Salvat din Robia Păcatului - members-srac.de

Salvat din RobiaPăcatului

Începutul unei zile noi

Salvat din RobiaPăcatului

de F.T. Wright

Titlul original: From Bondage to Freedom

Publicat de:COMUNITATEA ADVENTĂ A ODIHNEI DE SABAT

Tipărit �i produs de:Botschaft fur unsere ZeitWaldstraße 37D�57520 DickendorfRepublica Federală Germania

Prima Edi�ie: Martie, 1987

A doua Edi�ie: Noiembrie, 1993

(From Bondage to Freedom, Romanian Edition)

Desenul copertei:

Răsăritul soarelui anunţă �nceputul unei zile noi.�ntunericul se risipeşte, norii s�nt plini de culori vii,şi lumea care se trezeşte ştie că �n cur�nd va răsărisoarele �n toată slava lui.

�n acelaşi fel, aceia care au experimentat putereavie a lui Dumnezeu —Evanghelia lui Isus Hristos —ştiu că �ntunericul s�a risipit şi o nouă zi a �nceput. Iz�băvirea de păcat a �nlocuit robia şi disperarea, cre�dinciosul a devenit o parte din trupul lui Hristos, şifiecare zi care vine este o comuniune fericită cu M�n�tuitorul cel de cur�nd aflat. Pentru cei care experi�mentează aceasta, această tranziţie marchează ma�rea linie de despărţire a vieţii. Nimic nu mai este lafel, pentru că toate lucrurile s�au făcut noi.

Conţinutul

Prefa�ă 7

Introducere 10

Partea întîia: Problema 12

Partea a doua: Solu�ia 52

Partea a treia: După na�terea din nou 88

în concluzie 98

Bibliografie 100

Prefaţă

Această edi�ie este versiunea maturizată a unei alteversiuni care, — la rîndul ei, — a fost transcrierea unui stu�diu înregistrat pe bandă, �inut de către autor în anul 1956.Auditoriul a fost atît de binecuvîntat, încît a cerut publica�rea studiului sub formă scrisă. Dar autorul a a�teptat pînăa avut deplina asigurare că solia este liberă de oriceimperfec�iune, înainte de a fi tipărită definitiv.

S�a căzut de acord, ca mai întîi să se tipărească ceea ceera înregistrat pe bandă. Această publica�ie s�a numit: „Li�berat din robie".

Ea a fost tradusă în multe limbi �i a fost foarte căutată.Peste zece mii de exemplare au fost tipărite în limba en�gleză, după care au urmat alte edi�ii în limba germană,franceză, română, portugheză, spaniolă, hindu, scandi�navă, �i în mai multe limbi africane. De�i nu �tim cum auajuns acolo, traduceri făcute din limba germană au intratchiar �i în �ările comuniste est�europene, cu mult înainteca grani�ele să fie deschise.

Fiindcă prima edi�ie s�a epuizat, �i fiindcă cererea dupăaceastă carte continuă să fie mare, s�a decis că a sosit tim�pul ca versiunea scrisă originară să apară din nou dupăaproximativ zece ani de la acel studiu înregistrat pe ban�dă, care a constituit baza edi�iilor anterioare. O experien�ăuria�ă fusese acumulată între timp în prezentarea subiec�tului, �i o mul�ime de suflete mărturisiseră rînd pe rînddespre siguran�a biruin�ei, atunci cînd ei aplicaseră cucredincio�ie principiile expuse în studiul acela. Fără nici�o teamă deci, de a produce prea multe exemplare, pri�ma edi�ie a cuprins zece mii de căr�i, sub un titlu

(7)

8 SALVAT DIN ROBIA PĂCATULUI

pu�in schimbat: „From Bondage to Freedom", (tradus:„Din robie la libertate"). (Remarcă a traducătorului: Scrii�torul se referă aici la edi�ia engleză.)

Nevoia publica�iei acestei bro�uri este foarte mare.Peste tot există oameni care flămînzesc după biruin�aasupra păcatului. Ei nu doresc să audă ni�te argumentecomplicate asupra unei religiuni compusă numai din teo�rie. Ei a�teaptă �i au nevoie de descoperiri simple �i prac�tice cu privire la calea care le arată cum pot să ob�ină mîn�tuirea oferită de Domnul.

în căutarea lor ei sînt încurca�i de multe lucruri, cum arfi puterea ideilor preconcepute �i ale teoriilor lor, a�a în�cît, chiar în timpul citirii unui studiu ca acesta, ei nu vorvedea altceva, decît tot ce au văzut �i mai înainte. Ei vorciti în studiul acesta ceea ce nu este scris în el, si vor igno�ra ceea ce stă scris de fapt. Astfel că, în timp ce vor credecă ar fi pe aceea�i undă cu fiecare cuvînt de aici, ei vorîn�elege de fapt altceva decît ce stă scris. Deaceea a� do�ri să�i încurajez pe to�i, să depună eforturi pentru aîn�elege ceea ce publica�ia spune în realitate, �i nu ceeace se gîndesc ei că ar zice. Din acest motiv recomand fie�căruia să citească studiul acesta de mai multe ori, pînă ceDomnul îi va face clar mesajul de fa�ă.

Deasemenea mai există mul�i care consideră, — ceeace de fapt to�i trebuie să considere, — că renun�area laomul cel vechi al păcatului cere aducerea unor sacrificiiconsiderabile; �i aceasta prea mul�i nu vor s�o facă. Eisînt alarma�i de starea lumii de azi, �i doresc rezolvareaproblemelor ei, dar nu sînt dispu�i de a merge pe caleaprevăzută de Dumnezeu pentru aceasta.

Aceasta constituie o mare dezamăgire pentru aceiacare au aflat pe calea lui Dumnezeu puterea mîntuitoarede păcate, libertatea �i pacea în Hristos. Mă rog dar, ca

PREFA�Ă 9

în timp ce cite�ti această carte, să fi găsit dispus a da totul,fără nici o rezervă, pentru cî�tigarea acestui mărgăritarpre�ios.

Introducere

Dacă o carte se publică fără nici un scop, mai bine nu s�ar publica de loc. Studiul acesta vrea să împlinească unanumit scop, �i anume, să arate cum se începe o viată debiruin�ă asupra acelor probleme de zi cu zi, care distrugvie�ile oamenilor de astăzi.

Studiul acesta nu vrea să arate, ce trebuie să fim. Nicinu este nevoie de aceasta, căci, — cu excep�ia persoane�lor care nu doresc să devină mai bune decît sînt, — în ge�neral oamenii �tiu cum trebuie să fie, �i depun eforturi pen�tru a atinge obiectivul urmărit. Dacă cititorul face partedintr�o biserică care urmăre�te idealuri �i norme înalte,atunci convingerea despre ceea ce trebuie să fie omul es�te cu atît mai puternică. Nu numai convingerea este maivie, ci �i năzuin�ele acelei persoane de a realiza idealulacesta sînt mult mai presante.

Problema este următoarea: cum voi putea eu să ob�in,ceea ce, după convingerea mea intimă, �tiu, că este drept�i bun, �i care, pentru mine, este lucrul cel mai pre�ios dinlume? Aceasta este întrebarea la care mii �i mii de oamenicaută în mod sincer răspunsul.

Dacă e�ti unul dintre ace�tia, atunci studiul acesta afost scris pentru tine. El nu vine dela cineva care a inventatpe hîrtie o a�a zisă cale a biruin�ei, care pare adevăratămin�ii lui, ci dimpotrivă, de la unul care, după ce a căutatcu o seriozitate adîncă să atingă cele mai înalte idealuriale vie�ii cre�tine, a reu�it să găsească în cele din urmă ca�lea izbăvirii de natura lui cea rea �i păcătoasă. Deaceea,calea arătată aici este o cale sigură �i încercată. Ea nu es�te numai sigură �i încercată, ci reprezintăînsu�i procedeul

(10)

INTRODUCERE 11

biblic. în plus, acesta este un procedeu, care după ce afost prezentat �i altor suflete luptătoare, s�a dovedit a fi lafel de efectivîn experien�a lor, ca �i în cea a autorului aces�tei publica�ii.

în urma cerin�ei insistente din partea acelora care auaplicat calea expusă în această bro�ură, �i au găsit astfelpentru ei în�i�i solu�ia problemelor vie�ii, am publicat în ce�le din urmă acest studiu. Rugăciunea cea serioasă a auto�rului �i a tuturor acelora care s�au împărtă�it de experien�alui este, ca această bro�ură să vă aducă acela�i rezultatbinecuvîntat ca �i nouă.

Partea �nt�ia

Problema

Toată lumea �tie astăzi că are probleme grozave, la ca�re oamenii caută în mod neobosit solu�ii. Există însă unsingur loc unde solu�ia poate fi aflată, �i anumeîn Cuvîntullui Dumnezeu. Motivul pentru aceasta este foarte clar,căci loan �i Pavel, pe cînd stăteau înaintea prigonitorilorlor iudei, au mărturisit următoarele despre Isus Hristos:„în nimeni altul nu este mîntuire: căci nu este sub cer niciun alt nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mîntui�i."Faptele Apostolilor 4,12.

Deaceea nici psihologul, nici doctorul, nici sociologul,�i nimeni altul nu poate să rezolve aceste probleme. Nu�mai în Cuvîntul lui Dumnezeu ne e descoperită putereasalvatoare a lui Isus Hristos �i calea pe care această pute�re salvatoare poată să devină a noastră, personală, în modefectiv.

în Cuvîntul acesta găsim mărturia îmbucurătoare a unuiom, care a aflat pentru sine însu�i puterea mîntuitoare aacestui Cuvînt, �i fiindcă o cuno�tea, deaceea a putut să �ideclare: „Mie nu mi�e ru�ine de Evanghelia lui Isus Hris�tos." Romani 1,16.

Există un motiv excelent pentru care Pavel nu s�aru�inat de Evanghelia lui Isus Hristos, un motiv pe care l�amen�ionat fără ezitare �i cu multă bucurie: „Căci ea esteputerea lui Dumnezeu."

Gîndi�i�vă cum ar fi putut să numească Pavel Evanghe�lia lui Isus Hristos. Ar fi putut să se refere la ea ca la o teo�

(12)

PROBLEMA 13

rie, un argument, o veste bună, sau altceva de felul aces�ta. însă el nu a folosit niciuna din aceste defini�ii. înschimb, el a declarat că este puterea lui Dumnezeu. Pen�tru Pavel ea era o putere, dar nu o putere oarecare. Ea es�te puterea lui Dumnezeu,

Este important să în�elegem chiar de la începutul stu�diului, ce este Evanghelia. Am face bine, dacă am meditaasupra mărimii �i maiestă�ii acestei puteri. Ea este pute�rea lui Dumnezeu prin care au fost aduse la fiin�ă cerurile�i pămîntul. Aici nu avem nici timpul �i nici locul necesar,pentru a arăta măcar cîteva din cifrele �i minunile astro�nomice, cu privire la imensitatea spa�iului. Dacă am faceaceasta cît de cît, abia atunci se va coborî în minteanoastră o impresie despre puterea nesfîr�ită a lui Dumne�zeu.

Aceea�i putere, care a rostit lumile în existen�ă, esteEvanghelia. Ea este puterea care odinioară a fost devota�tă crea�iunii universului, iar acum este devotată salvăriinoastre din robia păcatului. Cuvîntul lui Dumnezeu ziceprin Pavel: „Ea este puterea lui Dumnezeu spre mîntuire."

Textul acesta nu specifică în mod clar din ce anumevrea să ne mîntuiască Evanghelia. Dar este aceasta nece�sar? Doar aceasta a fost deja lămurit în Sfînta Scriptură.Cînd îngerul Domnului a venit la losif, so�ul Măriei, ca săanun�e na�terea lui Isus, el zise: „Ea va na�te un Fiu, �i�lvei pune numele Isus, pentru că El va mîntui pe poporulLui de păcatele sale." Matei 1,21.

Trebuie să comparăm Scriptură cu Scriptură. Aceleadevăruri, care au fost arătate deja în Cuvîntul lui Dumne�zeu, nu sînt repetate prin acelea�i cuvinte. Isus este inima�i puterea Evangheliei. Prin urmare, dacă Isus a venit casă mîntuiască pe poporul Lui de păcatele lor, aceasta în�seamnă, că atunci cînd Pavel zice, că Evanghelia este pu�


terea lui Dumnezeu pentru mîntuire, el se referă la mîntui�rea de păcate.

Dacă o putere atît de colosală, care nu poate fi asemă�nată cu nici o altă putere, este devotată pentru mîntuireafiecărui suflet omenesc, atunci cine poate să mai ridicevreo scuză pentru păcat. Nu, nu există nici o scuză. Majo�ritatea, ce�i drept, nu au grija problemei păcatului, �i Dum�nezeu le dă libertatea deplină să trăiască după poftele lor.Dar ei rămîn totu�i vinova�i, �i fiind vinova�i, ei vor seceraodată rodul faptelor lor.

Acei însă care depun eforturi pentru a se conformaexemplului divin, �i care prin credin�ă vor să trăiască prinputerea lui Dumnezeu, vor fi atît de schimba�i înlăuntrulfiin�ei lor, încît iubirea, răbdarea �i puritatea vor fi starealor naturală. Ei vor putea să cunoască prin experien�ă per�sonală că Dumnezeu î�i folose�te puterea Lui infinită pen�tru a�i salva din robia păcatului, �i că nici�o putere nu�i poa�te constrînge de a păcătui. Deaceea, tu nu mai ai nevoiede a păcătui. Tu po�i trăi o via�ă de biruin�ă deplină asupraoricărui păcat, — dacă vrei, — �i te po�i încrede în aceastăputere salvatoare a lui Dumnezeu.

Evanghelia este dată pentru oricine, însă nu pentru ori�cine este ea puterea lui Dumnezeu pentru mîntuirea depăcate.

„Ea este puterea lui Dumnezeu pentru mîntuirea fiecă�ruia, care crede, întîi a Iudeului, apoi a Grecului."

Numai pentru acela care crede, ea este puterea luiDumnezeu pentru mîntuirea de păcate. Pentru to�i ceilal�iea este doar o teorie, o povestire frumoasă, o doctrină,sau altceva de felul acesta. Numai pentru acela care cre�de, ea este puterea lui Dumnezeu.

în versetul următor Pavel continuă a ne spune, care es�te rezultatul puterii Evangheliei: „Deoarece în ea este des�

PROBLEMA 15

coperită o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu princredin�ă �i care duce la credin�ă, după cum este scris: ,Celneprihănit prin credin�ă vă trăi.'" Romani 1,17.

Evanghelia descoperă însă�i neprihănirea lui Dumne�zeu. Meditează cu grijă asupra însemnătă�ii cuvîntului „adescoperi". Aceasta înseamnă că neprihănirea lui Dum�nezeu este arătată atît de clar, încît poate fi văzută în modlămurit de către to�i aceia care o privesc. Dar unde estedescoperită Evanghelia lui Hristos? Ea este descoperităîn via�a acelora, în care ea a devenit o putere lucrătoare.Chiar �i în via�a lui Hristos de pe pămînt, Evanghelia eraputerea lui Dumnezeu. în fiecare zi din via�a Sa de pe pă�mînt ea l�a salvat (l�a ferit) de căderea în păcat, în via�a Luise descoperea însă�i neprihănirea cea desăvîr�ită a luiDumnezeu, �i anume neprihănirea care vine prin credin�ă�i care duce la credin�ă. Hristos este exemplul nostru, ca�re ne arată cum trebuie să fim:

„La aceasta a�i fost chema�i; fiindcă �i Hristos a suferitpentru voi, �i v�a lăsat o pildă, ca să călca�i pe urmele Lui."1 Petru 2,21. Prin urmare, după cum a fost descoperită ne�prihănirea lui Dumnezeu în via�a lui Hristos prin putereaEvangheliei, �i aceasta în fiecare zi, tot a�a ea trebuie săfie descoperită �i azi în via�a tuturor urma�ilor Lui.

Via�a lui Isus Hristos de pe pămînt este descoperirea aceeace vrea Dumnezeu să facă din noi. Pe măsură ce fie�care copil al lui Dumnezeu prive�te via�a lui Hristos, �i ve�de descoperită în ea un curent neobosit al milei, al iubirii,al harului, al răbdării, �i orice altă virtute cre�tină, în modfiresc el va dori să copieze idealul. Dar o via�ă de înfrîngeri�i dezamăgiri descurajează sufletul, �i îl face să se în�doiască că aceasta ar putea fi realizat vreodată. De la în�ceputul acestui studiu este necesar ca credin�a să apuceadevărul măre� că Evanghelia este puterea lui Dumnezeu


pentru mîntuirea de păcate, a�a încît în însă�i via�a fiecă�rui credincios adevărat să fie descoperită acea neprihăni�re a lui Dumnezeu, care vine prin credin�ă �i care duce lacredin�ă, înaintea oricărui credincios se deschide posibili�tatea unei realizări personale glorioase, prin puterea luiIsus Hristos, Mîntuitorul nostru.

Aceasta este deci Evanghelia. Ea este puterea, pe careo folose�te Isus, pentru a��i împlini juruin�a de a lua un ompăcătos, corupt, murdar, ruinat, decăzut, plin de toatărăutatea, fărădelegea, ura �i pisma, care sînt roadă naturiicelei rele, să îl cure�e de toate acestea, �i să îl umple cu iu�birea, bucuria, pacea, bunătatea �i răbdarea, �i cu toatecelelalte roade ale Spiritului, pentruca însă�i neprihănirealui Dumnezeu să fie descoperită în via�a lui. Aceasta esteEvanghelia lui Isus Hristos, �i nici nu poate să fie altceva,sau ceva mai pu�in decît atît.

Dar se pune întrebarea: oare este această experien�ăcaracteristică pretin�ilor copii ai lui Dumnezeu din zilelenoastre?

Pentru a găsi răspunsul, putem face următorul test:Fără a lua în considerare biserica din care face parte un

cre�tin, pune�i această întrebare simplă: „Spune�mi, terog, sincer, dacă păcătuie�ti în fiecare zi?"

Dacă persoana respectivă este sinceră, va răspunde cusiguran�ă: „Da, trebuie să mărturisesc că păcătuiesc."Acesta este un răspuns sincer �i adevărat, pentru carepersoana trebuie să fie apreciată.

Atunci, po�i să�l întrebi mai departe: „Cînd păcătuie�ti,�i e�ti apăsat de vinovă�ia acelui păcat, ce faci?"

El î�i va răspunde: „Mărturisesc păcatul, �i�L rog peDomnul să mă ierte �i să mă ajute să nu�l mai fac."

Acesta este de asemenea un răspuns foarte sincer,pentru care persoana trebuie să fie din nou apreciată. Pu�

PROBLEMA 17

tem deci întreba mai departe: „Odată ce ai mărturisit pă�catul acela �i ai cerut iertare pentru el, �i ajutor ca să nu�lmai faci, ce se mai întîmplă? Devine păcatul acela un lucruapar�inînd trecutului, sau, ca �i mai înainte, se repetă dinnou �i din nou."

La această întrebare vei observa o expresie de uluialăpe fa�a persoanei. Reac�ia ei va fi, ca �i cum ar vrea să zi�că: „De ce îmi pui o întrebare atît de naivă?Desigur că re�pet păcatul acela. Căci rămîn în continuare doar o fiin�ăomenească, �i trebuie să mă lupt mereu împotriva acestuipăcat. Păcatul va apare iară�i �i iară�i, �i va trebui să�lmărturisesc din nou �i din nou.

Poate fi numită o asemenea experien�ă „izbăvire de pă�cate"? Răspunsul nu poate fi decît: NU. Aceasta este oexperien�ă de continuă păcătuire �i mărturisire, �i din noupăcătuire �i mărturisire.

Adu��i aminte de experien�a ta personală, de păcatul celmai sîcîitor din via�a ta, care te�a necăjit o via�ă întreagă.Adu��i aminte cum, după ce�l făceai, cît regretai de amar�nic, cît de serios îl căutai pe Domnul, ca să te ierte, �i cu cî�tă sinceritate îl rugai să te ajute, ca să scapi de el odatăpentru totdeauna; �i cît de sincer ai promis, că nu�l vei mairepeta niciodată; �i toate acestea, doar pentru a constata,că îl comiteai iară�i �i iară�i. Oare nu este adevărat, că da�că nu ai descoperit încă �i nu ai aplicat calea izbăvirii dinpăcat, acela�i păcat, care �i�a dat de lucru acum zece ani,te mai neferice�te încă �i acum?

Dacă po�i să recuno�ti aceasta în mod sincer, atunci ai�i făcut un pas hotărîtor înspre liberarea din aceastăsitua�ie nefericită. Ea nu este vrută de Dumnezeu, �i nicinu va fi prezentăm via�a acelei persoane credincioase ca�re cunoa�te Evanghelia ca puterea lui Dumnezeu pentrumîntuirea de păcate.


Există mari deosebiri între doctrinele sus�inute astăzide diferitele corpora�ii religioase ale lumii. Fiecare din elepretinde, că prin sus�inerea anumitor doctrine, în comuni�tatea lor se află calea mîntuirii. Realitatea este însă, că in�diferent cît de corectă ar fi doctrina, dacă cineva nuîn�elege �i nu face experien�ă cu puterea cea salvatoare aEvangheliei, el rămîne la fel de pierdut, ca �i cum nu ar ficrezut niciodată nimic. Cineva poate să sus�ină o teorie re�ligioasă deosebită, un crez deosebit, poate să facă partedintr�o organiza�ie religioasă deosebită, să fie sub un sis�tem religios deosebit, însă toate acestea nu înseamnă înmod neapărat că ar �i duce la mîntuire. Cea mai importan�tă problemă este: ce săvîr�e�te religia respectivă în via�apersoanei respective? Ceea ce contează, este rezultatulfinal al unei căi. Dacă Evanghelia pe care o credem a reali�zat mai pu�in decît Evanghelia lui Hristos, atunci lucrul pecare�l credem ori este fals �i neautentic, ori, — dacă esteEvanghelia lui Isus Hristos, — ea nu este aplicată, ca încazul fecioarelor nechibzuite.

Numai acei care au cî�tigat o biruin�ă personală asuprapăcatului, �i care cunosc din experien�ă personală ce în�seamnă mîntuirea de păcate, �i care constată o cre�terespirituală reală în via�a lor, numai ace�tia au Evanghelialui Isus Hristos în realitate; �i, prin urmare, pot să �i ves�tească Evanghelia lui Isus Hristos. Nimeni nu poate săvestească ceea ce nu cunoa�te. Numai un om al neprihă�nirii poate să fie �i un învă�ător al neprihănirii.

Ceea ce trebuie să observăm aici este, că lucrarea mîn�tuirii include �i conlucrarea noastră inteligentă cu Dumne�zeu. Există o lucrare, pe care o face numai Dumnezeu, darmai există deasemenea �i una, pe care trebuie s�o facemnoi. Dumnezeu î�i cunoa�te partea Lui pe deplin, �i estegata să �i�o aducă la îndeplinire oricînd �i oriunde. Proble�

PROBLEMA 19

ma este însă că oamenii nu��i în�eleg partea /or, �i dea�ceea ei îl încurcă pe Dumnezeu la împlinirea lucrării Lui.

Faptul că �i noi avem de împlinit o lucrare, reiese din ur�mătoarele cuvinte ale lui Isus Hristos: „Ve�i cunoa�te ade�vărul, �i adevărul vă va face liberi." loan 8,32.

Scopul propriuzis al acestui studiu constă în a lămuriadevărul pe care trebuie să�l cunoa�tem, �i care ne va fa�ce liberi. Fără de a mai fi nevoie de alte discu�ii, care să nearate nevoia noastră de a cunoa�te adevărul, ne vom con�centra acum direct asupra studiului cuno�tiin�ei acestuia,într�un limbaj cît se poate de simplu �i de clar.

Experien�a �i adevărul Cuvîntului lui Dumnezeu au ară�tat, că prima întrebare pe care trebuie s�o punem, este ur�mătoarea: „Ce este păcatul?" �i nu: „Care lucruri anumesînt păcate?" La cea de�a doua întrebare am putea să răs�pundem repede cu: uciderea, minciuna, furtul, �i a�a maideparte; însă răspunsul la prima întrebare este cu totul al�tul. Nu exagerez cu nimic cînd zic, că dacă nu putem sărăspundem corect la această întrebare, calea liberării nupoate fi găsită; căci înainte de a putea în�elege rezolvareaproblemei, trebuie să în�elegem problema ca atare.

în ciuda acestui fapt, mul�i pretin�i cre�tini, care cred înBiblie, sînt foarte siguri că ar �ti răspunsul la această între�bare. Ei răspund imediat prin cuvintele Scripturii: „Păca�tul este fărădelege." 1 loan 3,4.

Răspunsul acesta este biblic, �i deaceea �i corect în ceprive�te defini�ia păcatului, dar numai cu condi�ia căîn�elegem ce spune textul în realitate, �i dacă nu avemdoar o concep�ie mărginită despre ceea ce con�ine. Cuvîn�tul „fărădelege" duce gîndul omului la o ac�iune. Deaceeacei mai mul�i în�eleg, cum că păcatul ar fi o ac�iune prin ca�re omul săvîr�e�te fapte rele. Din pricina acestor fapte re�le, starea făcătorului de rele este o stare de vinovă�ie


înaintea lui Dumnezeu, �i anume spre condamnare; iarprocedeul de vindecare divină este iertarea. Aceasta sepoate zugrăvi prin următorul tablou:

Acum nu e greu a arăta importan�a în�elegerii răspun�sului la întrebarea: „Ce este păcatul?" în acest scop tre�buie să punem doar cîteva întrebări.

Prima întrebare este: „Va primi oare cineva iertarea,dacă nu o cere?"

Răspunsul este: „Nu!"„Va cere cineva vreodată iertarea, dacă nu se simte vi�

novat?" Răspunsul este iară�i: „Nu!"„Se va sim�i cineva vinovat, dacă nu �tie, că ceea ce fa�

ce, este păcat?" Iară�i trebuie să răspundem: „NurDeaceea trebuie să �ti care fapte sînt păcătoase, pen�

truca să��i sim�i vinovă�ia, care să te îndemne să cau�i ier�tarea. Din această cauză trebuie să punem întrebarea �isă găsim răspuns la ea, — aceasta fiind un element vital alcuno�tiin�ei pentru aceia care doresc să ob�ină vindeca�rea divină de această boală rea a păcatului.

Dar felul în care s�a dat răspuns pînă aici la întrebare în�că nu are adîncimea necesară pentru a putea garanta sal�varea din robia păcatului. Păcatul este mult mai mult, de�

PROBLEMA 21

cît ceea ce facem, căci ceea ce facem, este numai roadăa ceea ce sîntem. Această defini�ie mai cuprinzătoare apăcatului reprezintă o cuno�tiin�ă fundamentală în vede�rea liberării din robia păcatului.

învă�ătorul divin, conversînd cu ni�te Farisei, a putut săle ofere o defini�ie clară despre păcat. El le�a zis: „Ve�icunoa�te adevărul, si adevărul vă va face liber."

Ace�ti bărba�i �i�au dat pe fa�ă profunda lor ignoran�ăreferitor la principiile fundamentale, care stau la baza pro�blemei păcatului, zicînd: „Noi sîntem sămîn�a lui Avraam,�i n�am fost niciodată robii nimănui, cum zici tu: ,Ve�i fi slo�bozi.'"

în răspunsul lui Hristos, găsim defini�ia deplină a păca�tului: „Adevărat, adevărat vă spun", le�a răspuns Isus,„că oricine trăie�te în păcat, este rob al păcatului." loan8,32�34.

Aici păcatul nu apare ca o faptă, ci ca un stăpîn desclavi. Căci dacă păcătosul este slujitorul păcatului, a�tunci păcatul trebuie să fie stăpînul păcătosului. Pentru afi însă un asemenea stăpîn, păcatul trebuie să fie o puterereală. Căci nimeni nu poate deveni stăpînul cuiva fără aavea puterea de a�l stăpîni, — mai ales cînd cei împila�i nuvor să se supună de bună voie acelei puteri.

Păcatul nu este un stăpîn care prime�te o servire adusădin iubire din partea supu�ilor săi, ci unul care trebuie să�iconstrîngă la ascultare. Deaceea trebuie să privim păca�tul ca un stăpîn de robi. în armonie cu aceasta, versiuneagreacă originală a Bibliei folose�te cuvîntul „rob", dupăcum s�a �i tradus în versiunile noastre moderne.

Aceasta înseamnă deci, că defini�ia păcatului trebuielărgită acuma, după cum urmează: Păcatul este un stă�pîn, în genul faraonului egiptean, — care ne stăpîne�te îm�potriva voin�ei noastre, a�a încît ne aflăm într�o stare de ro�


bie. Această problemă nu poate fi rezolvată prin iertare,a�a cum în�eleg cei mai mul�i iertarea. Ceea ce ne trebuieacum, este izbăvirea. Schi�a de mai jos ne va ajuta săîn�elegem mai bine:

DEFINIŢIE STAREA REMEDIUL

O FAPTĂ VINOVAT IERTAREA

UN STĂPÎN ÎN ROBIE IZBĂVIREA

După cum stau lucrurile cu iertarea, tot a�a �i cu izbăvi�rea: Nimeni nu o prime�te, fără ca s�o ceară; �i nimeni nuo va cere, dacă nu��i va da seama, că se află în robie; �i ni�meni nu va recunoa�te că se află în robie, pînă nu vaîn�elege natura păcatului, care se manifestă ca un stăpînde sclavi peste el. Deaceea mai repet încă odată: primulpas înspre în�elegerea căii izbăvitoare constă în aîn�elegerăspunsul la întrebarea: „Ce este păcatul?"

�i totu�i, nu este oare adevărat, că majoritatea în�elegepăcatul numai ca o ac�iune �i ca o stare de vinovă�ie, decare trebuie să fim vindeca�i prin iertarea lui Dumnezeu?Din această cauză securea nu e înfiptă niciodată la rădăci�na copacului, iar stăpînul de sclavi nu e stîrpit niciodată cu

PROBLEMA 23

desăvîr�ire, fapt care rezultă într�o simplă mărturisire cugura a religiunii, �i într�o conformare exterioară la cerin��ele ei, ceea ce se socote�te apoi ca fiind o slujbă accepta�tă de Dumnezeu. �i astfel, un mare număr de oamenibiserico�i merg neîncetat înspre ve�nica pierzare.

Stăpînul de sclavi este rădăcina păcatului. El apare înBiblie sub diferite denumiri. în Romani 8,7 el apare sub nu�mele de „firea pămîntească", în Romani 6,6 ca „omul celvechi", pe cînd în Ezechiel 36,26 i se zice „inimă de pia�tră". Lepra e folosită deasemenea ca simbol al lui. Darniciunde lucrarea de�inătorului de sclavi nu e arătată maiclar ca în Romani 7, un capitol cu care ne vom ocupa încontinuare, începînd cu versetul 9, unde Pavel zice urmă�toarele:

„Odinioară trăiam fără Lege; dar cînd a venit porunca,aceasta m�a lovit cu moartea." Pavel se referă aici la untimp anume, cînd în via�a lui a intrat Legea. Pînă atunci,deci pînă a venit porunca, Pavel a zis: „Odinioară trăiamfără Lege." Cu alte cuvinte, el era un păcătos de bunăvoie, — voluntar. Aceasta este starea omului din lume, pî�nă ce ajunge să cunoască Legea lui Dumnezeu. Eldore�te să fie păcătos, �i găse�te plăcere în aceasta. Fap�tul acesta nu�i tulbură lini�tea.

însă în cele din urmă Legea intră în via�a lui. Venirea Le�gii aduce apoi cu sine �i cuno�tiin�a preten�iilor ei drepteasupra vie�ii �i purtării sale. Cuno�tiin�a Legii constituieprimul pas către Hristos. Aceasta poate avea loc prin citi�rea Scripturilor, sau printr�un propovăduitor, sau pe orica�re altă cale; dar de venit ea trebuie să vină, dacă este să�Lgăse�ti vreodată pe Hristos ca Mîntuitor personal de pă�cate.

Cuno�tiin�a Legii lui Dumnezeu duce apoi mai departe,la o altă cuno�tiin�a: la cuno�tiin�a de noi în�ine, a�a cum


fi liberat de toate acestea. î�i luai angajamentul de a termi�na cu păcatele, de a nu le mai face niciodată. Hotărîreataera de a asculta de toate poruncile lui Dumnezeu. Aseme�nea poporului lui Israel din vechime, care a zis: „Vom fa�ce, �i vom asculta tot ce a zis Domnul", Exod 24,7, �i tu aizis că vrei să ascul�i de toate poruncile lui Dumnezeu.

Drept urmare a acestui fapt ai �i putut să te bucuri de unoarecare succes, cel pu�in în ce prive�te anumite activită�iexterioare. Ai cî�tigat de exemplu mari biruin�e asupraacelor atrac�ii lume�ti, care te stăpîniseră altădată cu pu�tere. Dar nerăbdarea ta, temperamentul tău rău, �i alteprobleme lăuntrice au rămas. Ele se ridicau împotriva ta,�i te învingeau. Din cauza convingerii tale de păcate mer�geai mereu cu capul plecat. î�i mărturiseai păcatele, �i eraihotărît ca de aici înainte lucrurile să se schimbe; dar ele nuse schimbau cu nimic. Erai chinuit �i mai departe deacelea�i probleme, numai pentru a afla experien�a încer�cării �i a căderii, a mărturisirii, �i din nou a încercării, �i acăderii din nou, într�un cerc vicios la nesfîr�it.

în mod sigur aceasta este imaginea pe care o mărturi�se�te Apostolul Pavel în Romani 7,15�24: „Căci nu �tiu cefac; nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc. Acum, dacă nu fac cevreau, mărturisesc prin aceasta, că Legea este bună. �iatunci nu mai sînt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatulcare locuie�te în mine. �tiu în adevăr, că nimic bun nulocuie�te în mine, adecă în trupul meu, pentrucă, ce�idrept, am voin�a să fac binele, dar n�am puterea să�l fac.Căci binele pe care vreau să�l fac, nu�l fac, ci răul, pe carenu vreau să�l fac, iacă ce fac; Si dacă fac, ce nu vreau săfac, nu mai sînt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul carelocuie�te în mine. Găsesc dar în mine legea aceasta: cîndvreau să fac binele, răul este lipit de mine. Fiindcă dupăomul dinlăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu; dar văd în

PROBLEMA 27

mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva Legiiprimite de mintea mea, �i mă �ine rob legii păcatului, careeste în mădularele mele. O, nenorocitul de mine; Cine măva izbăvi de acest trup de moarte?"

Pavel n�ar fi putut să descrie mai bine experien�a noas�tră, — de pretin�i copii ai lui Dumnezeu, — de cum a făcut�oîn acest text. Cît de des, cînd citam aceste cuvinte înain�tea cuiva, acei care le auzeau, îmi răspundeau cu cuvinte�le: „Aceasta este descrierea exactă a experien�ei mele.Pavel a scris aici despre mine."

Din citirea acestui fragment, reiese că Pavel făcuse aicideja primii pa�i către Hristos. Faptul că cuno�tea aici dejaLegea, precum �i starea lui în fa�a Legii, reiese din admite�rea sa cea repetată, că nu a împlinit preten�iile Legii aces�teia. La începutul capitolului el recunoa�te lucrul acestaprin cuvintele: „A�a că Legea, negre�it, este sfîntă, �i po�runca este sfîntă, dreaptă �i bună. „ Vers. 12.

Mai departe el zice: „�tim în adevăr, că Legea este du�hovnicească." Versetul 14. La începutul capitolului amconstatat, că intrarea (sau cuno�tiin�a) Legii este înso�ităde cuno�tiin�a despre noi în�ine. De aceea imediat dupăce a zis: „�tim în adevăr, că Legea este duhovnicească",Pavel mărturise�te: „dar eu sînt pămîntesc vîndut rob pă�catului".

O asemenea convingere este urmată de căin�ă, dacăconvingerea nu este înăbu�ită. Nu există nici o îndoială,că Pavel a avut aici darul căin�ei, căci urîse păcatul, dupăcum stă scris: „Căci fac ce urăsc." Mai departe, el s�adistan�at în spiritul său de păcat cu toată hotărîrea. Nuexistă nici o îndoială, că aceasta era o adevărată căin�ă.

Concomitent cu aceasta urmează mărturisirea. De faptîntregul citat este o mărturisire.

Este evident deci, că Pavel făcuse aici deja primii patru


pa�i către Hristos, avînd cuno�tiin�a, convingereapăcăto�iei personale, căin�a �i mărturisirea. De aseme�nea reiese cu claritate că încă nu avusese aici izbăvirea depăcate. Este foarte important să vedem aceasta, căci esteo mare primejdie să crezi, că după ce ai făcut ace�ti pa�i,(sau î�i închipui doar, că i�ai fi făcut), — ai avea deja mîntui�rea doar pe această temelie. Dar acest text biblic arată lă�murit, că este posibil să fi făcut ace�ti pa�i, — cel pu�in pejumătate, — �i totu�i să mai fi încă un rob al păcatului, săfi lipsit de puterea izbăvitoare de păcate, — si astfel să fistăpînit de păcat împotriva voin�ei tale. Aceasta este cuadevărat o continuă păcătuire �i mărturisire, păcătuire �imărturisire, învîrtindu�ne mereu în jurul acelora�i păcate,care ne�au supărat de ani de zile. în ciuda faptului căcuno�tiin�a a fost atît de mare, �i dorin�a de a face bineleatît de înfocată, am trăit o via�ă de serbie, lega�i de păcat.

în general, dacă cineva a ajuns prin Cuvînt să cunoascăcîte ceva din adevărul lui Dumnezeu, după ce a primit con�vingerea despre păcat, �i după ce s�a căit �i l�a mărturisit,el crede că ar fi cî�tigat deja mîntuirea, în ciuda faptului cărămîne mai departe robul firii sale celei vechi. Mărturia luiPavel din Romani 7 pare să�i confirme �i mai mult convin�gerea sa, cum că aceasta ar fi starea adevărată a lucruri�lor.

Fără îndoială, se poate să tragi această concluziegre�ită din mărturia lui Pavel. lată cum gînde�te sufletulacesta: „Fără îndoială, Pavel era un om al lui Dumnezeu.El în�elegea Evanghelia �i planul de mîntuire. El va fi înîmpără�ie, �i totu�i a trebuit să mărturisească că era pă�mîntesc �i vîndut rob păcatului. El nu făcea ceea ce �tia căera corect �i bine, ci trebuia să constate, că făcea tocmaiacele lucruri despre care �tia că erau rele. Dacă aceastaera experien�a lui Pavel, pe vremea cînd era un cre�tin

PROBLEMA 29

adevărat, avînd prin urmare nădejdea mîntuirii, atunci tre�buie să tragem concluzia, că �i experien�a noastră cre��tină trebuie să fie identică cu cea descrisă în Romani 7."Cu alte cuvinte, se crede că experien�a descrisă înRomani 7 ar fi cea a unui cre�tin cu adevărat născut dinnou, iar nu o vorbire prin care solul divin se pune în situa�iapăcătosului, povestindu��i în acela�i timp experien�a satrecută. Gre�eala acestui fel de a în�elege lucrurile stă în aasuma că în Romani 7 Pavel î�i descrie experien�a sa du�pă ce a devenit cre�tin, cînd în realitate el descrie acoloprin ce trecuse el înainte de a deveni un cre�tin biruitor.Folosirea prezentului nu este o dovadă că aceasta eraexperien�a sa actuală.

Pentru a explica acest punct mai bine, a� dori să poves�tesc o experien�ă din via�a mea. Am fost invitat odată deun bărbat care de�inea o func�ie înaltă în ierarhia biseri�cească, pentru a�i vorbi despre calea izbăvirii. Ca înaltfunc�ionar al unei corpora�ii religioase, el era bine familia�rizat cu doctrinele bisericii, �i desigur păzise Legea, celpu�in pe din afară. De mul�i ani, el predicase de la amvonîn fa�a unei mari mul�imi de oameni. �i totu�i, după ce i�amcitit cuvintele lui Pavel din Romani 7, el îmi răspunse:„Aceasta este chiar �i experien�a mea, în ciuda faptului căm�am predat Domnului. Eu m�am născut cu blestemulunui temperament furtunos, �i această problemă îmi maidă de lucru �i acum. îmi pierd repede răbdarea. Dupăaceea mă mustră con�tiin�a. Apoi îmi mărturisesc păcatul,�i mă angajez, ca aceasta să nu se mai întîmple niciodată.însă din nou vine puterea ispitirii, �i din nou îmi pierd răb�darea. Cu adevărat, mă pot identifica foarte bine cu Pavel,a�a cum s�a sim�it el în acest capitol."

Acest bărbat era la fel de deschis �i de nefă�arnic, cuma fost �i Pavel în Romani 7. Fără de a�l condamna pe acest


bărbat, este totu�i folositor să ne punem următoarea între�bare: „Va învia cel care se află în această stare la înviereadrep�ilor, sau va fi el pentru totdeauna pierdut?"

înainte de a încerca să răspunzi la această întrebare, fisigur că în�elegi prin ce se caracterizează experien�a dinRomani 7 m realitate. în fa�a noastră stă acest bărbat. Elcunoa�te Legea lui Dumnezeu, �i se străduie�te s�o �ină,după cea mai bună cuno�tiin�ă a lui. El este punctual în vi�zitarea adunărilor săptămînale. El îmbracă o func�ie înaltăîn biserică. Zecimea �i darurile, el �i le aduce regulat. El seangajează în mod activ în sprijinirea programelor misiona�re ale bisericii. Comunitatea îl apreciază foarte mult. �itotu�i, el trebuie să spună că încă mai este rob al firii salepăcătoase, fiind incapabil de a face acele lucruri desprecare în inima lui �tie că sînt curate.

A�a arată omul din Romani 7. El nu este păcătosul ace�la voluntar, din lume, căruia nu�i pasă aproape de loc delucrurile lui Dumnezeu �i de ve�nicie. Noi �tim, că dacăomul lumesc nu se va schimba, el nu va avea parte la în�vierea drep�ilor. Dar cu omul din Romani 7 ce va fi? Aceas�ta este întrebarea, �i ea este foarte importantă.

Există doi factori, care par să sprijinească argumentulmultora că a�a era via�a lui Pavel, �i care influen�ează min�tea să creadă că această experien�ă ar fi cea a unui adevă�rat copil al lui Dumnezeu. în primul rînd avem mărturia, căîn tot timpul legăturii noastre cu biserica, propria noastrăvia�ă a fost asemenea celei descrise în Romani 7. Neamintim de toate jertfele pe care le�am adus pentru ade�văr, �i ne cade foarte greu să admitem, că toate acesteaau fost de fapt în zadar.

Apoi, ne gîndim la iubi�ii no�tri cei deceda�i, despre care�tim că au trăit în experien�a omului din Romani 7. Am avutnădejdea că îi vom revedea în împără�ie. Acum, dacă ere�

PROBLEMA 31

dem că omul din Romani 7 nu este un adevărat copil al luiDumnezeu, ne apucă frica că nu�i vom mai vedea nicioda�tă. Am văzut oameni, care se cramponau de ideia că omuldin Romani 7 ar fi un adevărat copil al lui Dumnezeu, nu�mai �i numai din acest motiv. Ei nu vor să în�eleagă, că in�diferent de ceea ce ar crede ei, realitatea rămîne neschim�bată. Refuzul lor de a crede aceasta nu schimbă situa�iacu nimic. Dorin�ele nu pot înlocui realitatea.

A�adar, întrebarea din fa�a noastră este de mareimportan�ă:

Este experien�a din Romani 7 experien�a unui adevăratcopil al lui Dumnezeu, sau nu?

La această întrebare se dau în general trei răspunsuri.Există unii, care zic, fără multă ezitare, că omul acesta vaînvia la învierea drep�ilor. Afară de ace�tia, mai există aceicare nu �tiu ce să răspundă. în fine, mai sînt aceia caresus�in, că dacă omul moare în această experien�ă, nu vaputea să aibă parte la această înviere.

Există deci confuzie cu privire la întrebarea dacăsitua�ia omului din Romani 7 este, sau nu este, cea a unuimîntuit. Este extrem de important, ca to�i cei care cautăvia�a ve�nică, să în�eleagă răspunsul cu exactitate. Moti�vul este bine determinat. Gînde�te�te la pozi�ia periculoa�să a omului care �tie că se află în experien�a din Romani7, �i care, în ciuda acestui fapt, crede că aceasta ar fi ima�ginea experien�ei normale a cre�tinului, pe cînd în realita�te lucrurile stau cu totul altfel. O astfel de persoană nu vamai căuta altceva, ci va fi mul�umită cu ceea ce are. Numaicine caută, găse�te. Deaceea, dacă nu va căuta mai mult,nici nu va găsi mai mult. Cînd în ziua judecă�ii finale vadescoperi că s�a sprijinit pe o nădejde falsă, dezamăgirealui va fi grozavă. Nimic nu este mai grav decît să treci prinvia�ă crezînd că totul ar merge bine, �i să descoperi abia


cînd va fi prea tîrziu, că ceea ce ai socotit drept mîntuire,de fapt nu este de loc mîntuire.

Este foarte important, ca nici o interpretare �i nici o opi�nie omenească să nu influen�eze răspunsul la această în�trebare. Singura autoritate este Cuvîntul lui Dumnezeu.Numai acolo găsim răspunsul, �i nicidecum în vreun altloc. Iar după ce am găsit răspunsul în Cuvîntul lui Dumne�zeu, trebuie să �i credem acestui Cuvînt, deoarece el ne�afost dat spre mîntuire.

Fără îndoială, că omul din Romani 7 se află în robie. El�tie ce ar trebui să facă, dar trebuie să constate, că nu estecapabil să facă binele. El nu este nicidecum un păcătosvoluntar, ci un păcătos involuntar. Important este însă fap�tul, că oricum, el este un păcătos. El este un păcătos careserve�te puterii păcatului, �i de aceea el se află în slujbalui Satana.

Dacă îl sluje�te pe Satana, atunci el nu poate să�L slu�jească pe Dumnezeu, căci: „Nimeni nu poate sluji la doistăpîni. Căci sau va urî pe unul si va iubi pe celălalt, sau va�inea la unul, �i va nesocoti pe celălalt: Nu pute�i sluji luiDumnezeu �i lui Mamona." Matei 6,24.

Dacă nu serve�te lui Dumnezeu, atunci cum poate săfie un copil al lui Dumnezeu? Este imposibil. Iar dacă nueste un copil al lui Dumnezeu, atunci cum poate să fie unom mîntuit? Iară�i trebuie să răspundem: Imposibil! Dea�ceea, pe baza acestor dovezi reiese lămurit, că omul dinRomani 7 nu poate fi mîntuit.

Dar aceasta nu este decît una dintre mărturiile care ara�tă, că omul din Romani 7 nu poate fi mîntuit. Ea este dejadestul de lămurită �i de convingătoare, dar încă insuficien�tă; căci regula Scripturii este ca „orice vorbă să fie sprijini�tă pe mărturia a doi sau trei martori." Matei 18,16. Dea�ceea să mai căutăm �i alte dovezi biblice în acest sens.

PROBLEMA 33


în versetele de încheiere a capitolului 7, Pavel terminăcu descrierea a acestei experien�e în care puterea păcatu�lui îl �ine pe om în sclavie. în disperarea desnădăjduită lacare l�a adus această experien�ă, el exclamă: „O, nenoro�citul de mine; Cine mă va izbăvi de acest trup de moar�te?. . ." (Versetul 25.)

Ar fi bine să punem o întrebare în locul acesta, pe careE. J. Waggoner a exprimat�o în cartea sa „Hristos �i nepri�hănirea Lui" în felul următor: „Este oare experien�a cea cuadevărat cre�tină un trup de moarte atît de teribil, încît su�fletul să fie nevoit să strige după izbăvire? — Nicidecum!Ne izbăve�te oare Hristos de o experien�ă cu adevăratcre�tină? — Nu, nicidecum! Atunci, desigur, robia păcatu�lui, de care se plînge Apostolul în Romani 7, nu este ex�perien�a unui copil al lui Dumnezeu, ci a unui slujitor al pă�catului. Hristos a venit tocmai pentru a�i libera pe oamenidin această captivitate. Nu pentru a ne libera în timpulvie�ii acesteia de conflicte �i de lupte, ci de înfrîngeri; pen�tru a ne face în stare să fim tari în Domnul �i în tăria puteriiLui, ca să�l putem mul�umi Tatălui, care ,ne�a izbăvit desub puterea întunericului, �i ne�a strămutat în împără�iaFiului dragostei Lui , (Coloseni 1,13) prin al cărui sîngeavem răscumpărarea."

Argumentul folosit de E. J. Waggoner este, că Hristosnu ne va libera niciodată dintr�o experien�ă cu adevăratcre�tină. �i totu�i Pavel strigă aici după liberarea dinexperien�a omului din Romani 7. Tocmai faptul că el esteîn această robie, este, — în lumina adevărului că Hristosniciodată nu ne va libera dintr�o experien�ă cre�tină ade�vărată, — o dovadă pozitivă, că experien�a din Romani 7nu este experien�a unui adevărat copil al lui Dumnezeu.Aceasta constituie cea de a doua mărturie.

Să trecem acum la cel de al treilea martor.

PROBLEMA 35

Imediat ce Pavel a strigat după izbăvire, (în credin�a pu�ternică a unui om care �tie nu numai că în nimeni altul nueste mîntuire, ci care �i în�elege că Evanghelia este pute�rea lui Dumnezeu pentru mîntuirea de păcate), — �i carăspuns la întrebarea: „Cine mă va libera?", el poate răs�punde: „Mul�umiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hris�tos, Domnul nostru." Romani 7,25.

Apoi, dintr�odată se schimbă întregul tablou. Darînaintede aceasta, el se mai opre�te încă odată, pentru a rezumaexperien�a din Romani 7 prin cuvintele: „A�a dar, cu min�tea eu slujesc Legii lui Dumnezeu, dar cu trupul slujesc le�gii păcatului." Aceasta este imaginea adevărată a omuluidin Romani 7. El �tie ce este bine, �i, cu mintea, el este de�cis să servească lui Dumnezeu. Cu mintea lui el crede ade�vărul lui Dumnezeu. Mintea lui este loială Domnului, �i o dăîn stăpînire lui Dumnezeu. Dar faptele reale ale vie�ii salesînt devotate slujbei păcatului,în ciudafaptului,căîn minteel �tie că aceasta este rău, �i n�ar dori s�o facă.

Odată ce a rezumat în cîteva cuvinte experien�a omuluidin Romani 7, Pavel trece apoi la descrierea unei situa�iiradical schimbate, care apare imediat după strigătul dis�perat după izbăvire al inimii sale, odată cu mul�umirea sapentru primirea izbăvirii:

„Acum dar nu este nici o osîndire pentru cei ce sînt înHristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firiipămînte�ti, ci după îndemnurile Duhului, în adevăr, LegeaDuhului de via�ă în Hristos Isus, m�a izbăvit de Legea pă�catului �i a mor�ii." Romani 8,12.

Apoi, în tot restul capitolului, el vorbe�te despre liberta�te, biruin�ă �i legătura sa filială cu Dumnezeu, pentru asfîr�i apoi cu mărturia aceea triumfătoare: „Totu�i, în toateaceste lucruri noi sîntem mai mult decît biruitori, prin Ace�la care ne�a iubit.


Căci sînt bine încredin�at, că nici moartea, nici via�a,nici îngerii, nici stăpînirile, nici puterile, nici lucrurile deacum, nici cele viitoare, nici înăl�imea, niciadîncimea, nicio altă făptură nu va f i în stare, să ne despartă de dragostealui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru."Romani 8,37.39.

Este imposibil să cite�ti Romani 7 �i Romani 8, fără a ve�dea, că aici sînt descrise două experien�e cu totul diferite.Romani 7 reprezintă experien�a unui sclav, care e cons�trîns să păcătuiască împotriva voin�ei sale, pe cînd capito�lul următor cuprinde experien�a unei persoane, care aaflat liberarea din robia păcatului, pentru a putea face bi�nele pe care dore�te �i în�elege să�l facă. Aceste capitolenu pot fi amîndouă descrierea experien�ei cre�tine. Unuldin cele două, da, — dar nu amîndouă. în timp ce ai avutprobleme în a vedea că experien�a din Romani 7 nu esteexperien�a unui copil al lui Dumnezeu, nu există aseme�nea probleme cu privire la Romani 8. Oricine poate să va�dă că aceasta este cu adevărat o descriere a experien�eicre�tine. Căci în Romani 8 nu mai există „nici o osîndire"(vers. 1); el este „izbăvit de legea păcatului �i a mor�ii"(vers. 2); neprihănirea Legii este împlinită în el, �i nu maiumblă după „îndemnurile firii pămînte�ti, ci după îndem�nurile Duhului" (vers. 4); el este un fiu al lui Dumnezeu, �ide aceea un copil al lui Dumnezeu (vers. 14�16); deaceeael este un mo�tenitor, �i în realitate un împreunămo�tenitor cu Hristos (vers. 17); si este mai mult decît bi�ruitor prin Acela care ne�a iubit (vers. 37).

Aceasta este experien�a cre�tină.Nimeni nu poate avea nici cea mai mică dificultate în a

vedea aceasta. Dar cît de diferită este aceasta deexperien�a descrisă în Romani 7. A�adar, dacă Romani 8este descrierea experien�ei cre�tine, atunci Romani 7 tre�

PROBLEMA 37

buie să fie descrierea a ceva opus, nicidecum a ex�perien�ei cre�tinului.

Dar aceasta nu este toată eviden�a care sprijină faptulacesta. La sfîr�itul capitolului 7 Pavel strigă după izbăvire,�i odată cu marea schimbare care survine după aceasta,el mul�ume�te Domnului pentru izbăvire. Imediat dupăaceasta, el mărturise�te: „Acum dar nu este nici o osîndirepentru cei ce sîntîn Hristos Isus, care nu trăiesc după în�demnurile firii pămînte�ti, ci după îndemnurile Duhului."Roman 8,1.

în acest loc ar fi bine să accentuăm importanta a douăcuvinte din acest text, si anume: „dar" �i „acum". Primulcuvînt, Pavel, îl folose�te foarte des, în diferite combina�ii,pentru a sublinia argumentele sale. Stilul lui se caracteri�zează din nou �i din nou prin prezentarea anumitor fapte,în urma cărora trage apoi anumite concluzii. în timp ce tra�ge concluziile care urmează acestor fapte, el le introduceprin cuvintele: „a�a dar", „astfel dar", „acum dar", sau si�nonimul „de aceea", sau expresii combinate ca „rămînedar". El vrea să zică de fapt: Din cauza lucrurilor stabilitedeja, trebuie să urmeze faptul acesta.

în cazul de fa�ă el a descris: 1. trecerea lui prinexperien�a amară a supunerii sale sub puterea păcatului;2. strigătul său disperat pentru izbăvire; 3. ob�inerea ei.Fiindcă izbăvirea a fost realizată, urmează ceea ce altfelnu ar fi fost posibil să urmeze. Acum nu mai este dar nicio osîndire. Cuvîntul „acum" dă o putere expresivă �i maimare cuvîntului „dar", indicînd, că a avut loc o schimbare.înainte lucrurile stăteau astfel, dar acum ele s�au schim�bat.

Pentru a face de două ori mai sigur că to�i vor în�elegede ce nu mai este acum nici o osîndire, Pavel motiveazăaceasta prin cuvintele: fiindcă „Legea Duhului de via�ă în


Isus Hristos m�a izbăvit de legea păcatului �i a mor�ii." Ro�mani 8,2.

în Romani 7, mărturia lui era cu totul diferită. Acolo el nuera cu niciun chip liber de legea păcatului �i a mor�ii. Acumel este liber, �i fiindcă este liber acum, deaceea nu maiexistă nici o osîndire. Aceasta înseamnă a admite, căatunci cînd încă nu era liber de legea păcatului �i a mor�ii,el se găsea sub osîndă.

Nu există decît un singur cuvînt care să aibă acela�iîn�eles ca �i expresia „nici o osîndire", �i anume: „îndrep�tă�ire".

Am văzut deja, că acolo, unde există izbăvirea de subputerea păcatului �i a mor�ii, ca în Romani capitolul 8, �iunde nu mai există robia din Romani 7, acolo nu mai estenici o osîndire, — pentru care cuvînt mai există �i expresiaîndreptă�ire. Cu alte cuvinte, în Romani 7 omul se află subosîndă, �i este lipsit de orice îndreptă�ire. Cu alte cuvinte,omul din Romani 7 nu are nici îndreptă�irea �i nici iertarea.Dacă nu are aceste lucruri, atunci cum va putea săînviezeel la învierea celor neprihăni�i?

încă nu am epuizat toate mărturiile care declară căomul din Romani 7 nu este mîntuit, dar �i cele prezentatepînă acum sînt mai mult decît suficiente pentru a clarificaacest punct.

Cititorul este rugat să considere cu toată sinceritatea în�semnătatea acestui fapt în propria sa experien�ă. Dacăe�ti unul dintre aceia care pot să mărturisească în clipaaceasta, că Romani 7 reprezintă imaginea exactă a stăriitale spirituale, atunci realitatea este, că n�ai fost încă libe�rat din robia păcatului, �i dacă ai muri acum, nu vei putealua parte la învierea neprihăni�ilor.

Pentru cineva care a fost de mult timp un membru cre�dincios al unei biserici, care a depus mult zel pentru spriji�

PROBLEMA 39

nirea activită�ilor organizate de ea, care a fost credinciosdogmelor ei, �i a sus�inut voluntar programele ei de lucru,avînd totodată o reputa�ie bună între vecini, �i care totu�imai trăie�te încă în experien�a omului din Romani 7, —revela�ia faptului că încă nu are mîntuirea vine ca un �ocputernic. �i totu�i, venirea acestei revela�ii este foarte ne�cesară; căci în�elegerea adevăratei situa�ii este de ceamai mare importan�ă, pentru a putea face pa�ii aceia, princare lucrurile pe care Domnul le�a pregătit pentru tine, săpoată fi luate în stăpînire.

Există două reac�ii posibile, cînd omul prime�te aceas�tă revela�ie. înclina�ia naturii omene�ti este de a respingetot ce tulbură convingerile cele vechi �i deprinderile stabi�lite deja, care ofereau siguran�ă sufletească. După ce ne�am legănat atîta timp în siguran�a confortabilă, darîn�elătoare �i iluzorie, că ne�am găsi într�o stare bună,există o dorin�ă puternică în noi, de a nu fi confrunta�i cuadevărata realitate despre noi în�ine. Noi nu ne dorim caacesta să fie adevărul. De aceea, ne aflăm în marea pri�mejdie de a ocoli realitatea, �i de a ne întoarce către acelelucruri, care ne apar mai acceptabile �i mai plăcute.

Dacă vei cădea în această ispită, pe buzele tale vor sosinenumărate argumente care combat dovezile Cuvîntuluilui Dumnezeu. într�o grabă caracterizată de teamă, vei zi�ce: „Cum a�a, desigur că sînt cre�tin; prive�te la relele pecare le�am lăsat, pentru a�L urma pe Hristos, la cuno�tiin�ape care o am din Sfînta Scriptură, la timpul pe care mi�ljertfesc pentru studiu �i rugăciune, la pozi�ia mea din bise�rică, � i . . . � i . . . �i.. ."

O gre�eală mai fatală decît aceasta nici nu ai putea fa�ce. Prea mul�i în istoria omenirii �i�au pierdut via�a vecini�că, numai fiindcă nu au avut curajul �i sinceritatea să ac�cepte adevărul despre ei în�i�i în ce prive�te acest punct.


ac�iuni corespunzătoare din partea individului. în felulacesta se materializează voin�a.

După ce a avut loc această lucrare în mintea omului,trupul este chemat să asculte, sau să aducă la îndepliniredeciziile luate de minte. Pentru scopul acestui studiu estesuficient să în�elegem, că trupul este instrumentul desti�nat pentru a aduce laîndeplinire inten�iile min�ii. Mai tîrziu,cînd cititorul va trece la studiul lucrării de reforma�iune avie�ii sale, care urmează imediat după experien�a na�teriidin nou, va fi necesar să în�elegem, că �i trupul este capa�bil să exercite o presiune destul de mare asupra min�ii,pentru a��i satisface nevoile sale de a fi mul�umit siîntre�inut.

Faptul că trupul este un instrument, reiese din urmă�toarele cuvinte: „Să nu mai da�i în stăpînirea păcatului mă�dularele voastre, ca ni�te unelte ale nelegiuirii, ci da�i�văpe voi în�ivă lui Dumnezeu, ca vii din mor�i, cum era�i, �ida�i lui Dumnezeu mădularele voastre ca pe ni�te unelteale neprihănirii." Romani 6,13.

Pentru nimeni n�ar trebui să fie prea greu de în�eles, cătrupul trebuie să fie slujitorul min�ii. Să luăm ca exempluilustra�ia care urmează. Ca urmare a unei informa�ii primi�te, �i a deciziilor luate de către mintea ta, vrei să călăto�re�ti dintr�o localitate într�alta. Informa�ia primită î�i spunecă mai întîi trebuie să mergi pe jos pînă la gară. Mintea tanu poate să meargă singură pînă acolo, dar poate să în�drume mădularele trupului tău, — �i în cazul acesta în spe�cial picioarele tale, — ca să te ducă acolo. Trupul răspun�de astfel la porunca min�ii.

O mul�ime de exemple de acest fel pot fi oferite, careconfirmă acest fapt. Fiecare persoană î�i poate aminti omul�ime de experien�e din via�a sa de zi cu zi, în careaceastă lege se împline�te inviolabil. Dar în cazul omului

PROBLEMA 43

din Romani 7 trupul nu face totdeauna ceea ce dore�temintea. Ca o confirmare, cite�te proclama�ia acestui faptîn versetul 15:

„Căci nu �tiu ce fac; nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc."Lucrurile oricărei ac�iuni se fac prin intermediul acelui

instrument care este trupul omenesc. Dar fapta săvîr�ităîn cazul acesta nu este dorită. Trupul nu face ceea cedore�te mintea, ci dimpotrivă, el face tocmai ceea ce min�tea ură�te. Evident, că ura împotriva acestui lucru nu poa�te să existe decît într�o minte inteligentă. Mintea este ceacare refuză anumite lucruri, �i zice: „Nu vreau." Aici însăavem un caz în care mintea �tie �i decide ceea ce trebuiefăcut, trimite instruc�iuni mădularelor trupului ca să exe�cute cele hotărîte, dar spre marea ei dezamăgire, trebuiesă constate, că trupul ac�ionează împotriva dorin�ei ei.

Nu există dificultă�i în aîn�elege aceasta, căci sînt sigur,to�i au făcut cîndva această experien�ă. De fapt, dacă po�imărturisi cate mai afli încăîn experien�a omului din Roma�ni 7, atunci �ti bine ce înseamnă aceasta. Te�ai hotărît, deexemplu, că nu vei mai vorbi niciodată pe un ton tăios �idispre�uitor cu o anume persoană. Fără îndoială, tu e�tisincer în inten�iile tale. Voin�a ta este îndreptată către rea�lizarea acestei �inte, �i cîtva timp aceasta merge bine. Dar,spre consternarea ta, vine ziua, cînd limba, acel mădularneastîmpărat, din nou începe să rostească acele cuvintetăioase, de învinuire, împotriva aproapelui tău. O, cît derău ne pare apoi, după ce valul lor furtunos a trecut.

Fără îndoială, omul din Romani 7 �tie ce este drept. Elcunoa�te Legea lui Dumnezeu �i găse�te plăcere în ade�vărurile măre�e ale Cuvîntului lui Dumnezeu. „Am voin�a,să fac binele, dar n�am puterea să�l fac." Versetul 18.

întrebarea la care trebuie să răspundem este: De ce oa�re, în cazul experien�ei din Romani 7, trupul nu poate să


execute ceea ce îi porunce�e mintea? Trebuie să existe oanumită cauză pentru aceasta, o cauză lămurită, care, du�pă ce va fi cunoscută �i în�eleasă, ne va aduce cu un pasmai aproape de solu�ionarea problemei.

Situa�ia din Romani 7 nu este normală. Dumnezeu nu I�a făcut pe om cu inten�ia ca trupul său să fie răzvrătit împo�triva min�ii sale. Dumnezeu i�a dat omului mădularele tru�pului, pentruca, prin intermediul acestora, să aducă la în�deplinire dorin�ele min�ii, �i să asculte de instruc�iunilevoin�ei. Dar aceasta nu se realizează în Romani 7. în Ro�mani 8, idealul acesta se realizează; acolo avem imagineaacelui credincios, care a ajuns la punctul în care este înstare să îndeplinească, prin intermediul trupului, ceea cecu mintea a recunoscut ca fiind bun.

Odată ajun�i aici, mul�i vor trage concluzia gre�ită, căproblema ar veni de la faptul că voin�a este prea slabă �inu este deci în stare să supună trupul. Deaceea, vor spu�ne ei, nu trebuie făcut altceva, decît a se exercita o voin�ă�i mai hotărîtă, �i mai puternică, pentruca trupul să poatăfi supus min�ii. Dar oricît de hotărît ai procedapentru a rea�liza acest ideal, va trebui să consta�i că situa�ia nu seschimbă cu nimic. Nu exercitarea unei voin�e mai hotărîte�i mai puternice constituie răspunsul la această proble�mă, ci scoaterea la iveală a unui alt aspect al naturiiomene�ti, care nu a fost men�ionat încă în acest studiu.

Fiecare om are, în mod normal, o minte �i un trup. Dar,afară de aceasta, mai are încă o a treia entitate, care joacăun rol important în via�a sa. Identificarea �i scoaterea laiveală a acesteia nu este de loc u�oară, �i mul�i tăgăduiescexisten�a ei, ca fiind o entitate cu totul separată. Mai de�grabă, ei consideră această entitate �i natura omenească(care e compusă din carne si din sînge), ca fiind unul�i acela�i lucru. Aceasta este o gre�ală serioasă, care îi

PROBLEMA 45

împiedică să afle izbăvirea din mîna acestui vrăj�ma�.

Deoarece identificarea �i izolarea celui de�al treilea as�pect din via�a noastră este atît de vitală pentru a avea suc�ces în căutarea unei biruin�e reale împotriva păcatului,vrem să ne ocupăm acum pe scurt de existen�a acestuia,�i să arătăm, în ce constă deosebirea dintre el �i natura fi�zică a omului.

Cu o siguran�ă �i o claritate convingătoare Pavel se re�feră la toate trei entită�i în acest capitol către Romani:„Fiindcă după omul dinlăuntru îmi place Legea lui Dumne�zeu; dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptăîmpotriva Legii primite de mintea mea, �i mă �ine rob legiipăcatului, care este în mădularele mele." Romani 7,22�23.

Studiază versetul acesta cu mare aten�ie. La începutPavel mărturise�te, că găse�te plăcere în Legea lui Dum�nezeu, după omul dinlăuntru. O asemenea plăcere segăse�te numai într�o minte inteligentă �i capabilă de a gîn�di. Faptul că prin „omul dinlăuntru" el se referă în realitatela minte, reiese din următoarele cuvinte: „Dar văd în mă�dularele mele o altă lege, care se luptă împotriva Legii pri�mite de mintea mea." Astfel, în timp ce cu mintea elgăse�te plăcere în Legea lui Dumnezeu, pe de altă partemai există �i cealaltă legeîn mădularele sale, care se luptăîmpotriva min�ii sale. Rezultatul este, că se află în robia le�gii păcatului, care se află în mădularele sale.

Trebuie să men�ionăm, că legea păcatului nu este car�nea ca atare, ci o entitate deosebită care locuie�te înlăun�tru ei. Mai înainte Pavel zice în versetul 17: „�i atunci numai sînt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul carelocuie�te în mine."

Această lege a păcatului dinlăuntrul cărnii nu este car�


nea �i sîngele ca atare, ci altceva, „care locuie�te înaceastă carne, �i care o stăpîne�te împotriva voin�ei min�iisale inteligente �i educate. Că este a�a, reiese foarte clar�i din alte texte: „Vă voi da o inimă nouă �i voi pune în voiun duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră, �ivă voi da o inimă de carne." Ezechiel 11,19.

Ceea ce Pavel nume�te „legea păcatului", e numit deEzechiel „inimă de piatră", în Romani 7 aceasta e descri�să ca locuind în trup, pe cînd dincolo se dă promisiunea,că va fi scoasă din trup. Ea va fi scoasă de acolo �i înlătura�tă, în cazul acelora care vor fi izbăvi�i. După ce va fi scoasăde acolo �i înlăturată, carnea rămîne în continuare carne,căci ea nu poate fi scoasă �i înlăturată din ea însă�i. Altce�va este scos �i înlăturat din ea. Aceasta ne arată, că existăîn adevăr trei entită�i diferite: mintea, trupul �i legea păca�tului, sau inima de piatră. Cea din urmă locuie�te în trup,pe care îl stăpîne�te după voia ei, împotriva voin�ei min�ii.

Cea de a treia entitate este numită în Romani 8,7 „firepămîntească": „Fiindcă umblarea după lucrurile firiipămînte�ti este vrăjmă�ie împotriva Legii lui Dumnezeu,căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu �i nici nu poatesă se supună."

Textul acesta este una dintre dovezile cele mai puterni�ce cu privire la existen�a celei de a treia entită�i. Considerăcu aten�ie că ceea ce spune acest verset nu poate fi aplicatla natura omenească trupească, compusă din carne �i dinsînge. în timp ce carnea păcătoasă �i degenerată poate săfie o unealtă a neprihănirii, �i poate să se supună �i să as�culte de Legea lui Dumnezeu, firea pămîntească nu sepoate supune �i nu poate asculta de Legea lui Dumnezeu.

Firea pămîntească nu este numai în du�mănie cu Dum�nezeu, ci ea este însă�i du�mănia cu Dumnezeu. Princhiar natura ei ea este vrăjmă�ia împotriva lui Dumnezeu.

PROBLEMA 47

Dacă ea ar fi doar în vrăjmă�ie cu Dumnezeu, atunci ar pu�tea să fie împăcată cîndva cu El; dar dacă prin însă�i natu�ra ei eaestedu�măniaîmpotriva lui Dumnezeu, atunci de�sigur ea nu se poate împăca niciodată cu Dumnezeu, �i nupoate fi supusă niciodată Legii lui Dumnezeu. Este cu to�tul imposibil ca ea să fie vreodată adusă la pace cu Dum�nezeu, să asculte de El.

însă trupul poate să asculte. �i în adevăr, Pavel apelea�ză în Romani 6,13 către cei converti�i, spunîndu�le: „Da�ilui Dumnezeu mădularele voastre ca pe ni�te unelte aleneprihănirii."

A�adar, avem în noi o natură sau putere care estevrăjmă�ie împotriva lui Dumnezeu, �i care nu�l poate sluji,�i mai avem încă o altă putere, — �i anume carnea sau tru�pul, — care poate. Deaceea aceste două nu pot să fie unul�i acela�i lucru. Ele trebuie să fie diferite unul de altul, căciunul �i acela�i lucru nu poate să fie într�o pozi�ie de nesu�punere fa�ă de Lege, �i în acela�i timp să fie totu�i supusacestei Legi. Aceasta este imposibil.

Firea pămîntească este legea păcatului, sau inima depiatră, sau puterea păcatului, care stăpîne�te asupra vie�iicelui nenăscut din nou, în ciuda faptului că omul seîmpotrive�te acestei stăpîniri. Trupul nu este stăpînitorulmin�ii, ci el este supus unei alte puteri, pe care este for�atsă o asculte, �i care, atîta vreme cît rămîne în trup, îl cons�trînge la o ascultare necondi�ionată.

Pavel rezumă întreaga problemă în versetul de încheie�re din Romani 7: „Astfel dar cu mintea eu slujesc Legii luiDumnezeu, dar cu trupul slujesc legii păcatului." (Din ori�ginalul grecesc �i englezesc. Remarcă a traducătorului: înromîne�te, traducătorul Bibliei a adaptat traduceea verse�tului la în�elegerea care exista la ora aceea. O analizăatentă a însă�i acestei traduceri poate arăta incorectitudi�

PROBLEMA 49

nea. în decursul întregului capitol, se contrastează minteacu trupul. Mintea poate asculta de Dumnezeu, pe cînd tru�pul este supus unei alte legi sau puteri, care locuie�te în el�i care îl împiedică să asculte.)

în felul acesta este clar, că în via�a omului din Romani 7doi stăpîni se luptă pentru suprema�ie. Unul din ei estemarele Stăpîn al adevărului, căruia mintea s�a decis să�lservească. Celălalt este firea pămîntească, în fa�a căreiamintea trebuie că capituleze. în felul acesta, mintea �i tru�pul slujesc la doi stăpîni diferi�i, �i din acest motiv trupul nupoate face ceea ce îi porunce�te mintea. El este supusunui alt stăpîn, unei alte puteri, care este un tiran �ivrăjmă�ie de moarte cu Legea lui Dumnezeu.

Am ajuns acum la punctul central al problemei, careconstă în faptul, că ceea ce facem, nu este altceva, decîtnumai rodul a ceea ce sîntem. Tot a�a s�a exprimat �i Isus,cînd a zis: „Nu este nici un pom bun, care să facă roadărea; �i nici un pom rău, care să facă roadă bună. Căci oricepom se cunoa�te după roadă lui. Nu se strîng smochinedin spini, nici nu se culeg struguri din mărăciuni. Omulbun scoate lucruri bune din visteria bună a inimii lui, iaromul rău scoate lucruri rele din visteria rea a inimii lui, căcidin prisosul inimii vorbe�te gura." Luca 6,43�45.

Hristos se referă aici la o lege fixă a naturii, care nu afost călcată niciodată, �i despre care chiar �i copiii �tiu

Pagina opusă:

„�i veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguridin spini, sau smochine din mărăcini? Tot aşa, orice pom

bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele."

Matei 7,16.17.


cum func�ionează. Acesta este un principiu cu totul vred�nic deîncredere �i neschimbător. Potrivit acestui principiutrebuie să ai mai întîi un pom bun, înainte de a avea roadebune. Apoi, după ce ne atrage aten�ia asupra acestui prin�cipiu bine cunoscut �i neschimbător din natură, Mîntuito�"rul declară, că după cum stau lucrurile în natură, tot a�astau �i în domeniul spiritual. �i aici domne�te acela�i prin�cipiu, aceea�i lege inexorabilă, de fier. Deaceea, dacăvrem să trăim o via�ă plină de fapte bune, trebuie să fimmai întîi oameni buni.

Dar nimeni nu poate să fie un om bun, cîtă vreme în elmai trăie�te firea pămîntească (sau inima de piatră). Celce are această natură �i putere rea în el, acela este �i unom rău, �i ca atare nu poate să aducă decît roade rele, nici�decum bune.

Aceasta este deci problema. Nu mintea este vinovată,căci ea este convertită �i voie�te să servească lui Dumne�zeu �i Cuvîntului adevărului Său. �i nici natura omeneas�că, care se compune din carne �i din sînge, nu poate fi fă�cută răspunzătoare,căci ea este înrobită de o altă putere,�i anume de puterea legii păcatului, care locuie�te în mă�dularele trupului, �i pe care le stăpîne�te împotriva voin�ei.

Aceasta nu înseamnă că mintea �i trupul nu ar ridicanici o problemă. Ele ne pot crea deasemenea probleme,dar ele nu sînt problema omului din Romani 7. El a ajunsacolo, fiindcă a văzut frumuse�ea adevărului �i a fost con�vertit de el. Problema lui propriuzisă nu este trupul lui.Acesta este în sclavia unei alte puteri, �i cîtă vreme nu esteizbăvit de ea, el nu poate scăpa din robia păcatului, pentrua putea face ceea ce îi dictează mintea.

Problema reală este legea păcatului, care este în mădu�larele trupului. Ea este rădăcina, cauza fundamentală, iz�vorul ascuns aducător de necazuri. Dacă ea este proble�

PROBLEMA 51

mă, atunci �i solu�ia trebuie aplicată acesteia. Deaceeavom continua să căutăm �i să în�elegem cum se poateaplica solu�ia salvatoare.

Partea a doua

Soluţia

După ce am aflat în ce constă problema reală se puneîntrebarea, cum se poate rezolva ea în mod satisfăcător.

De la început vreau să subliniez, că nu trebuie făcutănici o încercare, pentru a for�a firea pămîntească să slu�jească Legii lui Dumnezeu, căci aceasta va fi o încercarezadarnică. Trebuie doar să ne aducem aminte de cuvinte�le lui Isus, cînd a povestit pilda despre mărăcine, din carereiese că nici o constrîngere nu va produce vreodată unrod bun dintr�o inimă rea. Prive�te la mărăcine. Din toatăfirea lui, el este opus legii de a produce mere. Dacă cinevaare în grădina lui un mărăcine spinos, el �tie, că oricîteeforturi de îngrijire, de îngră�are, de irigare, si de cură�irear depune, nu va reu�i să producă măcar un măr din mără�cine. El �tie că a�a ceva nu se poate.

Fie ca acela care caută biruin�a asupra păcatului, să fiela fel de convins, că oricîte eforturi ar depune, oricît demult ar studia Cuvîntul lui Dumnezeu, sau prezen�a sa re�gulată la adunări, activită�ile misionare, rugăciunile devo�tate, sau darurile lui substan�iale, sau orice fapte ar mai fa�ce el — nu va putea să determine prin toate acestea nicio�dată ca firea pămîntească să producă roadele Duhului.Această cale nu poate să ducă la succes, căci „firea pă�mîntească . . . nu este supusă Legii lui Dumnezeu, �i nicinu poate să se supună." Aceasta este tot atît de sigur, du�pă cum este adevărat, că un mărăcine nu este supus legiide a produce mere, �i nici nu poate să se supună acesteia.

(52)

SOLU�IA 53

Deaceea, oricine î�i mai păstrează firea pămîntească,�i încearcă să păzească Legea lui Dumnezeu, pentru aaduce roadele vii ale Duhului, încearcă ceva cu totul impo�sibil. Atîta timp cît firea pămîntească mai trăie�te, �i pute�rea ei nu e zdrobită, Legea lui Dumnezeu nu poate fi păzităîn nici un caz. Securea trebuie înfiptă la rădăcina pomului.O altă cale nu există.

în lumea religioasă contemporană există unii, care credcă rezolvarea problemei ar consta în a pune Legea laopar�te. Un mic exemplu ne va ajuta să în�elegem că nu aceastaeste solu�ia. Un ignorant a crezut odată, că poate să înlă�ture căldurile nesuportabile ale verii prin spargerea termo�metrului, care indica temperaturi foarte înalte. După înlă�turarea termometrului însă, căldurile acelea apăsătoareau rămas nealterate, �i astfel problema se afla tot acolo.Prin fapta sa, el a pierdut singurul mjloc prin care ar fi pututsă �tie exact cît de ridicată era ar�i�a verii.

Tot astfel, dacă Legea ar fi dată laoparte, aceasta nu arschimba problema păcatului cu nimic. Ea ar continua săexiste. Tot ce s�ar întîmpla ar fi, că omul ar rămîne fără mij�locul acela de măsură prin care poate să �tie ce este păca�tul.

în partea întîia din Romani 7, adevărul acesta este foar�te bine exprimat prin exemplul căsătoriei. Aici ni se aratălămurit, că nu este nevoie de o schimbare a Legii. Ea esteperfectă, �i nu are nevoie de nici o modificare. Locul undetrebuie să aibă loc o schimbare, este persoanaînsă�i, căciaici se află cauza problemei.

„Nu �ti�i, fra�ilor, — căci vorbesc unor oameni, care cu�nosc Legea — că Legea are stăpînire asupra omului, cîtăvreme trăie�te el? Căci femeia măritată este legată prinLege de bărbatul ei, cîtă vreme trăie�te el; dar dacă�i moa�re bărbatul, este deslegată de Legea bărbatului ei. Dacă


deci, cînd îi trăie�te bărbatul, ea se mărită după altul, se vachema preacurvă; dar dacă�i moare bărbatul, este desle�gată de Lege, a�a că nu mai este preacurvă, dacă se mări�tă după altul." Romani 7,1�3.

Această situa�ie ne este familiară, căci fiecare în�elegelegea căsătoriei. Cîtă vreme femeia este căsătorită în modlegal cu so�ul ei, Legea va condamna orice încercare dinpartea ei de a se mărita cu un altul, numind această încăl�care adulter. Dar dacă�i moare bărbatul, atunci aceea�iLege care odinioară condamnase căsătoria ei cu un altbărbat, o va permite acum. A avut loc o schimbare, dar nuîn Lege, ci în via�a femeii. Ea a devenit dintr�o femeie mări�tată o femeie nemăritată.

Tot astfel se petrec lucrurile �i în domeniul spiritual. înrealitate Pavel nu are de gînd să discute aici problema că�sătoriei, ci se folose�te de Legea căsătoriei numai ca de oilustra�ie, care simbolizează căsătoria spirituală cu Hris�tos:

„Tot astfel, fra�ii mei, prin trupul lui Hristos, �i voi a�i mu�rit în ce prive�te Legea, ca să fi�i ai Altuia, adică ai Celuicea înviat din mor�i, �i aceasta ca să aducem roadă pentruDumnezeu." Romani 7,4.

(Este de folos să redăm �i traducerea originalului en�glez, care a urmat cu fidelitate construc�ia prezentă în pri�mele trei versete din Romani 7, care vorbeau despre căsă�toria femeii cu omul cel vechi: „Tot astfel, fra�ii mei, printrupul lui Hristos, �i voi a�i murit în ce prive�te Legea, ca săfi�i căsători�i cu un Altul, adică cu Celce a înviat din mor�i.")

în versetul acesta nu există nici un indiciu despre vreoschimbare petrecută în Lege, dar o schimbare a avuttotu�i loc. Ea s�a petrecut în individ. El trebuie să moară,pentru ase putea căsători cu un Altul, �i anume cu Hristos,căci El este Acela care a înviat din mor�i.

SOLU�IA 55

Scopul principal al lucrării lui Hristos este, ca să�l mîn�tuiască pe om de păcatele sale, după cum stă scris: „Eava na�te un fiu, �i�l vei pune numele Isus, fiindcă El va mîn�tui pe poporul Său de păcatele sale." Matei 1,21.

A fi mîntui�i de păcatele noastre înseamnă, a fi izbăvi�ide călcarea Legii, fiindcă „Păcatul este fărădelege." 7loan 3,4. Fărădelege înseamnă neascultare. Prin urmare,a fi mîntuit de călcarea Legii înseamnă a fi izbăvit de neas�cultare �i adus la o via�ă de ascultare.

Este deci evident, că nici for�area pînă la maxim a voin��ei, �i nici înlăturarea Legii nu poate să rezolve problema.

După ce am văzut care nu este solu�ia, vrem să vedemacum, care este solu�ia. Rezolvarea constă în înlăturareanaturii celei vechi si înlocuirea ei cu o natură cu totul nouă.Omul vechi, cu care eram căsători�i, este înlaturât, �i sîn�tem căsători�i cu omul cel nou, Hristos. Nici un adevăr dinSfînta Scriptură nu este exprimat mai clar decît acesta. laseama la claritatea versetului care urmează, �i cît de exactconfirmă el acest fapt:

„Le voi da o altă inimă, �i voi pune un Duh nou în voi. Voilua din trupul lor inima de piatră, �i le voi da o inimă de car�ne." Ezechiel 11,19.

într�un limbaj cît se poate de clar, Domnul declară, că vascoate din carnea noastră păcătoasă inima cea veche depiatră, �i ne va da în schimb o inimă de carne. El nu ziceaici că ne va da alături de inima cea veche o inimă nouă.Nu acesta este mesajul versetului. la bine seama, — ceeste vechi va fi scos din carnea noastră, pentruca un spiritnou �i o inimă nouă să ia locul lucrurilor vechi.

Toate acestea sînt făcute cu un anumit scop, pentru aproduce un anumit rezultat, �i anume, „ca să urmezeporuncile Mele, să păzească �i să împlinească Legile Me�le; si ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor."


Cît de clar am putut vedea, că motivul pentru care pre�tinsul slujitor al lui Dumnezeu din Romani 7 nu poate să fa�că ceea ce dore�te, se datore�te faptului că vechea firepămînteascăîl stăpîne�te ca pe un rob. Ea este capul său,iar nicidecum Hristos. Am subliniat deja, că prezen�aacestei puteri rele este sursa problemei. Acum trebuie săvedem, că Domnul �tie că aceasta este problema, �i căsingura solu�ie a problemei este de a�l înlătura pe acestrăufăcător, �i de a�l înlocui cu o inimă cu totul nouă.

Dacă ne întoarcem la pilda lui Hristos despre mărăcine,vom găsi si aici acela�i răspuns. Mărăcinele stă în grădi�nă, verde �i încărcat cu flori, dar incapabil de a aduce roa�de bune. El încurcă locul de pomană, ocupă o bucată bu�nă de pămînt, iar spinii lui sfî�ie hainele trecătorilor: în felulacesta grădinarul se află în fa�a unei probleme. El î�idore�te roade bune, mere sau portocale, dar spre nenoro�cul lui, el nu are decît un mărăcine spinos. El �tie că singu�ra solu�ie este, de a desrădăcina mărăcinele, �i de a�l înlocui cu un pom bun. El �tie, că după aceea, la timpul potri�vit, va ob�ine roade bune, pentru simplul motiv că acumare un pom bun.

Tot astfel, �i omul din Romani 7 vrea să împlineascăfaptele bune ale Legii, dorind ca să aducă roadele Spiritu�lui, care sînt iubirea, bucuria, pacea, �i a�a mai departe.Dar el nu are la dispozi�ie decît o natură rea, în care nu seaflă izvorul unei ascultări adusă din iubire, ci al urii, al tru�fiei, al geloziei �i al altor lucruri asemănătoare. Situa�ia luieste la fel de complicată ca a grădinarului cu mărăcinelelui; chiar �i solu�ia este identică. Acea natură rea trebuiedesrădăcinată din trupul acesta creat din �ărîna pămîntu�lui, �i înlocuită cu o fire născută de sus. Numai a�a poateel fi un copil al lui Dumnezeu, �i numai a�a pot fi aduse roa�dele Duhului.

SOLU�IA 57

Adevărul acesta apare din nou �i din nou în Sfînta Scrip�tură, a�a că mărturia lui repetată nu trebuie să mai lase încugetul nimănui nici o îndoială cu privire la calea liberăriidin puterea aceea îngrozitoare a păcatului: „în adevăr, Le�gea Duhului de via�ă în Hristos Isus, m�a izbăvit de legeapăcatului �i a mor�ii. Căci, lucru cu neputin�ă Legii, întrucîtcarnea o făcea fără putere — Dumnezeu a osîndit păcatulîn trup, trime�înd din pricina păcatului, pe însu�i Fiul Săuîntr�o fire asemănătoare cu a cărnii păcătoase, pentrucaporunca Legii să f ie împlinită în noi, care trăim nu după în�demnurile firii pămînte�ti, ci după îndemnurile Duhului."Romani 8,2�4.

Dumnezeu atrimis pe Fiul Său în această lume, pentru aosîndi păcatul în carne. Trebuie să facem aici o deosebirefoarte importantă. Faptele păcatului pot fi numite �i păcateale cărnii, în timp ce puterea care locuie�te înlăuntrul căr�nii: inima de piatră, sau firea pămîntească, este însă�i pă�catul în trup. la seama deci, că Isus nu a venit pentru a să�vîr�i o lucrare superficială, pentru a osîndi păcatele cărnii(sau aletrupului)doar. Dimpotrivă, El a venit, pentru aosîn�di păcatul în carne, care este rădăcina problemei păcatu�lui, precum �i cauza înfrîngerii neîncetate, aflată de to�iaceia care mai posedăînlăuntrul lor această putere rea.

De ce a venit El să osîndească păcatul în trup? Pentru�ca, odată osîndit, odată stîrpit, odată dezrădăcinat, „ne�prihănirea cerută de Lege, să fie împlinită în noi, care nutrăim după îndemnurile firii pămînte�ti, ci după îndemnuri�le Duhului."

Din nou �i din nou, Scripturile vestesc aceea�i solie. Lu�crurile vechi sînt condamnate, stîrpite �i înlăturate, pentrua împlini un anume scop. �inta este, ca să fim făcu�i în sta�re de a trăi via�a neprihănirii lui Dumnezeu, prin Isus Hris�tos, Domnul nostru.

SOLU�IA 59

condamnat el numai printr�o declara�ie verbală de desa�probare? Nu, nu, niciuna din acestea. El l�a condamnat lamoarte, la o moarte care a devenit efectivă drept rezultatal mor�ii �i al învierii Sale.

Niciunde adevărul acesta nu este explicat mai lămurit,ca în Romani 6,1�6: „Ce vom zice dar? Să păcătuim me�reu, ca să se înmul�ească harul? Nicidecum. Noi care ammurit fa�ă de păcat, cum să mai trăim în păcat? Nu �ti�i, căto�i cî�i am fost boteza�i în Isus Hristos, am fost boteza�i înmoartea Lui? Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fostîngropa�i împreună cu El, pentruca, după cum Hristos aîn�viat din mor�i, prin slava Tatălui, tot a�a �i noi să trăim ovia�ă nouă. în adevăr, dacă ne�am făcut una cu El, printr�omoarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El �i printr�oînviere asemănătoare cu a Lui. �tim bine, că omul nostrucel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentruca, dupăcum Hristos a înviat din mor�i, prin slava Tatălui, tot a�a �inoi să trăim o via�ă nouă."

Versetul 6 cuprinde apogeul argumentului con�inut înversetele citate. în timp ce primele versete arată că aceicare sînt în Isus Hristos sînt copiii adevăra�i ai lui Dumne�zeu, avînd îndreptă�irea prin credin�ă �i, prin umrare,dreptul de a intra în împără�ia lui Dumnezeu, fiind învia�idin mor�i ca �i Hristos, — versetul acesta arată în special,ce anume a murit.

Dar înainte de a ne a�inti aten�ia asupra lucrului care tre�buie să moară înainte de a putea fi izbăvi�i de păcat, să lă�săm să se vadă puterea soliei din versetele anterioare. So�lia cuprinsă aici spune, că numai cei care au murit pot trăi.Cu alte cuvinte, ni se spune că înainte de a putea veniceea ce este nou, cele vechi trebuie să se ducă. Totdeau�na moartea înlătură lucrurile vechi. învierea aduce noul.

Cu o for�ă neobi�nuită, adevărul acesta este exprimat în


versetul 5: „în adevăr, dacă ne�am făcut una cu El, printr�omoarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El �i printr�oînviere asemănătoare cu a Lui."

Prima parte a acestui text specifică condi�ia: „Dacă ne�am făcut una cu El printr�o moarte asemănătoare cu aLui." Aceasta exprimă marele adevăr potrivit căruia pasulurmător nu poate să urmeze, înainte de a fi împlinităaceastă condi�ie, căci numai acei care au murit cu Hristospot să trăiască împreună cu El. Aceasta înseamnă că nu�mai dacă a fost înlăturat ceea ce este vechi, poate să vinăce este nou. înainte ca să crească un pom bun în locul mă�răcinelui, trebuie ca vechiul (mărăcinele) să dispară. Ei nupot cre�te împreună în acela�i loc.

Acum dar, ce vrea să spună Pavel prin aceste versete?Oare se folose�te el numai de o retorică în�eleaptă, dar fă�ră mult în�eles, ori aceste cuvinte sînt reale, �i vorbescdespre o experien�ă adevărată? Ce vrea să zică el prin cu�vintele, că trebuie să murim împreună cu Hristos? Trebuiesă murim noi în realitate, sau este aceasta numai o schim�bare în atitudinea min�ii, în filozofie, inten�ii �i idei, sau ce�va de genul acesta?

Ceea ce îngreunează credin�a multora în faptul cămoartea aceasta trebuie să fie o moarte adevărată, estenereu�ita lor de a deosebi între carnea cea păcătoasă �i fi�rea pămîntească cea păcătoasă, care mai e numită �i „ini�mă de piatră", „omul cel vechi" �i „omul păcatului".Deoarece în general se crede că natura cea păcătoasă arfi trupul, sau carnea, �i fiindcă se �tie, că na�terea din nounu aduce sfîr�itul vie�ii tale de pe pămînt, concluzia carese trage este că această moarte nu ar fi reală, ci doar o fi�gură de stil, retorică. Ei î�i închipuie că moartea aceasta arfi doar ceva atribuit sau socotit omului, �i că ea a fost realănumai în via�a lui Hristos.

SOLU�IA 61

Este adevărat că acela care părăse�te experien�a omu�lui din Romani 7, �i devine cu adevărat un copil al lui Dum�nezeu, înviat din mor�i, nu moare în mod fizic. El poartă totaceea�i carne �i tot acela�i sînge, ca născut din nou, ca �iatunci cînd era încă un rob al păcatului. Nu a avut loc nicio moarte �i nici o schimbare în sens fizic. Carnea cea pă�cătoasă este o carne muritoare. Nimeni nu va scăpa deea, pînă în ziua învierii celei mari, cînd Hristos Se va pogorîca să��i cheme poporul în locuin�ele cere�ti, pregătitepentru ei. Abia atunci trupul acesta vechi va trece.

Dar o moarte totu�i a avut loc la na�terea din nou, căcidacă nu ar fi murit, persoana nu ar putea să fie în Hristos.Atunci, ce anume trebuie să moară? Răspunsul îl dă ver�setul 6: „�tim bine, că omul nostru cel vechi a fost răstignitîmpreună cu El." Aici apare ceva care se nume�te „omulnostru cel vechi". Ce înseamnă aceasta? Ce este, sau ci�ne este omul cel vechi? Pentru a ne ajuta să�l identificămîn mod sigur, următoarea parte a versetului ne spune căomul cel vechi a fost răstignit, „pentruca trupul păcatuluisă fie desbrăcat de puterea lui." Pavel ar fi putut să se ex�prime �i în felul următor: „�tim bine, că omul nostru celvechi a fost răstignit împreună cu El, pentruca omul celvechi să fie desbrăcat de puterea lui." Dar în loc de „omulcel vechi" el folose�te a doua oară expresia „trupul păca�tului" . în felul acesta el ne ajută ca să în�elegem, că „omulcel vechi" �i „trupul păcatului" sînt unul �i acela�i lucru, �ianume puterea care ne �inea în robia păcatului.

în Romani 7,24 aceasta se nume�te „trupul de moar�te", ceea ce este iară�i numai o altă expresie pentru ceeace mai devreme fususe numit „legea păcatului". Din celestudiate pînă acum �tim, că „omul cel vechi", „trupul pă�catului", „trupul de moarte" �i „legea păcatului" se referătoate la cea de a treia entitate, adică la „firea pămînteas�


că", care nu se supune Legii lui Dumnezeu �i nici nu poatesă se supună.

Aceasta este ceea ce trebuie crucificat în via�a aceloracare trec din starea cea neconvertită la cea convertită.Aceasta trebuie dată la o parte prin moarte, a�a încît onouă via�ă să poată fi înviată în locul celei vechi.

Trebuie să evităm orice în�elegere gre�ită cu privire lafaptul că moartea aceasta trebuie să fie o moarte reală.Răstignirea nu este doar o exilare. Ea nu înseamnă doarsă fi aruncat în închisoare pe timp de o via�ă. Ea nu în�seamnă doar să fi legat în cătu�e, sau �inut sub control.Răstignirea este o formă de moarte. Scopul ei este de aomorî pe cineva, iar acei care execută răstignirea nu sîntsatisfăcu�i pînă ce cel răstignit nu moare.

Deaceea, cînd Pavel zice că omul cel vechi este răsti�gnit, el vrea să zică de fapt că a fost omorît, că nu maitrăie�te. Pentru a fi sigur că cititorul va trage această con�cluzie, Pavel zice, că el este răstignit în a�a fel încît trupulpăcatului să fte nimicit. După nimicirea unui lucru, el înce�tează să mai existe. Istoria vie�ii sale s�a terminat. El numai există, nu mai are fiin�ă.

în toate celelalte texte �i pilde noi am văzut, că toată lu�crarea aceasta este adusă la îndeplinire pentru un anumitscop. Inten�ia este, ca individul să treacă din starea deneascultare la cea de ascultare, �i de la suferin�a, de a nuputea să facă ceea ce vrea, la neprihănirea Legii fiind îm�plinită în via�a sa. A�a că în acest verset omul cel vechi es�te răstignit, trupul păcatului este nimicit, pentruca „să numai slujim păcatului".

Natura ilustrează foarte bine adevărul Evangheliei.Adevărul acestui verset va fi văzut �i mai clar, dacă înlo�cuim omul cel vechi cu mărăcinele, �i apoi citim versetul îna�a fel, ca �i cum el ar vorbi despre un grădinar care do�

SOLU�IA 63

re�te să culeagă roade bune, dar care nu are decît un mă�răcine. El îl desrădăcinează, �i în locul lui plantează unmăr. Iar apoi zice:

„�tim bine, că pomul cel vechi a fost desrădăcinat, pen�truca mărăcinele să fie desbrăcat de puterea lui, în a�a felcasă nu mai aducă spini." Nimeni nu are probleme în a ve�dea, că principiul acesta lucrează în natură, �i cum lucrea�ză el în natură. Prive�te dar, cum tot acelea�i principii lu�crează �i în domeniul spiritual, �i vei în�elege atunci �icură�irea sufletului mai clar, ca o condi�ie preliminară pen�tru cî�tigarea biruin�ei asupra problemei păcatului.

Liberarea

Pînă acum am folosit mult timp pentru studiul proble�mei. Studiul acesta scoate la iveală, că ceea ce facem, nueste rezultatul a unei puteri de voin�ă prea slabe, ci rodula ceea ce sîntem. Cîtă vreme avem în noi legea păcatului�i a mor�ii, avem în noi o putere rea, care controlează �i su�pune trupul omenesc, �i îl folose�te după voia păcatuluistăpînitor, indiferent de voin�a, cuno�tiin�a �i con�tiin�amin�ii noastre.

Deaceea, pentru a fi izbăvit de această putere, omul tre�buie să fie cură�it de prezen�a ei; ea trebuie înlăturată,omorîtă, �i înlocuită cu o via�ă nouă. Nu există în afară deaceasta nici o altă cale pentru a putea afla experien�ana�terii din nou. Nu există nici o altă cale, ca să putem tre�ce de la robia omului din Romani 7, la starea libertă�ii dinRomani 8.

Pe cînd luarea în considerare a acestei probleme, cît �ia nevoii noastre, este foarte esen�ială pentru a putea aflaliberarea, totu�i rămîne să răspundem la întrebarea, cumpoate să treacă cineva de la starea de robie la libertate.


îmi aduc bine aminte de experien�a predării pentru pri�ma dată a acestui studiu înaintea unei familii. Le�am expli�cat cu mare grijă această problemă, întocmai după cumam făcut�o pînă aici în această bro�ură. După ce am ajunsla această fază a studiului, am luat o pauză.

Femeiaîmi zise: „Să �ti, frate, că numai cu cîteva săptă�mîni în urmă, am auzit o predică exact ca asta."

„Da, a�a este", răspunse so�ul ei. „Predicatorul a pre�zentat problema exact ca �i tine. Am ascultat cu toatăaten�ia la expunerile sale, căci voiam să �tiu, în ce constăproblema, �i care este solu�ia ei. �tiam că eram în stareadin Romani 7, �i doream să fiu liberat din ea. Dar, după cea explicat problema, predicatorul s�a a�ezat pe scaun. îndorin�a mea aprinsă de afla solu�ia încă neexprimată, m�am sculat �i am zis:,Frate, tu ne�ai prezentat doar proble�ma. Te rog acum, spune�ne �i solu�ia ei. Spune�ne, cumputem să fim izbăvi�i de această putere.'

La aceasta, predicatorul s�a ridicat din nou, �i a zis cuîntristare:îmi pare rău, dar nu pot să��i spun. Nici eu n�amaflat încă răspunsul.' Eram atît de dezamăgit, încît n�ammai putut să zic nimic, �i m�am a�ezat pe scaun."

Pentru o clipă, bărbatul a reflectat din nou la aceastăexperien�ă. Apoi se întoarse către mine �i îmi zise: „Neprezin�i �i tu numai problema, fără a ne spune �i rezolva�rea ei?"

M�am bucurat atît de mult că i�am putut răspunde, cădupă pauză voiam să le prezint �i solu�ia, în termeni cît sepoate de clari. A�a că nu vreau să te las nici pe tine, iubitecititor, într�o stare de nelămurire, doar cu cuno�tiin�aacestei probleme. Vreau să prezint �i solu�ia, în cuvinteclare �i practice.

Evanghelia este solu�ia. Ea este puterea lui Dumnezeupentru mîntuirea de păcate.

SOLU�IA 65

Pe bună dreptate, vei putea să întrebi atunci, de ce nuai fost izbăvit �i tu de puterea păcatului, dacă Evangheliaeste puterea lui Dumnezeu, prin care se ob�ine această li�berare? Răspunsul este, că Evanghelia nu este puterealui Dumnezeu pentru mîntuirea fiecăruia.

Cite�te cu aten�ie Romani 1,16, �i vei vedea. Vei vedeacă Pavel nu zice: „Căci mie nu mi�e ru�ine de Evanghelialui Hristos: fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentrumîntuirea fiecăruia." Folosind cuvintele în ordinea ceaarătată, Pavel vrea să zică mai mult decît ar reie�i dacă ne�am opri în acest loc al frazei. El zice că Evanghelia este pu�terea lui Dumnezeu pentru mîntuirea fiecăruia „care cre�de". Aceasta schimbă lucrurile în mod radical. Pentru unnecredincios Evanghelia cuprinde doar o bogă�ie de cu�vinte frumoase, dar pentru un credincios ea este puterealui Dumnezeu pentru mîntuirea de păcate.

Apostolul loan exprimă acela�i adevăr prin cuvintele:„Ceea ce cî�tigă biruin�a asupra lumii, este credin�a noas�tră, (după traducerea germană: ,Credin�a este biruin�a,care a biruit lumea')." 1 loan 5,4.

Dacă ai întreba pe unul din aceia care se socote�te co�pilul lui Dumnezeu: „Ai tu credin�ă?", el î�i va da fără ezita�re un răspuns afirmativ, căci cei mai mul�i dintre ceiîntreba�i sînt siguri că ei ar avea credin�ă. într�un anumesens răspunsul lor este corect, căci ei cred că Biblia esteCuvîntul lui Dumnezeu. Ei cred că Dumnezeu este Fiin�aSupremă. Ei cred, că păcatul va fi pedepsit, �i că numai înIsus există mîntuire.

Dar cineva poate să aibă credin�ă în toate acestea, fărăa avea însă �i credin�ă în Evanghelie, ca fiind puterea ceavie, a viului Dumnezeu, pentru mîntuirea de păcate. Estecorect a afirma, că oricine se mai află în experien�a omuluidin Romani 7, nu posedă acea „credin�ă care este biruin�a

SOLU�IA 67

asupra lumii". Credin�a nu aduce doar biruin�a, ci: ea estebiruin�a. Prin urmare, dacă ai acea credin�ă, despre carevorbe�te Pavel în Romani �i Apostolul loan în epistola sa,atunci fără îndoială, nu mai trăie�ti în experien�a omuluidin Romani 7, ci în starea omului liber din Romani 8.

Despre această credin�ă a vorbit Isus, cînd a zis: „Darcînd va veni Fiul omului, va găsi El credin�a pe pămînt?"Luca 18,8. Credin�a aceasta, care aduce liberarea din ro�bia păcatului, este cu totul diferită de credin�a care sepractică în general în această lume. Isus �tia prea bineaceasta, deaceea a pus El întrebarea de mai sus, care ara�tă, că nu Se a�teaptă la revenirea Lui să găsească multăcredin�ă veritabilă.

Iar fără această credin�ă, biruin�a este imposibilă. Dea�ceea trebuie să lămurim, cum se practică aceastăcredin�ă. Din acest motiv vom studia întîmplarea cuslujba�ul împărătesc, care venise de la Capernaum laIsus, ca să ceară de la El vindecarea fiului său.

„Isus s�a întors deci în Cana din Galilea, unde prefăcu�se apa în vin. în Capernaum era un slujba� împărătesc, alcărui fiu era bolnav. Slujba�ul acesta a aflat că Isus venisedin ludea în Galilea, s�a dus la El, �i L�a rugat să vină �i sătămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte. Isus i�a zis:,Dacă nu vede�i semne �i minuni, cu nici un chip nucrede�i!'Slujba�ul împărătesc I�a zis:,Doamne, vino, pînănu moare micu�ul meu'. ,Du�te', i�a zis Isus, ,fiul tău tră�ie�te' . �i omul acela a crezut cuvintele, pe care i le spuse�se Isus, �i a pornit la drum. Pe cînd se pogora el, l�au întîm�pinat robii lui, �i i�au adus vestea, că fiul lui trăie�te. El i�aîntrebat de ceasul, în care a început să�i fie mai bine. �i eiau zis:,Ieri, în ceasul al �aptelea, l�au lăsat frigurile.' Tatăla cunoscut, că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: Fiultău trăie�te. �i a crezut el �i toată casa lui. Acesta este


iară�i al doilea semn, făcut de Isus, după ce s�a întors dinludea în Galilea." loan 4,46�54.

Omul acesta căutase pentru fiul său vindecarea fizică.Fiul său era atît de bolnav, încît nu era de a�teptat să maitrăiască multe ore. Este evident că doctorii lumii acesteiapierduseră deja orice speran�ă de a�l mai salva, după cefăcuseră pentru el tot ce le sta în putin�ă.

în timp ce această întîmplare arată cum se practicăcredin�a în domeniul vindecării trupe�ti, ea con�inelec�iuni foarte valoroase cu privire la vindecarea noastrăde boala spirituală. De fapt, scopul principal al lucrării luiHristos în vindecarea bolilor trupe�ti era de a descoperiputerea Lui de a salva de păcat, cît �i calea pe care seob�ine izbăvirea de bolile spirituale ale păcatului. Dacă îlvedem pe Isus doar ca pe unul care are puterea de a vin�deca lepra, paralizia �i alte boli asemănătoare, atunci nuam reu�it să citim adevărata solie a lucrării Sale de vinde�care. în Cuvîntul lui Dumnezeu, boala este simbolul păca�tului. Vezi /saia 1,4�6. Cu adevărat ea este un simbol foar�te potrivit �i real al păcatului.

Compară ceea ce am studiat deja despre problema pă�catului, cu problema bolii. Omul bolnav are �i el o minte �iun trup. Cu mintea el dore�te să facă anumite lucruri, darîn trupul lui locuie�te o putere, care se nume�te boală, �icare îl stăpîne�te atît de mult, încît el nu poate să împli�nească ceea vrea. Boala îl �ine la pat, iar bietul om estesclavul ei, �i asta împotriva voin�ei lui. Abia după ce boalal�a lăsat, el poate să aibă nădejdea de a face ce vrea. Cepildă ar putea să simbolizeze mai bine cele trei aspecteale problemei păcatului, ca această problemă a bolii? Opildă mai potrivită cu greu am putea găsi.

Prin urmare, cînd func�ionarul călătorise de la Caper�naum la Cana, pentru a găsi ajutor la Isus, el căutase

SOLU�IA 69

solu�ia pentru o problemă care este identică cu problemapăcatului. El avea nevoie de înlăturarea bolii, care stăpî�nea trupul fiului său, tot a�a după cum �i noi avem nevoiede liberarea de sub puterea păcatului stăpînitor, carelocuie�te în trupurile noastre.

Fără îndoială, el merse la singura persoană care îl pu�tea ajuta, �i anume la Isus. El venise să ceară tocmai ceeace Domnul dorise atît de mult să�i dea. Prin urmare, el ve�nise să ceară lucrul cel mai potrivit, de la persoana ceamai potrivită. Dar Isus a refuzat să�i împlinească cererea.El nu l�a refuzat dintr�un capriciu, sau fiindcă omul acelanu ar fi fost vrednic de harul lui Dumnezeu. Hristos îi res�pinse însă cererea, fiindcă felul �i modul în care el a încer�cat să se apropie de Hristos, făcea imposibilă lucrarea Sade vindecare.

De cîte ori nu ne�am prosternat �i noi în rugăciune, pen�tru a cere iertarea unui anumit păcat, �i L�am rugat peDomnul să ne dea biruin�ă asupra lui; �i toate acestea nu�mai pentru a constata după aceea, că păcatul continua săexiste tot a�a, ca �i cum nu ne�am fi rugat niciodată pentruaceasta. Iar apoi am mers nedumeri�i si confuzi pe caleanoastră, incapabili de a în�elege de ce nu ne�a răspunsDomnul la rugăciune. Noi am pierdut din vedere faptul, căde�i am cerut ceea ce Domnul dorea să ne dea, noi nu amcerut aceasta cu o credin�ă adevărată. Tot a�a �i�ar fi con�tinuat �i acest bărbat călătoria sa, doar pentru a găsi aca�să copilul mort, dacă nu ar fi ajuns să vadă felul gre�it încare căutase să se apropie de Isus, �i dacă nu s�ar fi în�dreptat, �i nu ar fi învă�at �tiin�a adevăratei rugăciuni. Cînds�a apropiat de Isus cu credin�ă, rugăciunea lui a fost as�cultată.

Isus nu l�a lăsat pe acest bărbat în ignoran�ă cu privirela lipsa sa de credin�ă. El îi zise cu întristare: „Dacă nu


vede�i semne �i minuni, voi nu crede�i." loan 4,48. A�i spu�ne acestui om: „voi nu crede�i", înseamnă a�i spune fărăocoli�uri: „Tu încă nu crezi; tu e�ti încă un necredincios."

Dar să nu uităm, că omul acesta �tia cît de mare era ne�voia sa. Tot astfel, �i tu �ti aceasta. El �tia, că nici o puterepămîntească nu i�ar fi putut vindeca fiul. Tot astfel �ti �i tu,că nici o faptă sau putere pămîntească nu te poate vinde�ca de păcat. Acest bărbat s�a rugat Domnului, căci a�l cerelui Isus ceva înseamnă a te ruga. Tot astfel ai venit �i tu demulte ori la Isus cu rugăciunile tale, pentru a fi liberat depăcatele tale.

�i totu�i, Hristos i�a spus foarte clar, că în ciuda tuturoracestor lucruri, el era încă un necredincios. Hristos nu pu�tea să facă în această situa�ie nimic pentru el.

Aceasta înseamnă, că după ce ai făcut tot ce �i�a stat înputin�ă pentru a ob�ine biruin�a asupra păcatului, �i totu�icontinui să te mai afli în situa�ia omului din Romani 7, aidovada că e�ti un necredincios. Dacă e�ti încă un necre�dincios, atunci ai nevoie să în�elegi care este caleacredin�ei, a acelei credin�e care lucrează prin iubire, �i ca�re cură�e�te sufletul.

Cum se apropiase acest bărbat de Isus? Cuvintele pecare i le adresase Hristos, descoperă aceasta: „Dacă nuvede�i semne �i minuni, cu nici un chip nu crede�i." Cu altecuvinte, omul acesta venise la Isus cu o cerere. Apoi a�tep�tase, casă vadă dacă Hristos îi va împlini rugămintea. Dacăva putea, �i dacă avea să i�o împlinească, atunci �i el eradispus să creadă în Hristos ca Mîntuitor al său personal.

Aceasta nu este �i nici nu poate să fie vreodată caleacredin�ei mîntuitoare. �i totu�i, dacă fiecare dintre noi î�iva examina cu candoare calea în care ne�am apropiat deDumnezeu în rugăciunile noastre, vom recunoa�te că amvenit în acela�i fel ca �i func�ionarul regesc. Veneam la

SOLU�IA 71

Domnul �i�L rugam să ne binecuvinteze. Văzîndu�ne apoide drum, a�teptam revărsarea binecuvîntărilor Sale, fărăa crede însă că ne aflam deja în posesia darului făgăduit.De fapt, dacă Domnul ne�ar da binecuvîntarea pentru carene�am rugat, am fi mai degrabă surprin�i.

Momentul de aur al adevărului a venit pentru acestfunc�ionar împărătesc după cum trebuie să sosească �ipentru oricare altul dintre noi, dacă vrem să aflăm ocredin�ă mîntuitoare. Cînd Mîntuitorul ni Se adresează cucuvinte de mustrare, atunci Duhul Domnului, care ne con�vinge de păcate, imprimă acele cuvinte adîncîn con�tiin�anoastră, pentru a ne descoperi defectele noastre de ca�racter. A�a se face, că prin lucrarea Duhului Sfînt, cuvinte�le lui Hristos au fost suficiente pentru a descoperi aceluiom necredin�a care�i chinuia sufletul. Cînd a văzut ce i�aarătat Mîntuitorul, el a primit mustrarea. Cu siguran�ă că elapucase puterea pe care o vedea descoperită în via�a luiIsus, �i prin credin�ă o luase în stăpînire, — căci răspunsullui Hristos la cea de a doua rugăminte a sa se deosebe�tefoarte mult de cel dintîi.

Omul îl implorase apoi pe Isus: „Vino, Doamne, înaintede�mi moare micu�ul meu."

Această rugăminte era cu totul diferită. Poate că nu es�te posibil să descoperim această deosebire în cuvintelerugăciunii sale, dar �tim, din răspunsul dat de Isus, căomul s�a rugat într�o stare de spirit diferită. Prima rugămin�te i�a adus doar o mustrare, pe cînd cea de a doua i�a adusliberarea. în ce a constat deci deosebirea? în faptul, că eldevenise acum credincios. Aceasta ne�o spune SfîntaScriptură: „Du�te", i�a zis Isus, „fiul tău trăie�te". „�i omulacela a crezut cuvintele, pe care i le spusese Isus, �i a por�nit la drum." Versetul 50.

Cana nu era prea departe de Capernaum, ci doar la o


Funcţionarul regesccunocuse nevoia lui,venise şi cerusebinecuv�ntarea. �mplinirea

�n felul acesta el nu a putut să obţinărezultatul dorit. Asemenea lui trebuie să

�nvăţăm şi noi calea cea dreaptă, �nainte casă putem c�ştiga biruinţa credinţei.

Noi trebuiesă cunoaştemfăgăduinţele,să le credem,să venim,să le cerem,să le primim prin credinţă,si să�I mulţumim lui Dumnezeu,pentru că le�am şi primit.

Arătarea lor vizibilă vaveni chiar atunci c�nd

vom avea cea mai marenevoie de ele.

Aceasta este calea credinţei celei vii.Aceasta este calea ştiinţei divine a rugăciunii.

Aceasta aduce si rezultatele dorite.

SOLU�IA 73

depărtare de aproximativ 25 km. Hristos vorbise cu tatălcopilului la ceasul al �aptelea, care este egal cu ora unudupă masă, a�a încît omul ar fi putut să se întoarcă acasăîn aceea�i zi. însă el nu a procedat astfel. A�a ar fi proce�dat el, dacă ar fi avut nevoie să vadă cu ochii lui că băiatulse făcuse bine într�adevăr.

El �tia că băiatul era sănătos. Cînd a ajuns acasă în ziuaurmătoare, slujitorul i�a repetat lucrurile pe care credin�a ile spusese deja cu o zi mai înainte. Fără îndoială, cei dincasa lui au fost surprin�i, cînd au văzut din răspunsul lui,că el nu era de loc surprins de �tirile lor.

Compară acum felul cu totul nou în care omul a venitînaintea lui Hristos. Aceasta este deosebirea dintre cel ne�credincios de mai înainte, �i credinciosul de acum. în celde al doilea caz, el apucă o licărire din puterea cea mare,care locuie�te în Isus, Fiul lui Dumnezeu. Credin�a lui pu�ne stăpînire pe acea putere, văzînd în ea răspunsul com�plet la nevoia lui. Abia apoi el se roagă pentru primirea da�rului, îi apucă prin credin�ă, �i �tie că este deja al lui. Dupăaceea, el pleacă cu convingerea, că binecuvîntarea, pecare o posedă deja, va deveni vizibilă tocmai atunci cîndva avea cea mai mare nevoie de ea.

în aceasta ne este descoperită formula căii pline desucces a credin�ei.

Mai întîi trebuie să avem o cuno�tiin�ă exactă despreproblema cu care avem de a face. De cîte ori n�ai venit întrecut înaintea lui Dumnezeu, cerîndu�l iertare pentru ce aifăcut, fără să�l faci cunoscută problema reală,"�i să�l ceriîndepărtarea acelei legi a păcatului, care locuie�te în mă�dularele tale? Problema păcatului, cu care avem de a faceîn realitate, nu a fost în�eleasă a�a cum trebuie, �i lipsaaceasta trebuie să dispară, înainte de a ne putea ruga înmod inteligent �i cu succes.


în al doilea rînd trebuie să cunoa�tem promisiunile luiDumnezeu a�a de bine, încît să nu mai fie doar ni�te cuvin�te scrise în Biblie, ci chiar puterea lui Dumnezeu. Pentru arealiza aceasta, ele trebuie citite �i studiate atît de intens,pînă ce vor fi absorbite de gîndirea noastră, �i vor devenio parte din noi în�ine.

�i totu�i, de cîte ori n�am discutat eu cu aceia care măr�turisesc a fi cre�tini, �i care, ruga�i să numească cîtevadintre făgăduin�ele măre�e ale Sfintei Scripturi referitoarela biruin�a personală asupra păcatului, n�au fost în staresă�mi spună nici măcar una. Aceste făgăduin�e trebuie săfie o parte vie din via�a celui care vrea să cî�tige �i sămen�ină o biruin�ă personală asupra problemei păcatului.Ele trebuie să fie mereu laîndemînă, gata să izvorască dinsuflet, pentru a fi rostite atunci cînd vrăjma�ul lansează unatac, sau ne dă sugestii care pun la indoială puterea mîn�tuitoare de păcate a lui Dumnezeu.

Nu voi încerca să ofer aici lista întreagă a făgăduin�elorsublime ale Bibliei, căci ele sînt foarte numeroase �i foarteefective în a ne salva de legea păcatului �i a mor�ii. Fiecaretrebuie să le caute pentru sine însu�i. Pentru aceia carevor să înceapă colec�ionarea acestor mărgăritare pline deputere, citez cîteva dintre ele:

„Căci păcatul nu va mai stăpîni asupra voastră." Roma�ni 6,14. Cite�te aceste cuvinte pînă ce vei realiza, că elesînt făgăduin�a personală a lui Dumnezeu pentru tine, căpăcatul nu va mai avea nici o putere sau stăpînire asuprafa.

„Nu v�a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cuputerea omenească. �i Dumnezeu, care este credincios,nu va îngădui să fi�i ispiti�i peste puterile voastre; ci, îm�preună cu ispita, a pregătit �i mijlocul să ie�i�i din ea, ca s�o pute�i răbda." 1 Corinteni 10,13. După cum un părinte nu

SOLU�IA 75

va permite ca copilul lui să fie expus la primejdii prea maripentru frăgezimea vîrstei lui, tot a�a nici Dumnezeu nu vapermite vreodată, ca să vină o ispită asupra ta, care esteprea grea ca s�o rabzi. Pentru fiecare ispită care vine asu�pra ta, el a pregătit �i o cale de liberare, a�a încît nu existănici o scuză pentru păcat. „Pot totul prin Hristos, care măîntăre�te." Filipeni 4,13.

Am putea să cităm mai departe făgăduin�ă după făgă�duin�ă, dar este mult mai bine, dacă fiecare î�i cautăfăgăduin�ele pentru sine. încă cîteva exemple doar: Matei1,21; loan 8,36; 1 Corinteni 15,34.57; 2 Corinteni 2,14; Ga�lateni 3,14�21; Filipeni 1,6; 1 Tesaloniceni 4,3; 5,23.24; 1Petru 1,5; 2 Petru 1,4; �i luda 24. Din Vechiul Testament,în deosebi Psalmii 23 �i 46 sînt făgăduin�e minunate aleputerii mîntuitoare. Absoarbe deasemenea putereafăgăduin�ei din Ezechiel 11,19,20; 36,26.

Obiectivul care se urmăre�te prin cunoa�terea făgă�duin�elor este, de a zidi acea credin�ă, care lucrează pen�tru cură�irea sufletului. Cu cît le citim �i le studiem maimult, făcînd din ele parte din noi în�ine, cu atît ele vor zidimai multă credin�ă în noi, pînă ce vom ajunge la punctulunde vom apuca această putere, �i vom experimenta iz�băvirea, pe care o poate da numai această putere.Credin�a nu este ceva pe care omul o posedă în mod natu�ral. Ea nu este ceva care să poată fi produs de noi în�ine.Aceasta este imposibil. „Astfel credin�a vine în urma auzi�rii; iar auzirea vine prin Cuvîntul lui Dumnezeu." Romani10,17.

După ce am ajuns la faza aceea în care credin�a cea vieapucă făgăduin�ele lui Dumnezeu �i le crede, a sosit acumtimpul de a face cel de al treilea pas. Trebuie să venim laHristos �i să cerem binecuvîntarea. Nu te mai ruga după�ablonul cel vechi, care nu �i�a adus nici un rezultat pozitiv


atîta timp. în trecut te�ai rugat în felul următor: „Doamne,am păcătuit. Te rog, iartă�mi păcatul acesta, �i ajută�mă,ca să nu�l mai fac."

Procedeul acesta nu �i�a adus în trecut biruin�a, �i nici înviitor nu �i�o va aduce. Trebuie să aibă loc o schimbare, du�pă cum s�a petrecut o schimbare �i în felul de apropiere afunc�ionarului de Hristos. Acum tu trebuie să te rogi în felulurmător: „Doamne, am ajuns acum la punctul, unde văd,că problema propriuzisă se află în natura cea rea, care es�te în mine. Ea este ,puterea păcatului', ,legea păcatului',�i a mor�ii1,,trupul de moarte',,firea pămîntească' �i,ini�ma de piatră'. Fiindcă aceasta locuie�te în mine, deaceeaeu sînt un pom rău, �i nu pot să aduc alte roade decît celerele, căci trupul meu este sub stăpînirea acelei puteri.Doamne, tu ai făgăduit, că vei lua din mine inima de piatră,�i�mi vei da o inimă cu totul nouă. Eu cred cu toată convin�gerea acest lucru, �i deaceea î�i dau acum inima cea ve�che. la�o de la mine. Nu vreau s�o mai am. Pune în locul eio inimă cu totul nouă. Fă�mă părta� de natura Ta cea divi�nă. Prin credin�ă, �i deaceea în realitate, eu primesc acumaceastă binecuvîntare, �i I�i mul�umesc pentru ea. în nu�mele salvator al Mîntuitorului nostru Isus Hristos. Amin."

Dacă vei poseda acum o credin�ă vie, tu nu vei a�teptaca mai întîi să vezi binecuvîntarea, ci vei �ti că este a taînainte de a o vedea. Tu vei �ti, chiar acolo �i atunci, că aifost izbăvit, că păcatul nu mai are nici o stăpînire asuprata, �i că ai devenit în cele din urmă un adevărat copil al luiDumnezeu. împotrive�te�te cu orice pre� acelei înclina�ii anaturii omene�ti, de a dori să a�tep�i, ca să vezi rezultatelemai înainte de a crede. Nu a�tepta pînă vei sim�i că ai fostschimbat. Crede acest lucru, fiindcă Cuvîntul lui Dumne�zeu spune a�a, si în curînd vei descoperi că a�a este.

Slujba�ul împărătesc nu a trebuit să��i vadă fiul în via�ă,


�i sănătos, înainte de a fi crezut că acesta fusese vindecatcu desăvîr�ire. El n�avea nevoie să�l vadă,căci avuse Cu�vîntul lui Dumnezeu, rostit prin Hristos, care îi zicea, căa�a stau lucrurile, �i pentru el acest Cuvînt a fost îndea�juns. Credin�a se bazează pe Cuvîntul lui Dumnezeu, nupe lucruri vizibile �i pipăibile, care se pot schimba de azipe mîine. Deaceea, pentru a afla care este pozi�ia ta fa�ăde Dumnezeu, uită�te la Cuvîntul lui Dumnezeu, �i nu te lă�sa condus de sim�uri.

Mărturia mea

Apostolul loan declară: „Deci, ce am văzut �i am auzit,aceea vă vestim �i vouă, ca �i voi să ave�i părtă�ie cu noi."1 loan 1,3. Acei care prin experien�a lor pot să dea o mărtu�rie personală despre adevăr, pot să ajute cel mai bine se�menilor lor. Ei vorbesc despre lucruri pe care le cunosc, pecare le�au atins, nu doar teorii goale despre ce ar puteaavea loc. Deaceea vreau să povestesc cum s�a manifestataceasta în via�a mea, ca o garan�ie pentru al�ii, că aceastăcale este încercată �i dovedită ca fiind calea succesului.Există mul�i al�ii în jurul lumii, care au auzit de atunci în�coace această expunere, �i care, pe temelia acestei solii,pot să mărturisească aceea�i experien�ă plină de succes.

în 1953 m�am alăturat cadrelor didactice ale unui cole�giu misionar, în anul următor am fost ales presbiter alcomunită�ii. Eu îmi iubeam biserica, �i eram absorbit înmod activ în activită�ile ei. îi în�elegeam doctrinele �i îmierau foarte pre�ioase, �i predicam solia cu seriozitate �i cuentuziasm. Credeam că mîntuirea mea e sigură, �i în fie�care zi mă legănam în siguran�a vie�ii vecinice.

Mă bucuram de o bună reputa�ie, �i trăiam o via�ă a�azis „bună", dar în sinea mea aveam probleme asupra că�

SOLU�IA 79

rora nu puteam ob�ine biruin�a. Eu eram angajat ca profe�sor de tîmplărie, �i se pare că băie�ii care nu se descurcaula subiectele teoretice, fuseseră îndrepta�i spre clasamea. Unii dintre ace�ti băie�i erau foarte încăpă�îna�i, �i nuvroiau să înve�e de loc, pînă ce clasa devenise scena unorlupte zilnice între eforturile mele de a�i învă�a �i împotrivi�rea lor categorică.

Răbdarea mea ajunsese la capăt, �i adeseori eramaprins de mînie împotriva lor. Existau chiar �i clipe, cînd a�fi dorit să�i dau cu capul de perete. Dar eram re�inut de oputere care nu�mi îngăduia să�mi dau pe fa�ă mînia. Tre�buia să�mi păstrez reputa�ia cea bună; nu voiam să�miatrag disgra�ia directorului sau a conducerii �colii în gene�ral. Astfel mă stăpîneam �i nu�mi arătam adevărata meastare lăuntrică.

Dacă iei un cazan de aburi, aprinzi un foc sub el, �i�i blo�chezi toate supapele, el poate să reziste cîtva timp presiu�nii aburilor. Dar presiunea va cre�te continuu. Dacă foculse ia la o parte, presiunea va scădea, fără de a exista pri�mejdia unei explozii. Dacă focul va fi aprins din nou, �iîntre�inut, vine timpul cînd cazanul va exploda. Cu cît va firezistat mai mult presiunii aceleia imense, cu atît exploziava fi mai puternică.

Acela�i lucru se întîmpla �i cu mine. Presiunea ispitiriifăcea ca mînia mea să crească neîncetat în fiecare zi dincursul săptămînii, dar eu îmi închideam toate supapele,a�a încît mînia dinlăuntru nu putea să iasă înafară. Dar eanu se mic�ora cîtu�i de pu�in, a�a că trebuia să vină timpul,cînd avea să explodeze. Cu cît rezistam mai îndelung, cuatît explozia era mai puternică. De obicei aceasta se petre�cea pe la sfîr�itul săptămînii, cînd stăteam acasă. So�ia �icopiii mei trebuiau să guste apoi mînia generată de al�ii.

După ce toate cuvintele aspre erau rostite, �i toată pre�


siunea psihologică scădea, eu mă sim�eam vinovat �iaveam remu�cări. în starea aceasta mizerabilă,mergeamla Domnul, �i�L imploram să mă ierte, făgăduindu�l înacela�i timp, că aceasta să fie ultima dată. Cu o hotărîrefermă �i curajoasă mă întorceam la �coală, printre eleviimei, dar numai pentru a constata cum întregul procedeuavea să se repete din nou. Atitudinea neschimbată abăie�ilor îmi stîrnea din nou mînia. Iară�i trebuia să�mi în�chid toate supapele. Iară�i trebuia să crească presiunea,�i să aibă loc o explozie. Din nou urma căin�a �i rugăciu�nea pentru iertare. �i din nou trebuia să aflu o nouăînfrîn�gere.

Din nou �i din nou urmară încercările �i căderile, păca�tul �i căin�a, păcatul �i căin�a, tot acest cerc vicios al trecu�tului. Aceasta era fără îndoială experien�a omului din Ro�mani 7. Nu în�elegeam ce e cu mine, iar Epistola lui Pavelcătre Romani mi se părea a fi cea mai dificilă carte din toa�tă Biblia. Eram permanent în căutarea unui răspuns. As�cultam părerile altor predicatori, pentru a vedea, ce pu�teau să spună ei despre acest subiect. Dar puteam să văd,că fiecare, pînă �i predicatorii cei mai de seamă ai biseri�cii, erau, ca �i mine, confrunta�i cu aceea�i experien�ă aîn�frîngerii.

A�a că am încercat să mă lini�tesc prin adoptarea ace�lei filozofii protective, potrivit căreia experien�a mea ar ficea a unui mîntuit. Mă gîndeam că sînt serios �i sincer, factot binele care mi�este posibil, �i în ziua judecă�ii finale,Mîntuitorul va zice: „Omul acesta s�a trudit din toate pute�rile sale, în ciuda faptului că a trăit o via�ă păcătoasă peacest pămînt. Deaceea îl iertăm, �i îi dăm un loc în împă�ră�ie."

Apoi a venit o zi în care am întîlnit un tînăr, care, în modvădit, strălucea de experien�a izbăvirii aflate de curînd. Nu

SOLU�IA 81

exista nimic altceva despre care ar fi dorit să vorbeascămai cu plăcere. La început, părea că vorbim limbi deosebi�te, căci el vorbea despre o via�ă �i despre o experien�ă pecare nu le întrezăream, �i astfel gîndurile noastre nu seatingeau.

Apoi, pe nea�teptate, el mi se adresă în mod direct cuîntrebarea: „�ti tu ce înseamnă să cî�tigi în fiecare zibiruin�a asupra oricărui păcat cunoscut?"

M�am trezit rîzînd. „Cum se poate"? i�am răspuns euîntr�un ton de necredin�ă. — „M�am luptat zi de zi, în ultimiizece ani, pentru a afla această experien�ă. Nu cred că maiexistă cineva, care să se fi rugat cu mai multă rîvnă �i cumai multă putere pentru aceasta. A� vrea să�l văd pe omulacela. lată, în fiecare zi încerc să fac tot binele posibil. Iarla sfîr�itul zilei mă rog pentru iertarea păcatelor. Eu cred,că Dumnezeu mă iartă, �i în ziua învierii El va acceptastrăduin�ele mele cele mai bune, �i că voi fi mîntuit."

Nu voi uita niciodată răspunsul său, care nu fusese datpe fa�ă prin cuvinte, ci prin expresia privirilor sale, care�mispuneau: „Frate, tu ai nevoie de ajutor, �i anume de multajutor, �i cît se poate mai urgent." Solia aceasta fără cu�vinte lăsă o impresie profundă asupra mea. A�a că am fostdispus să primesc oferta sa de a�mi oferi un studiu biblicasupra acestui subiect.

Eu cred, că niciodată nu am primit un studiu mai ciudatdecît acela. Studiul se desfă�ura în felul următor: El îmi ci�tea un text din Biblie. Apoi se străduia să facă cîteva co�mentarii pe marginea textului citit; dar părea că nugăse�te cuvintele potrivite. Apoi se ajuta prin citirea unuialt text din Sfînta Scriptură. A�a continua el, pînă ce stu�diul era în cele din urmă construit numai din citirea unui �irîntreg de texte biblice. Eu mi le�am notat pe toate cucredincio�ie.


La urmă însă eu îi prezentam din nou argumentelenecredin�ei mele, pînă ce ne�am despăr�it. Sînt sigur, căse despăr�ise de mine într�o stare de descurajare, fiind pedeplin convins că eram un om fără prea multe speran�e,căruia nu i se putea aduce u�or solia mîntuirii.

Trecură multe zile, de�alungul cărora puterea acelortexte biblice lucrară cu multă tărie asupra min�ii mele. Darnu eram de loc lămurit, �i nu le pricepeam în mod clar.Aceasta mi�a reamintit de orbul care începuse să zăreas�că. „El s�a uitat, �i a zis:, Văd ni�te oameni umblînd, dar mise par ca ni�te copaci." Marcu 8,24.

Mai trecură patru zile. Era într�o Miercuri după amiază.în timpul pauzei de prînz am intrat în casa �i am citit textelepe care mi le notasem. Le�am citit unul după altul: „Păca�tul nu va mai stăpîni asupra voastră", „Mul�umiri fie aduselui Dumnezeu, care m�a izbăvit prin Isus Hristos", �i a�amai departe.

Citind fiecare text cu aten�ie �i foarte meticulos, am lă�sat însemnătatea lor să�mi pătrundă mintea. �tiu, că Du�hul Sfînt era acolo, pentru a ilumina Cuvîntul adevărului.După ce am citit cam o treime din textele acelea, am fostcuprins dintr�odată de o puternică convingere. Pînă în cli�pa aceea eu n�am putut crede că omul poate să trăiascăfără de păcat. Deodată am văzut toate urmările grozave,care izvorăsc dintr�o asemenea credin�ă, în lumina loradevărată, �i cu o putere cople�itoare. Am văzut că dacăeu am crezut că voi păcătui în fiecare zi, aceasta însemnaa crede că Satana este mai puternic decît Hristos, �i că pă�catul este mai puternic decît neprihănirea. în clipa în caream în�eles aceasta, am văzut că via�a mea nu fusese omărturie pentru puterea lui Dumnezeu, ci pentru cea a Sa�tanei. Ceea ce contribuise �i mai mult ca această mărturiesă vorbească în favoarea Satanei, era faptul că de�ineam

SOLU�IA 83

pozi�ia de conducător �i învă�ător bisericesc, �i eram so�cotit �i mă socoteam un adevărat cre�tin.

Acum, Duhul lui Dumnezeu a putut să lucreze asuprainimii mele. Am realizat dintr�odată, că toate lucrurile încare mă încrezusem pînă acum ca fiind eviden�a legăturiimele filiale cu Dumnezeu: cuno�tin�ele mele, zelul meu,pozi�ia mea, iubirea mea de adevăr (a�a cum îl în�elese�sem eu) — mi�au fugit dintr�odată de sub picioare. Toateacestea nu însemnau acum nimic în privin�a asigurării me�le. Mă vedeam a�a cum mă vedea Dumnezeu, — fără desperan�ă, pierdut �i osîndit pe veci. Mă cuprinse întuneri�cul unei disperări teribile, întunericul constatării îngrozi�toare că nu voi putea lua parte la învierea drep�ilor. Nu�mipot aminti de un moment mai întunecat �i mai teribil dinvia�a mea, �i în�eleg cum se vor sim�i nelegiui�ii, cînd vorsta în jurul cetă�ii lui Dumnezeu, �tiind că vor fi pentru tot�deauna pierdu�i.

Domnul îmi dăruise, într�un mod miraculos, sincerita�tea de a admite, că toate acestea erau prea adevărate. Eunu mă împotriveam cu argumente, ca de exemplu, cum căa� fi presbiter în biserică, profesor la seminar, un bun cu�noscător al Scripturilor, predicator, un bărbat cu o repu�ta�ie bună, cu o rîvnă serioasă �i plin de tăgăduin�ă de sineîn sprijinul adevărului lui Dumnezeu. Mul�umesc Domnu�lui pentru aceasta, �i�l rog pe fiecare cititor, ca atunci, cîndîi vine momentul cel dureros al adevărului, să fie gata să�lîntîmpine deschis, �i să�l primească exact a�a cum este elîn realitate. Căci, dacă înăbu�i convingerea pe care DuhulSfînt �i�o aduce, î�i vei închide inima fa�ă de orice altă lucra�re pe care vrea s�o împlinească harul mai departe în tine.Aceasta ar fi egal cu o ruinare vecinică.

Domnul nu răne�te niciodată decît pentru a vindeca. înaceea�i clipă în care m�am văzut ca fiind un păcătos pier�


dut �i fără de speran�ă, �i după ce am acceptat adevărulacesta, — exact în aceea�i clipă Domnul îmi deschiseochii pentru a vedea făgăduin�ele Sale, a�a cum nu le vă�zusem niciodată mai înainte. Ele erau ca �i cum ar fi fostscrise anume pentru mine. Deodată se născuse în inimamea o credin�ă vie, după ce am primit puterea cea dătă�toare de via�ă a Cuvîntului Său. M�am ridicat de pe scaun,�i m�am plecat pe genunchi. Pentru prima dată în via�amea am rostit următoarea rugăciune nouă: „Doamne, vădacum, că problema mea nu vine din cauza a ceea ce fac,ci din cauza a ceea ce sînt. Această via�ă rea din mine estecauza problemei mele. Ea îmi stăpîne�te trupul ca o boală,a�a încît nu pot să fac ce vreau, �i ce ar trebui să fac. lată,î�i dau aici via�a mea cea veche; îndepărteaz�o de la mine,�i dă�mi, Te rog, via�a Ta cea nouă în locul celei vechi. î�imul�umesc, Doamne, pentru aceasta, în numele Mîntuito�rului meu Isus Hristos. Amin."

Apoi m�am ridicat de pe genunchi. Toată fiin�a mea eracuprinsă de convingerea că acum eram un cre�tin născutdin nou. Acesta nu era un sim�ămînt. Nu mă sim�eam cunimic altfel decît înainte. Aceasta era o convingere, o de�plină încredin�are. Era mărturia credin�ei bazate pe Cuvîn�tul lui Dumnezeu. Era acea convingere, care îl determina�se pe slujba�ul împărătesc să nu se întoarcă repede aca�să, fiindcă �tia, că fiul lui era vindecat. Nu era nevoie să segrăbească pentru a vedea. El �tia deja rezultatul. Tot ast�fel îl �tiam �i eu, �i îl �tiam chiar în clipa aceea. Arătareacea vizibilă a realită�ii avea să vină mai tîrziu, cum venisede fapt �i pentru slujba�ul împărătesc.

Cam pe vremea aceea cumpărasem o ma�ină veche detip Ford A, care avea multe defecte. So�ia mea pleca ade�seori cu ea la ora�, dar nu reu�ea întotdeauna să se întoar�că cu ea acasă. Cîteodată primeam un telefon de la ea că

SOLU�IA 85

rămăsese undeva pe cale. Uneori era foarte inconvenabilpentru mine ca să�mi las lucrul, �i să mă duc s�o ajut; �iînainte de zilele izbăvirii mele, măînfuriam peste măsurădin pricina aceasta. în cuvinte aspre �i pline de mînie îirepro�am toate acestea. Din cauza acestor probleme, că�sătoria noastră părea a se duce de rîpă. Fără excep�ie, du�pă ce�mi descărcăm mînia, mă sim�eam foarte rău din pri�cina purtării mele necuviincioase, �i îmi mărturiseam pă�catul, hotărîndu�mă să nu�l mai repet niciodată. îmi aducaminte de ziua, cînd fusesem iară�i chemat la telefon. Mi�am reînnoit cu fermitate hotărîrea de a mă purta răbdător�i amabil. Toate au mers bine pentru cîteva minute. Apoi,deodată îmi scăpase cheia franceză, �i mă izbise pestemînă, zdrelindu�mă. Atîta mi�a trebuit. M�am aprins de mî�nie, �i numaidecît a urmat un �uvoi de cuvinte aprinse. Du�pă aceea am fost cuprins de amărăciune �i de remu�cări,�i m�am întrebat dacă mai are rost ceva pe lumea aceasta.Am condus ma�ina acasă în tăcere, plin de sim�ăminteleînfrîngerii acesteia ru�inoase, �i neînstare de a mă în�e�lege pe mine însumi.

Cînd a venit ziua izbăvirii mele, eu nu mă sim�eam în�lăuntrul meu altfel decît înainte. Nu mă sim�eam apăsat denici�una din problemele mele obi�nuite. Focul de supt ca�zan era stins, căci eram în vacan�ă, �i trăiam fără nici o gri�jă de la o zi la alta. �i din nou a venit o Vineri după amiază,cînd so�ia plecase cu ma�ina de acasă, �i din nou i�am au�zit la telefon glasul îngrijorat, chemîndu�mă în ajutor dinoră�elul vecin, cam la vreo patru kilometri distan�ă.

Fără a mă gîndi cum să mă port la fa�a locului, m�am dusîn graba cea mai mare, �i m�am apucat numaidecît să re�par ma�ina. Cînd am văzut că nu eram în stare să�i dau decapăt, am rugat pe vecinul nostru, care a trecut cu ma�inape lîngă noi, să o ducă pe so�ia mea acasă. în cele din ur�


mă am plătit pe cineva să remorcheze ma�ina. Apoi am in�trat în casă să iau cina. După aceea, am luat parte la servi�ciul divin de seară din capela misiunii noastre, �i ne�am în�tors acasă la culcare.

A�ipisem. So�ia stătea lini�tită lîngă mine �i părea a fi în�gîndurată. Eu n�am luat în seamă aceasta pînă ce ea îmi zi�se: „Ce s�a întîmplat cu tine?"

Eu n�am în�eles la ce se referea ea, �i am rugat�o să�midea o explica�ie.

Ea îmi răspunse: „Ceva s�a întîmplat cu tine, �i dorescsă �tiu, ce anume."

Din nou i�am răspuns, că nu �tiu despre ce vorbe�te, �ii�am cerut să fie mai explicită.

„Azi, după�amiază, am a�teptat lîngă ma�ină, pregătităpentru obi�nuitele tale acuza�ii. în loc de aceasta, tu te�aistrăduit să repari ma�ina, �i m�ai trimes pe mine acasă.Eram fericită să scap a�a de u�or, dar mă gîndeam că nuvoi scăpa decît pînă cînd vei veni tu acasă. Dar cînd ai apă�rut, tot n�ai zis nimic. Apoi m�am gîndit, că abia după termi�narea cinei voi avea parte de mînia ta; dar din nou �i�ai vă�zut în pace de treburile tale. în cele din urmă am tras con�cluzia, că �i�ai re�inut fierberea interioară, dar cînd ne vomîntoarce obosi�i, după serviciul divin, �i ne vom duce la cul�care, tot vei exploda. Dar nici pînă acum nu s�a întîmplatnimic. Ceva s�a întîmplat cu tine, �i a� vreau să �tiu, ceanume?"

în momentul acela am avut eviden�a vizibilă a mariischimbări petrecute în mine. Deodată am constatat, căde�alungul scenelor descrise mai sus mă purtasem ca opersoană nouă, — cea de acum, pe cînd mai înainte deziua aceasta mă purtasem ca persoana aceea veche, —cea de atunci. Pe cînd înainte de aceasta reac�ia mea na�turală era caracterizată prin nerăbdare �i mînie, acum eu

SOLU�IA 87

eram stăpînit de pace �i de răbdare. Am fost atît de covîr�itde această minune, încît nu am putut să�i răspund, în timpce în inima mea se de�teptă mărturia sufletului meu:„Domnul a făcut lucrul acesta; �i este o minună�ie înainteaochilor no�tri." Psalm 118,23.

Iubite Cititor, cînd vei ajunge la locul acela în care veiafla înlăuntrul tău această minunată schimbare lăuntrică,�i vei vedea manifestările ei într�o reac�ie cu totul nouă �idiferită în fa�a presiunilor vie�ii, atunci vei �ti �i vei în�elegecum m�am sim�it eu în clipa aceea. Era atît de minunat �ide binecuvîntat, că vorbele sînt de prisos.

Au trecut mul�i ani de atunci. Mă bucur că au trecut, căciîn ace�ti ani puterea acestui adevăr a fost verificată în bă�tăliile vie�ii. îmi pare rău, că nu pot mărturisi, că după acean�am mai păcătuit niciodată, dar mă bucur să mărturisesc,că solia lucrează astăzi la fel ca �i la început. Cînd am pă�cătuit, a fost numai din vina mea. Ori nu am avut credin�anecesară, ori nu am fost destul de atent pentru a păstra le�gătura cu puterea lui Dumnezeu, ori din alte cauze asemă�nătoare. Niciodată vina nu a fost de partea adevărului luiDumnezeu.

După zilele acelea de înf rîngeri, via�a a fost cu totul dife�rită. înainte trăiam într�un cerc vicios, al acelora�i lupte îm�potriva acelora�i păcate, fără ca să pot ie�i din jocul acelastrîmt al păcătuirii �i mărturisirii în jurul acelora�i proble�me, care se perpetuau de la un an la altul. Acele lucruri aurămas în urmă acum, iar lucrarea biruin�ei a pătrunsîn do�menii noi, pe măsură ce tot mai multă lumină se revarsăasupra mea. Epistola lui Pavel către Romani nu mai estepentru mine o carte sigilată. Acum este o desfătare s�o ci�tesc, căci pot să în�eleg ce spune Pavel.

Partea a treia

După naşterea din nou

Nu dintr�o robie într�alta

Acum este nevoie de o explica�ie, prin care să se eviteorice impresie gre�ită, la care mul�i au ajuns pe baza ade�vărurilor prezentate pînă aici. Pe cînd men�ionam înainteaunora adevărul Scripturilor că natura cea veche trebuie în�depărtată �i înlocuită printr�o natură cu totul nouă, am au�zit pe mul�i făcînd următoarea observa�ie: „Aceasta în�seamnă că de aici înainte nu mai po�i păcătui, �i că po�imerge de�a dreptul în cer."

Nicidecum nu trebuie să tragem această concluzie,fiindcă nu ie�im dintr�o robie, pentru a merge într�alta, —ci din robie la libertate, în timp ce persoana care se aflăsub stăpînirea firii celei vechi nu poate să împlinească lu�crările neprihănirii, cre�tinul, dimpotrivă, este liber să pă�cătuiască, dacă vrea. O scurtă compara�ie a celor doi stă�pîni va lămuri faptul acesta cît se poate de clar.

Omul din Romani 7 este stăpînit de firea pămîntească.Ea este un stăpîn de sclavi, a cărui putere depă�e�te cumult puterea voin�ei individului. Acest stăpîn subjugăvoin�a, �i obligă trupul să slujească tuturor poftelor cărnii.El se folose�te de carne, ca de un mădular al nelegiuirii.Studiază diagrama de mai jos, �i vei vedea, cît de adevărateste acest lucru.

Omul din Romani 8 nu are această fire pămîntească. Eleste stăpînit de firea duhovnicească, adică de duhul care

(88)

DUPĂ NA�TEREA DIN NOU 89

era în Hristos. El a fost creat din nou, �i are acum unstăpînnou, în locul celui vechi. Există o deosebire foarte impor�tantăîntre naturile celor doi stăpîni. Firea pămîntească es�te un despot, un tiran, care domne�te prin for�ă. Dumne�zeu însă nu domne�te prin for�ă. El domne�te prin iubire.Dumnezeu nu constrînge pe nimeni să�l slujească. Elcheamă, invită, oferă, dar în nici un caz nu folose�te for�aconstrîngerii. A�adar, dacă omul nu va alege �i decide înmod personal să�l servească lui Dumnezeu, el nu�l poateservi niciodată. O, cît de diferită este această cale de ceaa lui Satana. îndată ce Satana te are în puterea lui, nu maiai încotro; vrei nu vrei, î�i place sau nu, trebuie să�i ser�ve�ti.

Cînd Isus a venit pe pămînt, El a spus: „Pentrucă niciFiul omului nu a venit, să l Se slujească, ci El să slujească,�i să��i dea via�a ca răscumpărare pentru mul�i." Matei20,28. Acesta este un principiu fundamental din via�a luiHristos �i a Tatălui Său. Deaceea, firea duhovnicească es�te un slujitor, care sluje�te voin�ei, pentru a supune �i astăpîni natura omenească cea decăzută �i păcătoasă a in�dividului.

Aceasta nu înseamnă că cre�tinul ar putea folosi fireaduhovnicească ca pe un slujitor, după voia lui, căci aceas�ta nu se poate. Mai degrabă, această putere minunată es�te prezentă acolo, pentru a sluji voin�ei numai cînd voin�aeste dispusă să asculte de glasul lui Dumnezeu, �i să îm�plinească poruncile Lui neprihănite.

Aplicarea practică

Pentru a lămuri problema cît mai bine, trebuie să facemo compara�ie între omul din Romani 7 �i cel din Romani 8.La omul din Romani 7 ispitele diavolului apelează la pofte�


OMUL DIN ROMANI 7

OMUL DIN ROMANI 8

Ie �i la slăbiciunile cărnii. în mintea lui omul �tie că a cedaeste rău. El ia hotărîrea fermă de a nu cădea în ispită, �i tri�mite instruc�iuni mădularelor trupului, pentru a le informa,cum să se comporte în această situa�ie.

însă stăpînul cel adevărat al omului este firea pămîn�tească. Locuind în el, ea este stăpînă pe situa�ie, �i facevoin�a fără de putere, a�a încît dorin�ele cărnii nu pot fi�inute sub control, ci erup în păcate comise pe fa�ă. Estedeci clar, că puterea care de�ine pozi�ia cheie �i controlea�ză situa�ia, este firea pămîntească.

CARNEAPĂCĂTOASĂ

Voinţa ceaaflatăsub stăp�nireatiranului trebuiesă slujeascăcărniipăcătoase.

CARNEAPĂCĂTOASĂ

Aceeaşicarnecăzută şipăcătoasăeste supusăvoinţei.

FIREADUHOVNI�CEASCĂ

O puterecare nustăp�neşte,ci slujeştevoinţei.


în cazul omului din Romani 8 situa�ia este alta. �i aici,aceea�i carne este atacată, prin acelea�i ispite. Ca �i maiînainte, mintea este chemată să hotărască ce trebuie fă�cut, căci fiecare ispită este o răscruce, — ne determină săalegem un drum. Dacă mintea hotăreste acum să nu sesupună ispitei, �i dacă decizia este luată dintr�o deplinăîncredin�are că puterea lui Dumnezeu, care este în el, seva uni cu puterea lui Dumnezeu din cer, pentru a face ho�tărîrea efectivă, — atunci acele puteri se vor ridica, pentrua sluji voin�ei, ca s�o facă biruitoare. Carnea va fi �inută subcontrol, �i răută�ile păcatului nu vor mai apărea.

Nu se poate sublinia îndeajuns că ceea ce cî�tigăbiruin�a este credin�a. Pozi�ia cheie, care controleazăvia�a omului, s�a mutat de la firea pămîntească la voin�ă,însă voin�a poate fi efectivă numai dacă î�i exercită pute�rea prin credin�a că Domnul este Acela care împline�te ho�tărîrea luată. Această credin�ă include încrederea încunoa�terea puterii lui Dumnezeu, precum �i siguran�a,că Dumnezeu �i face ceea ce promite. Oricine este născutdin nou, �i crede că ar fi acum destul de tare, pentru a seputea împotrivi singur păcatului, cu siguran�ă, că va că�dea pradă ispitelor Satanei.

„Cel neprihănit va trăi prin credin�ă." Romani 1,17.

Men�inerea credin�ei

Deaceea, înseamnă că este foarte necesar să se păs�treze experien�a cea vie, care a fost cî�tigată. „Cel nepri�hănit va trăi prin credin�ă" Romani 1,17; dar credin�a poa�te să se stingă, să piară. Deaceea, ea nu trebuie doar păs�trată, ci �i dezvoltată �i întărită. Credin�a este un lucru viu,iar un lucru viu care nu cre�te continuu, se ofile�te �imoare.


De aici rezultă, că trebuie să ne hrănim zilnic din Cuvîn�tul lui Dumnezeu. Intrarea în experien�a izbăvirii de ve�chiul stăpîn este numită de Scripturi „na�terea din nou".Din această cauză Biblia îl compară pe cre�tinul cel noucu „un prunc născut de curînd". Un copil născut de cu�rînd, abia �i�aînceput lunga peregrinare a vie�ii, �i imediatdupă na�tere, el are nevoie de hrană, pentru a se puteadezvolta în orice privin�ă înspre statura cea deplină de băr�bat sau de femeie matură. Deaceea, el dore�te laptele, ca�re îl hrăne�te. „�i ca ni�te prunci născu�i de curînd, sădori�i laptele duhovnicesc �i curat, pentruca prin El săcre�te�i spre mîntuire." 1 Petru 2,2.

Nu se poate sublinia îndeajuns, cît de important este, caatît cre�tinul născut de curînd, cît �i cel care are ani încredin�ă, să studieze Cuvîntul lui Dumnezeu în fiecare zi.în aceasta constă taina puterii sale. Fără această hranăspirituală zilnică, credin�a ta va slăbi tot mai mult, �i cîndvor veni ispitele cele puternice ale vrăjma�ului, cu sigu�ran�ă vei cădea. Chiar dacă dispui de puterea cea colosa�lă a lui Dumnezeu în tine, tu totu�i vei cădea.

Te�ai putea întreba, „Cum este a�a ceva posibil?", cînd�tim, că puterea lui Dumnezeu este puterea cea mai marecare există, �i fără îndoială, nespus mai mare decît pute�rea păcatului. Dacă această putere este în noi, atunci cumse poate, ca puterea păcatului să ne mai stăpînească?

Pilda de mai jos va arăta cît se poate de clar, căprezen�a puterii lui Dumnezeu în via�a cre�tinului nu esteîn mod automat o garan�ie că nu vom mai păcătui nicio�dată.

O armată puternică, ca cea comandată de Cezar, saude Alexandru Macedon, înaintează spre cîmpul de luptă.Armatele lor au fost la vremea aceea cele mai puterniceo�tiri din lume, �i nici un vrăjma� nu se putea compara cu


ele, sau să le provoace. Privind una dintre aceste o�tiri, sepoate vedea, că o o�tire se compune din două păr�i: pe deo parte este generalul, care are comanda o�tirii, iar pe dealtă parte este puterea for�elor armate, compusă dinosta�i pede�tri cu armele lor, �i din cavaleria formată dincare de război, cavaleri�ti �i armele lor. Generalul, bazatpe sine însu�i, nu are nici o putere, nici măcar de a se pu�tea măsura cu cea mai mică for�ă du�mană care l�ar ataca.Puterea lui constă în puterea for�elor armate, �i numai da�că aceasta îi este supusă cu desăvîr�ire, el poate să fie si�gur că va înainta biruitor. în acela�i fel, armata are nevoiede calită�ile �i de îndrumarea generalului, dacă vrea săopereze în mod efectiv. Generalul reprezintă voin�a o�tirii,�i totul depinde de ac�iunea corectă a voin�ei, pentru cabiruin�a să poată fi cî�tigată.

Să presupunem că o puternică o�tire a înaintat tot me�reu, �i în calea ei nu a pierdut nici măcar o singură luptă.l�a mai rămas acum să dea o singură bătălie, cea decisivă,înainte de a fi ocupat întreg teritoriul. Un vrăjma� relativslab s�a concentrat la poalele mun�ilor. Această confrun�tare este necesară pentru a asigura controlul deplin asu�pra tării.

Dar generalul împreună cu ofi�erii săi au ajuns prea în�crezători în capacitatea �i puterea lor, �i astfel s�au hotărît,ca înainte de a merge la luptă, să celebreze victoriile trecu�tului, �i să petreacă o noapte de chef, cu mîncare �i băutu�ră. A�a se întîmplă, că generalul, ofi�erii �i subofi�erii lui numai au nici o grijă de o�tire, petrecîndu��i toată noaptea înbe�ie. Dar cu ce rezultat? în zorii dimine�ii ei sînt atît debe�i, încît nu mai �tiu de ei.

Să presupunem că tocmai în această clipă vrăjma�ul s�a decis să dea un atac surprinzător. Trezită de santinelepe nea�teptate, o�tirea se vede fa�ă în fa�ă cu vrăjma�ul.


Acum ea are nevoie de instruc�iunile cele clare ale gene�ralului, pentru a��i putea organiza �i desfă�ura în modefectiv for�ele de luptă, căci vrăjma�ul este iscusit �i fu�rios. Dar generalul, fiind beat, nu este capabil să ia nicimăcar o singură decizie. Prin urmare el nu poate da nicimăcar un singur ordin for�elor de sub comanda lui.

Pe nea�teptate, o�tirea se găse�te fără comandant, —fără voin�ă, �i fără o minte cîrmuitoare. Ea este cea mai pu�ternică o�tire din lume, �i se confruntă aici cu un vrăjma�care este mult mai mic la număr �i mult mai slab decît ea.Dar în aceste împrejurări, cine va cî�tiga biruin�a? Evi�dent, că vrăjma�ul, care este mai mic la număr �i mai slab.

Din exemplul de mai sus putem să tragem următoareaparalelă. Puterea cea mare a for�elor armate este un sim�bol potrivit pentru prezen�a puterii lui Dumnezeu în via�acre�tinului. Aceasta este cea mai mare putere care există,�i nimic nu i se poate împotrivi. Comandantul omului dinRomani 8 este voin�a inteligentă �i educată. Inamicul estecarnea nesfin�ită �i păcătoasă, prin care diavolul lucreazăpentru a nimici pe om cu desăvîr�ire.

în timp ce o o�tire pămîntească poate fi capabilă de a în�treprinde ceva chiar �i fără voin�a �i îndrumarea coman�dantului, — puterea lui Dumnezeu, care este în noi, nupoate să facă nimic pentru noi, fără ac�iunea corectă avoin�ei noastre. Deaceea, dacă neglijăm să luăm hotărî�rea cea dreaptă în ceasul ispitirii, �i dacă nu răspundemcu un „Nu!" hotărît vrăjma�ului, puterea lui Dumnezeu numai poate să facă nimic pentru noi, �i trebuie să cădempradă puterii Satanei, care ne ispite�te prin carnea cea că�zută.

Faptul acesta nu este în�eles a�a cum trebuie, ceea ceare ca urmare, că mult prea mul�i cad în stăpînirea puteriivrăjma�ului, pe cînd via�a lor ar trebui să fie o cîntare


nesfîr�ită a biruin�ei asupra păcatului. Trebuie să studiemîn mod deosebit rolul pe care îl joacă voin�a, cît �ipăcăto�enia �i puterea amăgitoare care se află în carneacea degenerată a omului. Asemenea Apostolilor, trebuiesă mărturisim păcăto�enia acestei naturi, �i să nu ne în�credem de loc în carne, fie orice ar fi.

Dacă credin�a ajunge slabă, înfrîngerea nu mai poate fievitată. Dar credin�a nu trebuie să ajungă slabă. Ea poate�i trebuie să rămînă vie.

Gînde�te�te, că atunci cînd �i se dă via�a cea nouă,această via�ă este desăvîr�ită, asemenea unui prunc năs�cut de curînd. Dar pruncul trebuie hrănit �i bine grijit, ca săpoată cre�te mai departe în această perfec�iune. Domnulasigură hrana, însă omul trebuie s�o dea pruncului. Dom�nul însă nu pune hrana El însu�i în gura pruncului. Aceas�ta este datoria părin�ilor. Tot a�a Se îngrije�te Domnul �ide hrana necesară din Cuvîntul Său, cu care pruncul spiri�tual trebuie hrănit, dar este datoria noastră, de a�l hrăni.Dumnezeu nu o va face pentru noi. O Biblie necitită esteasemenea unei cămări sigilate. A�a ea nu e folositoare ni�mănui.

Veghează

Isus a zis: „Veghea�i �\ ruga�i�vă, ca să nu căde�i în ispi�tă; duhul în adevăr, este plin de rîvnă, dar carnea este ne�putincioasă." Matei 26,41.

A începe o via�ă cre�tină, înseamnă a te înrola în o�tirealui Dumnezeu. De aici înainte peregrinarea este o luptă zil�nică �i un mar� continuu. Noi nu sîntem într�un ospă�. Neaflăm pe cîmpul de luptă, în război. Vrăjma�ul nostru estetotdeauna pe linia întîia, căutînd să afle păr�ile noastre sla�be, ca să ne calce în picioare. „Fi�i treji, �i veghea�i; Pen�


truca protivnicul vostru, diavolul, dă tîrcoale ca un leu, ca�re răcne�te �i caută pe cine să înghită." 1 Petru 5,8.

Nici�o oaste nu începe lupta, fără a pune străjeri la pîn�dă, care să vegheze, ca nu cumva vrăjma�ul să vină penea�teptate. Deaceea, cre�tinul trebuie să vegheze în fie�care zi. Biblia descoperă în mod lămurit toate tacticile decare se folose�te cel rău, ca să �tim cum �i unde trebuie săfim de veghe, �i să�l întîmpinăm pe vrăjma� cu Cuvîntul luiDumnezeu, înainte ca să cî�tige vreun avantaj asupranoastră.

Lupta este a Domnului

Trebuie să fim foarte aten�i, ca să nu facem nici o încer�care, de a ne lupta singuri cu Satana. Marea luptă sedesfă�oară între Hristos �i Satana. Nu încerca să te lup�i înlocul lui Hristos. Cînd diavolul vine la tine, dă�l pe mînaMîntuitorului, �i lasă�l în seama Lui, ca Domnul să terminecu el. Dacă vei proceda astfel, diavolul va fugi dinaintea ta,fiindcă �tie că Hristos l�a biruit deja.

Desigur, unii vor zîmbi, cînd vor citi următoarea ilustra��ie, dar am constatat că pentru al�ii ea a fost de folos.

Să presupunem că te�ai afla într�o expedi�ie prin junglaafricană. într�o bună zi trebuie să treci printr�o zonă foartepericuloasă. Nu cuno�ti locurile, �i nici nu �tii ce fiare potsă��i iasă înainte. Un ghid foarte competent �i cu multăexperien�ă se oferă să te conducă. Omul acesta a trecutdeja de nenumărate ori prin aceste locuri periculoase, �itotdeauna cu succes. El cunoa�te �ara, �i �tie cum să sedescurce în fa�a fiarelor sălbatice de acolo. El este înarmatcu toate armele necesare pentru bătăliile care vor trebuidate.

După o vreme, vă trezi�i înaintea unei gorile uria�e �i


înfrico�ătoare, care, îndată ce v�a zărit, se �i repede asu�pra voastră să vă devoreze. închipuie��i că��i trece prinminte să te împotrive�ti acestei fiare cu mîinile goale. Veidovedi astfel mult curaj. Dar tu n�ai uitat nici de ghidul tău,�i, în timp ce te îndrep�i către fiara aceea uria�ă, îl chemisă te ajute: „Vino repede, �i ajută�mă să mă lupt cu aceas�tă gorilă!"

Dar ce��i va răspunde ghidul cu o disperată anxietate?El va striga: „Dă�te la o parte! Nu pot să mînuiesc armelemele împotriva acestui monstru, dacă nu te dai laopartedin cale!"

După cum ai pornit�oînsă, îl vei încurca pe ghidul tău, �iînfrîngerea ta este sigură. în acela�i fel, trebuie să lăsămlucrarea care apar�ine lui Hristos în seama Lui. Cînd va ve�ni vrăjma�ul, nu încerca să te lup�i singur, căci: „Lupta es�te a Domnului." 1 Samuel 17,47. „Nu voi ve�i lupta, ciDumnezeu." 2 Cronici 20,15.

Noi nu avem o putere a�a de mare ca Satana, dar Hris�tos îl întrece cu mult în putere. Noi nu ne putem măsura cudiavolul. De aceea, adu��i aminte întotdeauna, să te îm�potrive�ti diavolului numai prin Cuvîntul lui Dumnezeu, iarnu prin puterea ta. Cînd se apropie de tine, spune�i doarclar �i hotărît, că �i�a gre�it adresa. Tu nu mai e�ti acumacea persoană, care obi�nuia să�i răspundă odinioară înmod favorabil la ispitele sale. Lucrurile s�au schimbatacum, iar via�a cea nouă, care este în tine, numai discutăcu vrăjma�ul. îndată ce diavolul te va auzi rostind acestecuvinte prin credin�ă, el nu are încotro, �i va fugi, iar ispitatrece fără a��i face vreun rău.

In concluzie

Aceia care aplică principiile prezentate în acest studiu,�i urmează procedurile descoperite aici, vor fi izbăvi�i dinrobia păcatului �i admi�i în trupul lui Hristos.

în felul acesta, experien�a înfrîngerii, care este soar�ta omului din Romani 7, va fi lăsată în urmă. în schimbel prime�te libertatea, pentru a putea servi lui Dumne�zeu.

Atunci începe procesul re�educării, în decursul căruiasufletul este izbăvit de ideile gre�ite, de teoriile �i de prac�ticile însu�ite în �coala Satanei. Sfîr�itul unei lucrări de iz�băvire va marca începutul alteia, noi. Odată împlântată,sămîn�a cea bună trebuie să crească pînă la deplina matu�ritate. în fiecare zi vei constata o cre�tere, dacă vei lucrapentru men�inerea �i dezvoltarea omului nou, �i�l vei hrănicu sîrguin�ă din Cuvîntul viu.

Satana va căuta neobosit să îndepărteze sufletul nounăscut de la Hristos, �i, din nefericire, vor veni �i timpuri,cînd vei gre�i, vei luneca, �i vei păcătui. Aceasta însă nuva desface căsătoria sufletului cu Hristos. Nu fi descura�jat. Nu amîna să prezin�i situa�ia înaintea Domnului. Cu cîtmai repede, cu atît mai bine. Cercetează, �i întreabă�L, casă vezi unde ai gre�it. Apoi mergi la Isus, mărturise�te�ipăcatul, �i El te va ierta �i te va cura�i bucuros. Prive�teexperien�a înfrîngerii ca o învă�ătură, pentru ca să �ti cumsă procedezi pe viitor, �i, mergînd mereu înainte, avîntă�tespre o experien�ă cre�tină tot mai înaltă.

Pentru a putea cunoa�te frumuse�ea vie�ii cre�tine înrealitate, ea trebuie aflată. Nu găse�ti cuvinte potrivitepentru a o descrie. Acei care au aflat deja experien�a cea

(98)

ÎN CONCLUZIE 99

descrisă în acest loc, vor putea să în�eleagă foarte bine cu�prinsul studiului.

Vreau să men�ionez, că studiul acesta nu reprezintă ul�timul pas din planul de mîntuire. El descrie doar intrarea înfamilia lui Hristos. S�a spus doar pu�in despre men�inereaacestei experien�e după primirea ei, dar încă nu s�a des�cris cu amănun�ime �i în adîncime lucrarea de reforma��iune, care urmează. Pentru a cunoa�te lucrarea de refor�ma�iune, a fost pregătită o altă carte, „Rena�terea �i re�forma�iunea", care este de aflat la editura noastră dinRFG.

înf rîngerea este o stare mizerabilă �i încurcată. Dumne�zeu nu a plănuit a�a ceva pentru tine. în fata cre�tinului sedeschid înăl�imi �i profunzimi, care nu pot fi descrise. Nă�dăjduiesc �i mă rog, ca această bro�ură să te aducă la pli�nătatea fericirii, care este soarta �i mo�tenirea oricăruiadevărat copil al lui Dumnezeu, indiferent de biserica dincare faci parte, �i chiar dacă nu apar�ii de nici�una. Rugă�ciunea lui Pavel din Efeseni 3,14�21 a fost scrisă �i pentrutine: „lată de ce, zic, îmi plec genunchii înaintea TatăluiDomnului nostru Isus Hristos, din care î�i trage numeleorice familie, în ceruri �i pe pămînt, �i�L rog, ca, potrivit cubogă�ia slavei Sale, să vă f acasă vă întări�i în putere, prinDuhul Lui, în omul dinlăuntru, a�a încît Hristos să locuias�că în inimile voastre prin credin�ă; pentruca, avînd rădăci�na �i temelia pusă în dragoste, să pute�i pricepe împreunăcu to�i sfin�ii, care este lărgimea, lungimea, adîncimea �iînăl�imea; �i să cunoa�te�i dragostea lui Hristos, care în�trece orice cuno�tiin�ă, ca să ajunge�i plini de toată plină�tatea lui Dumnezeu. Iar Celui ce, prin puterea, care lu�crează în noi, poate să facă nespus mai mult decît ceremsau gîndim noi, a Lui să fie slava în Biserică �i în HristosIsus, din neam în neam, în vecii vecilor; Amin."

BibliografieBiblia:

Exod Matei

24,7 ................ 26 6,24 ................ 3218,16 ............... 32

1 Samuel 20,28 ............... 89

17,47 ............... 97 26,41 ............... 95

Marcu2Cronici

20,15 ............... 97 8,24 ................ 82

LucaPsalm

Ezechielloan

(100)

Isaia 8,32 198,32.34 21

1,4-6 68Romani

Matei 1,16 12,651,21 13 1,17 15,91

BIBLIOGRAFIE

Romani

6,1-66,66,13 476,147,1-37,47,97,127,147,15-247,177,22.237,258 18,1.28,28,2-48,7 238,37-39

Faptele Apostolilor

4,125,3124,25

5923,517454542327272645453537363857,4636

122524

1 Corinteni

10,1315,57

Filipeni

4,13

1 Petru

2,22,215,8

1loan

1,3 .3,454

luda

24

Apocalipsa

3,14-22

101

. . . 74

. . . 75

. . . 75

. . . 9 2

. . . 1 5

. . . 96

. . 7819,55

65

... 75

... 40

Mai oferim �i alte căr�i în limba română:

lată Dumnezeul vostru F. T. WrightOdihna cea divină de Sabat F. T. WrightMîntuirea copiilor F. T. WrightCei 144000 F.T. WrightCele trei temple F.T. WrightNe a�teaptă judecata — E�ti tu pregătit? F.T. WrightCei vii �i cei mor�i F.T. WrightMărturisirea cea acceptabilă F.T. Wright

Individualitate în religie A.T. Jones

Literatură cu solia timpului prezent poate fi ob�inută �i în altelimbi, cum ar fi în engleză, germană, spaniolă, poloneză �iportugheză.

Salvat din Robia Păcatului - members-srac.de

Documents

Transcript of Salvat din Robia Păcatului - members-srac.de