artist pe care cultura noastrã trebuie sã-lrecupereze grabnic.

Gabriela ªerbanGabriela ªerbanGabriela ªerbanGabriela ªerbanGabriela ªerbandirector Biblioteca „Tata Oancea” Bocºa

Vacanþã în Grecia

Insula Creta, un real paradis!Insula Creta, un real paradis!Insula Creta, un real paradis!Insula Creta, un real paradis!Insula Creta, un real paradis!

Grecia atrage în fiecare an un numãr impresionant de turiºti, veniþi aicifie pentru a cunoaºte vestigiile civilizaþiilor antice, fie pentru a admira peisajulde poveste al Greciei: plajele, marea, munþii, livezile de mãslini ºi de portocali.Este o þarã a legendelor, cu o istorie impresionantã, cu influenþe majore asupraistoriei ºi culturii europene. Poetul englez Shelley, un mare admirator al Greciei,spunea: „Noi toþi suntem greci. Legile, literatura, religia, artele noastre îºi auoriginea în Grecia”.

Într-un pelerinaj în Grecia descoperi un popor mândru de tradiþiile saleortodoxe ºi un spaþiu în care întâlneºti, la tot pasul, mãnãstiri, biserici, sfintemoaºte, icoane fãcãtoare de minuni ºi acele proskinitaria - mici biserici aºezateîn faþa caselor ºi de-a lungul drumului, aºacum sunt amplasate în România troiþele.

Grecia este o þarã a contrastelorminunate. Marea ºi munþii înalþi defi-nesc imaginea þãrii. Multitudinea de in-sule, dintre care 100 sunt locuite perma-nent, faleze, plaje lungi de nisip, penin-sule care avanseazã mult în mare, precum



ºi cele 4 braþe ale Pelopenesului, peninsula Pilion sau cele 3 braþe aleChalkidiki, sunt caracteristice zonei. Ruine arheologice antice se gãsesc pestetot în þarã, de exemplu în Olympia, Mykene ºi Epidaurus. Acestora li se adaugãun numãr mare de mãnãstiri, dintre care cele mai importante ºi mai cunoscutesunt cele de la Meteora ºi Muntele Sfânt Athos. Rãmâi uimit de câþi românigãseºti în aceste locuri astãzi! Pentru moment, uiþi cã te afli în altã þarã decâtRomânia.

Sate de munte tradiþionale se alãturã oraºelor moderne, iar toate acesteasunt astãzi populate cu români. Peste tot întâlneºti un magazin cu specificromânesc sau o cafenea româneascã.

Dacã aºa stau lucrurile pe continent, nu se poate spune acelaºi lucruîn cazul insulelor. Pe insulele locuite, românii sunt mai rari. Nu pot fi înâlniþichiar la tot pasul. Probabil ºi din cauzã cã se ajunge mai greu: fie cu avionul,fie cu feribotul.

Cea mai frumoasã ºi cea mai vizitatã insulã rãmâne Creta. Nu e posibilsã vii aici ºi sã nu te îndrãgosteºti de frumuseþea ºi liniºtea acestei insule! Areun farmec aparte!

ªi, ca sã profiþi de tot acest farmec, este indicat sã o strãbaþi „la pas”. Pejos. O cazare, la preþuri rezonabile, gãseºti la tot pasul. Fie pensiune, fie hotel,fie camping.

Ai posibilitatea sã te plimbi prin livezi de mãslini, de portocali, sãmãnânci smochine, portocale ºi struguri de pe marginea drumului, direct „dela sursã”; de asemenea, drumurile, dar ºi plajele, sunt presãrate cu vânzãtoriambulanþi de specialitãþi tradiþionale. Aºadar, n-ai ºansa sã mori de foamesau de sete...



Creta (greacã ÊK Þôç - Kríti) este cea mai sudicã insulã greacã în MareaEgee. Cu o suprafaþã de 8.261 km2, Creta este cea mai mare insulã din Greciaºi a cincea, ca mãrime, din Marea Mediteranã. Linia de coastã are o lungimetotalã de 1.040 km.

Capitala insularã este Heraklion, cu 115.124 locuitori (anul 1991). Prin-cipalele oraºe Heraklion, Rethymnon ºi Chania (Hania), amplasate de-a lungulcoastei nordice, împart între ele influenþe bizantine, romane, arabe, veneþiene,turceºti, toate într-un ambient autentic grecesc cu un farmec deosebit. Vizitareatuturor acestor locuri este o cãlãtorie în timp ºi spaþiu.

Principala ramurã a economiei insulei Creta este turismul. Din punctde vedere al agriculturii, insula este folositã mai ales în cultura viþei de vie,mãslinului ºi a fructelor. Pe platoul Lassithi existã ºi plantaþii de legume, cefolosesc sisteme de irigaþii.

Despre Creta vechile legende spun cã era o þarã bogatã aºezatã înmijlocul mãrii. Cretanii se ocupau cu agricultura, grãdinãritul, creºterea anima-lelor (tauri, capre) ºi cu pescuitul. Meºteºugul ceramicii a cunoscut o mare în-florire; cretanii lucrau cu mult bun gust vase, bijuterii ºi alte podoabe dinceramicã, bronz ºi aur.

Cea mai timpurie civilizaþie europeanã de nivel înalt, civilizaþia cretanã,a luat naºtere în bazinul oriental al Mãrii Mediterane, pe insula Creta. Cretaavea în jurul anului 1950 î.e.n. palate splendide, oraºe mari ºi prospere, acesteafiind probabil rezultatul atât al producþiei pe scarã mare a uleiului de mãslineºi a vinurilor, cât ºi al comerþului practicat intens în zona de rãsãrit a MãriiMediterane. Grecii au pãstrat în secole ulterioare memoria grandorii cretane,dar istoria acestei civilizaþii este învãluitã în legendã. Conform celei maicunoscute dintre ele, oraºul elen Atena trimitea regelui cretan Minos în fiecarean, drept tribut, tineri ºi fecioare, aceºtia fiind sacrificaþi Minotaurului, monstruljumãtate om, jumãtate taur, din adâncul labirintului. În cele din urmã, eroulatenian Tezeu a omorât bestia ºi a reuºit sã scape din labirint. Datoritã legendei,adjectivul „minoic”, derivat din numele Minos, este folosit în expresia „civilizaþiaminoicã”, sinonim pentru „civilizaþia cretanã”.

Cel mai mare ºi mai important monument al civilizaþiei Minoan estePalatul Knossos. A fost folosit ca palatul principal al regelui Minos ºi descoperitde Arthur Evans, care a restaurant parþial locaþia. Se întinde pe o suprafaþã de20.000 m2 ºi are multe etaje. Puteþi admira arhitectura uluitoare, calitateamaterialelor structurale, frumuseþea picturilor murale care decoreazã fiecareparte a clãdirii, luxul camerelor regale.

Frescele viu colorate, pictate pe pereþii palatului de la Knossos, nesugereazã cã membrii societãþii minoice erau optimiºti, relaxaþi ºi iubitori aiplãcerilor vieþii. Se pare cã populaþia era paºnicã ºi se simþea în siguranþã,deoarece palatele ºi oraºele nu erau fortificate ºi secole de-a rândul soldaþii



nu au purtat armuri. Pentru mai multe detalii, este interesant de vizitat Muzeulde Arheologie din Heraklion.

Palatul din Cnossos (Knossos), sit arheologic, constituie principalul obiectivturistic ºi se aflã în Heraklion (Iraklion), capitala Cretei ºi cel mai mare oraº dinaceastã insulã. Aici mai puteþi vizita portul veneþian, strãzile înguste ºi arterelecomerciale. Totul are un farmec aparte. În oraº se aflã ºi un aeroport internaþional,numit dupã scriitorul Nikos Kazantzakis, nãscut ºi înmormântat aici.

Nikos Kazantzakis este cu siguranþã cel mai mare ºi cunoscut autorgrec, autor a numeroase poeme, romane, cãrþi de cãlãtorii ºi eseuri.

Un important obiectiv turistic îl constituie Zidurile Veneþiene ºi Mormântullui Nikos Kazantzakis - aceste ziduri mãreþe fãceau parte cândva din oraºulfortãreaþã Candia. Mormântul lui Nikos Kazantzakis (autorul memorabilului„Zorba Grecul”) este amplasat în Bastionul Martinengo, în zona sudicã azidurilor, de unde aveþi ºi o panoramã superbã asupra Munþilor Iouktas, ce dindepãrtare seamãnã cu o mânã de om. Potrivit unui mit antic, aceºtia reprezintãcapul lui Zeus. Intrarea este liberã, iar pe piatra funerarã de pe mormântul cele-brului Nikos Kazantzakis veþi citi celebrul motto: „Nu sper nimic, nu mã tem denimic, sunt liber”.

Însã nu este posibil sã te afli pe insulã ºi sã nu vizitezi oraºul Hania(Chania), vechea capitalã a Cretei, care poartã amprenta civilizaþiei ºiarhitecturii veneþiene. Oraºul modern, cu plaje superbe, o adevãratã „perlã” dinpunct de vedere turistic ºi de agrement, e o provocare pentru amatorii de cum-pãrãturi, de la artizanat pânã la magazine de lux, cu blãnuri, piele ºi bijuterii.

De asemenea aici, în Hania, pe una dintre strãduþele înguste care-i ºipoartã numele, poþi admira casa în care s-a nãscut celebrul El Greco(Domenikos Theotokópoulos). În casa acestuia turiºtii se pot caza, iar în holulacestui hotel pot admira portretul pictorului.

Fermecãtoare sunt magazinele cu suveniruri întâlnite la tot pasul,tavernele cu meniuri diverse, dar mai ales cu bucãtãria cretanã, care esteconsideratã cea mai sãnãtoasã din lume.

Tavernele sunt, în general, afaceri de familie. Patronii te servesc, copiiise joacã printre mese ºi bunica gãteºte. Iar muzica tradiþionalã, live, acordurileunui buzuki, mãsuþele înºirate de-a lungul strãduþelor înguste, totul are unfarmec care te vrãjeºte.

Croazierele pe Mediteranã, scufundãri ºi plimbãri cu vase diverse,plimbãri cu caleaºca sau cu trenuleþul în acordurile tradiþionalului cântecgrecesc, totul face ca turistul sã-ºi doreascã sã revinã în acest loc. Ori de câteori mergi pe insula Creta, descoperi cã n-ai vãzut totul. ªi-þi promiþi cã ai sãrevii.

Vã recomand tuturor aceastã destinaþie. Creta e un tãrâm de vis, e unreal paradis!



Aþi trimis cãrþile scrise de dumneavoastrã, deAþi trimis cãrþile scrise de dumneavoastrã, deAþi trimis cãrþile scrise de dumneavoastrã, deAþi trimis cãrþile scrise de dumneavoastrã, deAþi trimis cãrþile scrise de dumneavoastrã, deani de zile, la Biblioteca Germanã „Alexander Tietz” dinani de zile, la Biblioteca Germanã „Alexander Tietz” dinani de zile, la Biblioteca Germanã „Alexander Tietz” dinani de zile, la Biblioteca Germanã „Alexander Tietz” dinani de zile, la Biblioteca Germanã „Alexander Tietz” dinReºiþa, la Universitatea „Eftimie Murgu” ºi la Liceul „Dia-Reºiþa, la Universitatea „Eftimie Murgu” ºi la Liceul „Dia-Reºiþa, la Universitatea „Eftimie Murgu” ºi la Liceul „Dia-Reºiþa, la Universitatea „Eftimie Murgu” ºi la Liceul „Dia-Reºiþa, la Universitatea „Eftimie Murgu” ºi la Liceul „Dia-conovici - Tietz”. Care a fost motivul?conovici - Tietz”. Care a fost motivul?conovici - Tietz”. Care a fost motivul?conovici - Tietz”. Care a fost motivul?conovici - Tietz”. Care a fost motivul?

În cei 33 de ani de activitate în Reºiþa mi-am fãcut prieteni. Acolo undeau rãmas cunoºtinþele mele, trimit cãrþile cadou ºi dacã ele ajung la diferiteinstituþii, aceasta mã bucurã.

O întrebare obiºnuitã ar fi: de ce scrieþi literaturã abia dupã ce aþiO întrebare obiºnuitã ar fi: de ce scrieþi literaturã abia dupã ce aþiO întrebare obiºnuitã ar fi: de ce scrieþi literaturã abia dupã ce aþiO întrebare obiºnuitã ar fi: de ce scrieþi literaturã abia dupã ce aþiO întrebare obiºnuitã ar fi: de ce scrieþi literaturã abia dupã ce aþiplecat în Germania? Dar am sã formulez altfel: cât e interes pentru artã ºiplecat în Germania? Dar am sã formulez altfel: cât e interes pentru artã ºiplecat în Germania? Dar am sã formulez altfel: cât e interes pentru artã ºiplecat în Germania? Dar am sã formulez altfel: cât e interes pentru artã ºiplecat în Germania? Dar am sã formulez altfel: cât e interes pentru artã ºicât este pasiune proprie pentru scris în cãrþile dumneavoastrã?cât este pasiune proprie pentru scris în cãrþile dumneavoastrã?cât este pasiune proprie pentru scris în cãrþile dumneavoastrã?cât este pasiune proprie pentru scris în cãrþile dumneavoastrã?cât este pasiune proprie pentru scris în cãrþile dumneavoastrã?

Întâi, aici se intereseazã mai puþinã lume pentru studii de lingvisticã.*În al doilea rând, m-a rugat un prieten sã-i traduc o carte din limba maghiarãîn limba germanã. Am fãcut-o, apoi m-am gândit cã ºi eu aº putea sã scriu unasemenea text. În al treilea rând, un cunoscut a imigrat cãtre vestul Europei.Scrierile sale nu au mai avut aici nici o valoare. Scrisul sãu a fost prea multimpregnat de factori din afara literaturii. În al patrulea rând: publicaþiile înRomânia erau aprobate. De multe ori de neprofesioniºti. Aduceþi-vã aminte cãAnsamblul de Operetã în limba germanã nu a avut voie, la un moment dat, sãaparã în public. Argumentul: reprezentaþiile sunt vizionate ºi de negermani.Aceºtia învaþã germana ºi fug din þarã cãtre Germania. Aºa îºi închipuiau uniiposibilitatea de a învãþa limba germanã!

Dumneavoastrã practicaþi critica faþã de societate ºi faþã de propriaDumneavoastrã practicaþi critica faþã de societate ºi faþã de propriaDumneavoastrã practicaþi critica faþã de societate ºi faþã de propriaDumneavoastrã practicaþi critica faþã de societate ºi faþã de propriaDumneavoastrã practicaþi critica faþã de societate ºi faþã de propriapersoanã în opera literarã pe care o scrieþi. Suntem astãzi, noi toþi, aºa de rãi?persoanã în opera literarã pe care o scrieþi. Suntem astãzi, noi toþi, aºa de rãi?persoanã în opera literarã pe care o scrieþi. Suntem astãzi, noi toþi, aºa de rãi?persoanã în opera literarã pe care o scrieþi. Suntem astãzi, noi toþi, aºa de rãi?persoanã în opera literarã pe care o scrieþi. Suntem astãzi, noi toþi, aºa de rãi?

Critica la adresa societãþii ºi autocritica supãrã. Dar numai dacãpersoanele vizate manifestã egoism. Dar dacã este receptatã de oameni cuînþelegere, progresiºti, atunci serveºte progresului în orice privinþã ºi nimic nueste aºa de perfect încât sã nu poatã fi îmbunãtãþit.

Noi nu suntem toþi rãi, dar este regretabil cã unii sunt rãi. Oamenii nusunt însã 100% rãi sau 100% buni. Nu existã pãdure fãrã uscãturi. Deci,important este procentul.

Creºterea generalizatã a criminalitãþii în forme brutale nu e un semn alunei lumi în curs de îmbunãtãþire. ªi cum spunea cândva Eminescu, parafrazez:cum e lumea, aºa suntem ºi noi.

Pentru prima datã am citit între 2008 - 2009 creaþii poetice triste, înPentru prima datã am citit între 2008 - 2009 creaþii poetice triste, înPentru prima datã am citit între 2008 - 2009 creaþii poetice triste, înPentru prima datã am citit între 2008 - 2009 creaþii poetice triste, înPentru prima datã am citit între 2008 - 2009 creaþii poetice triste, întonalitate de „gri”, scrise de dumneavoastrã. Este aceasta o nouã tonalitatetonalitate de „gri”, scrise de dumneavoastrã. Este aceasta o nouã tonalitatetonalitate de „gri”, scrise de dumneavoastrã. Este aceasta o nouã tonalitatetonalitate de „gri”, scrise de dumneavoastrã. Este aceasta o nouã tonalitatetonalitate de „gri”, scrise de dumneavoastrã. Este aceasta o nouã tonalitatea literaturii pe care o scrieþi?a literaturii pe care o scrieþi?a literaturii pe care o scrieþi?a literaturii pe care o scrieþi?a literaturii pe care o scrieþi?

Interviu cu prof. dr. Ioan Bettisch

(Stuttgart / Germania)

*În þarã, prof. dr*În þarã, prof. dr*În þarã, prof. dr*În þarã, prof. dr*În þarã, prof. dr. Ioan Bettisch a obþinut doctoratul în lingvisticã la Universitatea de. Ioan Bettisch a obþinut doctoratul în lingvisticã la Universitatea de. Ioan Bettisch a obþinut doctoratul în lingvisticã la Universitatea de. Ioan Bettisch a obþinut doctoratul în lingvisticã la Universitatea de. Ioan Bettisch a obþinut doctoratul în lingvisticã la Universitatea deVVVVVest din Test din Test din Test din Test din Timiºoara.imiºoara.imiºoara.imiºoara.imiºoara.



Volumul „Die graue Perspektive” („Perspectiva gri”) este o nouã carte,nu ºi o nouã tonalitate, ci o sumã de reacþii la unele adevãruri sociale, faptecare toate deranjeazã pe oamenii care sunt bine intenþionaþi, îi deranjeazãsau chiar îi rãnesc. Eu am scris, în principiu, satire ºi texte umoristice ºi e binesã nu rãmânem unilaterali. ªi nu se poate sã râdem totdeauna ca în spoturilepublicitare ultra-neinspirate: omul de serviciu care spalã farfurii, sau milionarul,râd în permanenþã. Asta nu corespunde veseliei ºi unei þinute pozitive, arelegãturã doar cu incultura. Dupã pãrerea mea, comerþul, rãul necesar, îºiaratã mereu dinþii. Priviþi fotografii din „Otto”, „Diesel”, „Bosch”, „Flemming”,„Goethe”, „Mozart” ºi alte valori ale umanitãþii, râd ºi ei mereu?

Simþul umorului þine de om ºi societate, dar trebuie sã se potriveascãsituaþiei date. Important este sã gândim pozitiv.

Cât de important este pentru dumneavoastrã scrisul? Ce vã inspirã?Cât de important este pentru dumneavoastrã scrisul? Ce vã inspirã?Cât de important este pentru dumneavoastrã scrisul? Ce vã inspirã?Cât de important este pentru dumneavoastrã scrisul? Ce vã inspirã?Cât de important este pentru dumneavoastrã scrisul? Ce vã inspirã?Este foarte important, am spus-o deja. ªi dacã stau cu un picior în groapã,

cu celãlalt voi scrie mai departe. Inspiraþia o iau din realitatea trecutã, prezentãºi viitoare. Varietatea pe care o oferã realitatea nici nu se poate inventa.

Sunteþi de acord cu ideile criticilor?Sunteþi de acord cu ideile criticilor?Sunteþi de acord cu ideile criticilor?Sunteþi de acord cu ideile criticilor?Sunteþi de acord cu ideile criticilor?De la critici se poate învãþa pentru a-þi îmbunãtãþi munca, pentru cã

nimic nu e perfect. ªi ei îþi „aratã” ceea ce ai fi vrut sã spui, ei fiind de multe oriconvinºi cã scriitorul nu ºtie aceasta, sau nici nu ºtie cum s-ar putea interpretaceea ce a scris.

Sã preiei toate ideile criticului ar fi unilateral, dar e bine sã fie reþinutceva. Cu condiþia cã cei ce criticã sã-þi fi citit opera. Vã mirã? Cãutaþi eseulmeu „Quadratwurzel einer Rezension” („Rãdãcina patratã a unei recenzii”),atunci veþi vedea când nu pot fi de acord cu critica.

Doriþi sã salutaþi cu ocazia acestui interviu pe cititorii dumneavoastrãDoriþi sã salutaþi cu ocazia acestui interviu pe cititorii dumneavoastrãDoriþi sã salutaþi cu ocazia acestui interviu pe cititorii dumneavoastrãDoriþi sã salutaþi cu ocazia acestui interviu pe cititorii dumneavoastrãDoriþi sã salutaþi cu ocazia acestui interviu pe cititorii dumneavoastrãdin Reºiþa?din Reºiþa?din Reºiþa?din Reºiþa?din Reºiþa?

Da, cu mare plãcere!

Interviu realizat prin e-mail (lb. germanã - lb.româna)Interviu realizat prin e-mail (lb. germanã - lb.româna)Interviu realizat prin e-mail (lb. germanã - lb.româna)Interviu realizat prin e-mail (lb. germanã - lb.româna)Interviu realizat prin e-mail (lb. germanã - lb.româna)de prof. Dolores Weiszde prof. Dolores Weiszde prof. Dolores Weiszde prof. Dolores Weiszde prof. Dolores Weisz

Biografia prof. drBiografia prof. drBiografia prof. drBiografia prof. drBiografia prof. dr. Ioan Bettisch. Ioan Bettisch. Ioan Bettisch. Ioan Bettisch. Ioan Bettisch(dupã originalul în lb. germanã)(dupã originalul în lb. germanã)(dupã originalul în lb. germanã)(dupã originalul în lb. germanã)(dupã originalul în lb. germanã)

Numele: Numele: Numele: Numele: Numele: Bettisch Ioan (Johann);Pseudonim: Pseudonim: Pseudonim: Pseudonim: Pseudonim: Johannes Bettisch;Data, locul naºterii: Data, locul naºterii: Data, locul naºterii: Data, locul naºterii: Data, locul naºterii: 29.07.1932, Timiºoara, Banat, România;TTTTTitluri dobândite:itluri dobândite:itluri dobândite:itluri dobândite:itluri dobândite: doctor în filologie; acum pensionar, dar activ, privind creaþiascriitoriceascã, traducãtor ºi interpret pentru limbi strãine;Confesiunea, familia:Confesiunea, familia:Confesiunea, familia:Confesiunea, familia:Confesiunea, familia: catolic, cãsãtorit, un fiu;



Studii, formare profesionalã, diplome: Studii, formare profesionalã, diplome: Studii, formare profesionalã, diplome: Studii, formare profesionalã, diplome: Studii, formare profesionalã, diplome: a frecventat Liceul Industrial paralelcu activitatea de muncitor auxiliar, lãcãtuº, instalator. A practicat muzica, chitarã(havaianã). Dupã Bacalaureat a fost activ ca tehnician-electrician pentru liniide înaltã tensiune. A practicat sportul (caiac, box, pilot sportiv);Studii universitare:Studii universitare:Studii universitare:Studii universitare:Studii universitare: limbi strãine la Universitatea din Bucureºti (studiu ladistanþã);Stagiul militar:Stagiul militar:Stagiul militar:Stagiul militar:Stagiul militar: 2 ani ºi jumãtate;Locuri de muncã dupã absolvire: Locuri de muncã dupã absolvire: Locuri de muncã dupã absolvire: Locuri de muncã dupã absolvire: Locuri de muncã dupã absolvire: consilier pentru limbi strãine ºi economie laGimnaziul German ºi Maghiar din Reºiþa, Banat. 1961 inspector ºcolar laReºiþa. Apoi director adjunct al Gimnaziului nr. 1 Reºiþa, privind învãþãmântulîn lb. germanã. 1972 profesor la Institutul de Subingineri din Reºiþa, filialã aPolitehnicii din Timiºoara, a predat germanã, rusã, englezã, chinezã,esperanto ºi pedagogie.Funcþii deþinute: Funcþii deþinute: Funcþii deþinute: Funcþii deþinute: Funcþii deþinute: 1982 - prodecan la Institutul de Subingineri din Reºiþa;Studii de doctorat: Studii de doctorat: Studii de doctorat: Studii de doctorat: Studii de doctorat: 1988 - doctoratul în filologie la Universitatea din Timiºoara,Domeniul: Tipologia limbilor. Doctoratul i-a fost recunoscut de autoritãþilecompetente din Karlsruhe;Titluri onorifice ºi calitatea de membru: Titluri onorifice ºi calitatea de membru: Titluri onorifice ºi calitatea de membru: Titluri onorifice ºi calitatea de membru: Titluri onorifice ºi calitatea de membru: 1990 Germania, a fost declaratprofesor onorific al Universitãþii internaþionale din Geneva; membru al AsociaþieiInternaþionale a Scriitorilor, Londra; membru al Academiei de ªtiinþe, NewYork, 2007, membru al ªcolii de literaturã al Academiei Cornelia Goethe (DAA)Frankfurt, asemenea ºi G.A.L;Tipãrituri: Tipãrituri: Tipãrituri: Tipãrituri: Tipãrituri: 10 vol. cãrþi de specialitate, beletristicã, contribuþii în Antologii,publicisticã, traduceri din lb. maghiarã ºi lb. românã, Aforisme, de asemeneaSudii în domeniul tehnicii (inovaþii ºi descoperiri);Premii literare: Premii literare: Premii literare: Premii literare: Premii literare: premiul al II-lea, Berlin, cu povestirea Die Alte aus Mittelasien(Bãtrâna din Asia Centralã);Alte premii:Alte premii:Alte premii:Alte premii:Alte premii: este în posesia medaliei Albert Schweitzer;Cãlãtorii: Cãlãtorii: Cãlãtorii: Cãlãtorii: Cãlãtorii: între 1990 - 2000 a cãlãtorit, împreunã cu soþia sa, prin lume, într-unspaþiu cuprins între Islanda ºi Noua Zeelandã;Opinii despre scriitor: Opinii despre scriitor: Opinii despre scriitor: Opinii despre scriitor: Opinii despre scriitor: puteþi afla în volumele Who’s Who tipãrite în Transilvania,Germania, America, ca ºi în articole publicate între 1965 - 2006, ºi în Dasdeutsche Schriftstellerlexikon (Lexiconul scriitorilor germani).

Prof. Dolores WeiszProf. Dolores WeiszProf. Dolores WeiszProf. Dolores WeiszProf. Dolores Weisz

împreunã, miteinander, együttesen - dfbb.ro filepagina 3 împreunã, miteinander, együttesen nr....

Documents

Transcript of împreunã, miteinander, együttesen - dfbb.ro filepagina 3 împreunã, miteinander, együttesen nr....