147

DESCOPERIRI NEOLITICE ȘI ENEOLITICE RECENTE DIN VESTUL ROMÂNIEI (II)

Octavian-Cristian Rogozea* * Universitatea de Vest, Timișoara; rogozeaoctavian@yahoo.com Abstarkt. Die Fortsetzung der Oberflächenforschungen aus dem Kreis Timis setzte sich im Jahr 2011, 2016 und 2018 fort. Sie führte zur Entdeckung von Punkten mit Materialien, die im chronologischen Bereich zwischen dem frühen Neolithikum und dem Äneolithikum gerahmt waren. Die Ergebnisse können den Kulturen Starčevo-Criş, Vinča, Foeni / Petreşti A, Tisza-polgár und Bodrogkeresztúr zugeschrieben werden. Schlagwörter: neolithikhum, Aeneolitikum, Starčevo-Criș, Vinča, Foeni/Petrești A, Tiszapolgár, Bodrogkeresztúr.

Repertorierea siturilor a fost și este o componetă esențială în procesul de cer-cetare și protejarea a patrimoniului. Acest demers este când blamat de către adepții publicării sub formă de volume, când clamat ca indispensabil de lumea arheologiei. În mod cert colectarea informațiilor într-un singur volum are unele avantaje, însă aces-tea sunt întrecute de dezavantaje. Durata necesară întocmirii unor lucrări ample este destul de mare. În unele cazuri intervalul de timp scurs de la identificare la publicare a fost fatal, situl fiind distrus.

Acumularea unei informații vaste despre topografia arheologică a unei zone poate duce la o amânare a publicării și în final a abandonării (sunt cunoscute în “fol-clorulˮ arheologic românesc numeroase cercetări de teren “legendareˮ, dar nepublicate). Introducerea tardivă în circuitul științific a unor noi descoperiri, pornită dintr-un sno-bism mai mult decât nociv, are ca efect pierderea definitivă a unor crâmpeie de infor-mație prin distrugerea și implicit dispariția unor situri.

1. Călacea-7 a. Istoricul cercetărilor: Situl a fost identificat de Octavian-Cristian ROGOZEA și Cassian COLBAN în 17.02.2018. b. Coordonate geografice (centru aprox. sit): 45°58′38.05″ N, 21°7′53.39″ E. c. Coordonate STEREO 70 (centru aprox. sit): 200468.05082 (X) 504780.45710 (Y). d. Repere geografice: situl se află la 6,3 km SV de biserica romano-catolică din Vinga, la 5,7 km NV de biserica ortodoxă din Orțișoara și la 8 km NE de biserica romano-catolică din Satchinez (Fig. 1). e. Reper hidrografic: la 300 m N curge pârâul Apa Mare.

148

Fig. 1. Călacea-7 (prelucrare după harta Direcției Topografice Militare (ed. 1975)

și Google earth -accesat 25.05.2018).

f. Forma de relief: situl se află în Câmpia Înaltă a Vingăi, pe o terasă aflată la S de pâ-râul Apa Mare. g. Materialul arheologic: fragmentele ceramice au pasta degresată cu pleavă, arderea oxidantă în cazul celor mai multe fragmente și suprafețele “făinoase”, netezite. Deco-rurile sunt formate din elemente plastice aplicate pe suprafață (Fig. 10/1–3).

2. Giroc-6/La Nemți a. Istoricul cercetărilor: Situl a fost identificat de către O. C. Rogozea în 9.05.2017, cu ocazia unei vizite în teren prilejuita de redactarea unui Studiu arheologic teoretic nece-sar la întocmirea unui Plan Urbanistic Zonal. Ulterior, în 21.07.2018, o parte din sit (partea de vest) a fost sondată pentru stabilirea extinderii prin excavarea a 19 secțiuni (Fig. 2) cu o lățime de 0,8 m și lungimi cuprinse între 3,6 și 4 m. Materiale arheologice (ceramică sau chirpici) au fost descoperite în S9, S11, S13, S16, S17, S18 și S19 (zo-na mai înaltă). Stratigrafia în zona locuirii preistorice se prezintă astfel: între 0–0,2 m strat negru, granulos (stratul arabil); între 0,2–0,5 m strat negru, compact cu fragmen-te ceramice și chirpic. La -0,5/0,7 m apare un sol, galben, argilos. În zona mai joasă, aflată pe extermitățile grindului, stratigrafia cuprinde doar stratul arabil (0–0,2 m) sub care apare imediat solul galben steril. b. Coordonate geografice (centru aprox. sit): 45°41′23.18″ N, 21°15′17.96″ E. c. Coordonate STEREO 70 (centru aprox. sit): 208529.47988(X) 472398.61174 (Y). d. Repere geografice: situl se află la 2 km SE de biserica ortodoxă din Giroc, la 6,28 km SV de biserica reformată din Moșnița Nouă și la 8,38 km NE de biserica ortodoxă din Șag (Fig. 3). e. Reper hidrografic: situl se află la 5 km N de cursul actual al râului Timiș. f. Forma de relief: pe un grind mai înalt cu cca. 2–3 m decât relieful din jur. Sub aspec-tul formei de relief situl se află în Câmpia Timișului. g. Materialul arheologic: fragmentele ceramice grosiere din acest punct sunt arse cu precădere într-o atmosferă oxidantă, au suprafețele netezite și pasta degresată cu nisip

149

Fig. 2. Distribuția secțiunilor în perimetrul sondat în 2018.

Fig. 3. Giroc-6 (prelucrare după harta Direcției Topografice Militare (ed. 1975)

și Google earth -accesat 25.05.2018).

cu bobul mare dar și cu pleavă (Fig. 10/4, 6–7). Un singur fragment are suprafața deco-rată cu grupuri de incizii ușor curbe, dispuse orizontal. Ceramica fină are suprafețele netezite (cel mai probabil lustrul nu s-a păstrat), pasta degresată cu nisip fin. Puținele fragmente caracteristice acestei facturi au fost arse, în general, într-o atmosferă redu-cătoare dar există și fragmente arse oxidant. Din repertoriul formelor au putut fi iden-tificate strachina tronconică cu gura largă și un vas cu picior/cupă (Fig. 10/5).

150

3. Orțișoara-12 a. Istoricul cercetărilor: situl a fost descoperit în urma unor cercetări de suprafață care vizau cartarea exactă a siturilor aflate în proximitatea pârâului Apa Mare. Cercetarea a avut loc în 17.02.2018 și la ea au participat O. C. Rogozea și Cassian COLBAN. b. Coordonate geografice (centru aprox. sit): 45°59′45.57″ N, 21°9′52.14″ E. c. Coordonate STEREO 70 (centru aprox. sit): 203122.47167 (X) 506739.73149 (Y). d. Repere geografice: situl se află la 3,17 km SV de biserica romano-catolică din Vinga, la 4,58 km NV de biserica ortodoxă din Orțișoara și la 11,32 km NE de biserica roma-no-catolică din Satchinez (Fig. 4).

Fig. 4. Orțișoara-12 (prelucrare după harta Direcției Topografice Militare

(ed. 1975) și Google earth -accesat 25.05.2018).

e. Reper hidrografic: situl se află la 320 m sud de pârâul Apa Mare. f. Forma de relief: situl este așezat terasa sudică a pârâului Apa Mare, în Câmpia Înaltă a Vingăi. g. Materialul arheologic: Aici au fost descoperite fragmente ceramice preistorice și frag-mente ceramice caracterisrice sec. XI–XIII (căzănele pecenege). Fragmentele ceramice preistorice sunt deosebit de fragmentate. Suprafețele acestoara sunt de cele mai multe ori “făinoase” și au culoarea portocaliu. Ca degresant a fost utilizată pleava. Decorurile sunt sărace fiind întâlniți doar mici butoni semisferici aplicați pe suprafața exterioară.

4. Orțișoara-15 a. Istoricul cercetărilor: Situl a fost descoperit în în 17.02.2018 de O. C. Rogozea și C. Colban. b. Coordonate geografice (centru aprox. sit): 45°59′25.47″ N, 21°8′59.56″ E. c. Coordonate STEREO 70 (centru aprox. sit): 201961.97906 (X) 506174.27339 (Y). d. Repere geografice: situl se află la situl se află la 4,43 km SV de biserica romano-catolică din Vinga, la 5 km NV de biserica ortodoxă din Orțișoara și la 10 km NE de biserica romano-catolică din Satchinez (Fig. 5). e. Reper hidrografic: la 100 m nord curge pârâul Apa Mare. f. Forma de relief: așezarea se află în Câmpia Înaltă a Vingăi. Pentru locuire a fost aleasă

151

Fig. 5. Orțișoara-15 (prelucrare după harta Direcției Topografice Militare

(ed. 1975) și Google earth -accesat 25.05.2018).

o zonă aflată chiar la zona de contact dintre albia pârâului Apa Mare și baza sudică a terasei sudice a acestui pârâu. g. Materialul arheologic: ceramica fină are pasta degresată cu nisip fin și suprafețe care par să fi fost lustruite. În cazul rarelor fragmente fine identificate arderea este reducă-toare. Strachinilie tronconice cu gura largă sunt singurele forme de vas care au putut fi reconstituite (Fig. 22/2, 4). Ceramica grosieră are pasta degresată cu cioburi pisate și suprafețe netezite. Arderea acestora este oxidantă (Fig. 11/1, 3). Utilajul litic este reprezentat de piese litice cioplite, mai exact un fragment de lamă din obsidian (Fig. 11/5) dar și de piese litice șlefuite: o râșniță din gnais (Fig. 11/10) și un șlefuitor oval, plat, din gresie micacee1 (Fig. 11/11).

5. Orțișoara-18 a. Istoricul cercetărilor: verificarea zonei aflată la sud de pârâul Apa Mare în 17.02.2018 a condus și la identificarea acestui sit. La verificare au participat O. C. Rogozea și C. Colban. b. Coordonate geografice (centru aprox. sit): 45°59′54.93″ N, 21°10′10.51″ E. c. Coordonate STEREO 70 (centru aprox. sit): 203531.33496 (X) 507009.44958(Y). d. Repere geografice: situl se află la 2,63 km SV de biserica romano-catolică din Vinga, la 4,54 km NV de biserica ortodoxă din Orțișoara și la 11,86 km NE de biserica roma-no-catolică din Satchinez (Fig. 6). e. Reper hidrografic: pârâul Apa Mare se află la 300 m nord. f. Forma de relief: situl este amplasat în Câmpia Înaltă a Vingăi, pe terasa sudică a pârâului sus amintit. g. Materialul arheologic: ceramica grosieră are pasta degresată cu cioburi pisate și supra-fețe netezite. La majoritatea fragmentelor suprafața exterioară are culoarea portocalie sau brună, în timp ce suprafața interiaoră este neagră. Pentru degresarea pastei ceramicii

1 Pentru determinarea tipului de rocă îi mulțumim domnului profesor Petre URDEA.

152

Fig. 6. Orțișoara-18 (prelucrare după harta Direcției Topografice Militare

(ed. 1975) și Google earth -accesat 25.05.2018).

fine a fost utilizat un nisip fin și în unele cazuri nisip cu mică. Suprafețele sunt lus-truite ceva mai atent în comparație cu ceramica grosieră. Apar și fragmente arse secun-dar. Decorurile sunt formate din incizii care formează un motiv cu aspect de “rețea” (Fig. 11/8) sau “plasă de pește” (Fig. 11/9).

6. Parța-13/Pusta Isvor Nord a. Istoricul cercetărilor: obiectivul arheologic a fost descoperit, în data de 13.10.2011, în urma cercetărilor sistematice de teren de către echipa formată din Liviu MĂRUIA, Andrei STAVILĂ, Alexandru HEGYI și Adrian ARDELEAN. b. Coordonate geografice (centru aprox. sit): 45°40′20.00″ N, 21°6′41.00″ E. c. Coordonate STEREO 70 (centru aprox. sit): 197258.21282 (X) 470984.39811 (Y). d. Repere geografice: situl se află la 4,6 km NV de biserica romano-catolică din Șag, la 8,47 km NE de biserica ortodoxă din Peciu Nou și la 7,61 km SE de biserica roma-no-catolică din Sânmihaiu-German (Fig. 7).

Fig. 7. Parța-13 (prelucrare după harta Direcției Topografice Militare

(ed. 1975) și Google earth -accesat 25.05.2018).

153

e. Reper hidrografic: situl se află la 110 m S de traiectul unui meandru fosil, actual-mente regularizat, la 4,21 km S de cursul actual al râului Bega și la 4,92 km N de cur-sul actual al râului Timiș. f. Forma de relief: obiectivul arheologic este plasat în interfluviul Timiș–Bega, în extre-mitatea de NE a unui grind aluvionar, care domină cu cca. 2 m relieful înconjurător. g. Materialul arheologic: Fragmentele ceramice grosiere din acest punct au suprafe-țele netezite și pasta degresată cu cioburi pisate. Fragmentele fine au desemenea supra-fețe netezite. Pasta acestora este degresată cu nisip fin. Un singur fragment are pe supra-fața exterioară un decor compus din incizii “în rețea” (Fig. 12/1). Atât ceramica fină cât și cea grosieră au suprafețele “prăfoase-făinoase”.

7. Sacoșu Turcesc-2 a. Istoricul cercetărilor: așezarea a fost identificată cândva prin anii 2000 de către Călin NEAȚU. O cercetare de teren, care avea ca scop reidentificarea și înregistrarea coordonatelor geografice, a fost întreprinsă de O. C. Rogozea și Victor BUNOIU în 16.03.2018. b. Coordonate geografice (centru aprox. sit): 45°40′54.03″ N, 21°24′49.12″ E. c. Coordonate STEREO 70 (centru aprox. sit): 220837.67970 (X) 470931.99661 (Y). d. Repere geografice: situl se află la 3,21 km NNV de biserica romano-catolică din Sacoșu Turcesc, la 8,27 km SE de biserica reformată din Moșnița Nouă și la 8,77 km SV de biserica ortodoxă din Bazoș (Fig. 8).

Fig. 8. Sacoșu Turcesc-2 (prelucrare după harta Direcției Topografice Militare

(ed. 1975) și Google earth -accesat 25.05.2018).

e. Reper hidrografic: situl se află la 1,96 km SE de cursul actual al râului Timiș. f. Forma de relief: situl se află în Câmpia Timișului și este amplasat pe un grind nu foar-te înalt. g. Materialul arheologic: ceramica fină provenită din acest punct are pasta degresată cu nisip fin și în unele cazuri mai păstrează și lustru. Arderea este cu precădere black-topped. Din ansamblul formelor de vas au putut fi identificate diverse tipuri de stra-chini (Fig. 12/2–3). Pentru ceramica grosieră (Fig. 12/4, 7) este caracteristică degre-sarea pastei cu nisip cu bobul mare, arderea oxidantă și suprafețele netezite. Au mai

154

fost descoperite și o greutate arsă oxidant (Fig. 13/8), un vas miniatural (Fig. 13/6), amândouă din pastă grosieră, și un “jeton” din pastă fină (Fig. 13/5). Utilajul lititic este destul de numeros. Ca materie primă a fost ales “silexul brun de Banat”. Au fost descoperite fragmente de lamă (Fig. 13/1, 4), un nucleu (Fig. 13/2) și gratoare (Fig. 13/3–4).

8. Vinga-7 a. Istoricul cercetărilor: identificarea acestui sit s-a făcut de către O. C. Rogozea și C. Colban în 17.02.2018. b. Coordonate geografice (centru aprox. sit): 46°0′36.72″ N, 21°11′20.35″ E. c. Coordonate STEREO 70 (centru aprox. sit): 205094.61073 (X) 508226.52575(Y). d. Repere geografice: situl se află la 900 m SV de biserica romano-catolică din Vinga, la 5,08 km NNV de biserica ortodoxă din Orțișoara și la 13,8 km NE de biserica roma-no-catolică din Satchinez (Fig. 9).

Fig. 9. Vinga-7 (prelucrare după harta Direcției Topografice Militare

(ed. 1975) și Google earth -accesat 25.05.2018).

e. Reper hidrografic: la 320 m S se află pârâul Apa Mare. f. Forma de relief: pentru locuire a fost aleasă terasa nordică a pârâului Apa Mare. Sub aspectul unității de relief situl se află în Câmpia Înaltă a Vingăi. g. Materialul arheologic: ceramica grosieră de aici are suprafețe netezite și pasta degre-sată cu cioburi pisate și nisip cu bob mare. Ceramica fină are pasta degresată cu nisip fin și suprafețe lustruite. În cazul ambelor facturi apar și fragmente arse oxidant dar și fragmente arse într-o atmosferă reducătoare. Decoruri nu au fost identificate. Pe aceste fragmente există aplicate așa-zisele toarte “cioc de pasăre” (Fig. 13/6, 8). Au fost identificate fragmente provenite de la o strachină cu gura largă (Fig. 13/7) și un fragment de la un vas de dimensiuni reduse cu picior perforat (Fig. 13/9).

9. Concluzii Din ansamblul descoperirilor prezentate în acest studiu considerăm că neoliti-

cului timpuriu îi aparțin materialele din punctul Călacea-7 și Orțișoara-12. Caracteris-ticile morfologice ale acestor materiale ne permit atribuirea lor culturii Starčevo-Criș. Din cauza naturii cercetărilor noastre și a numărului redus de fragmente ceramice, o

155

încadrare mai exactă într-o fază a acestei culturi nu este posibilă în momentul de față. Locuiri de acest tip sunt cunoscute, cel mai aproape, la Dumbrăvița-32, respectiv Dum-brăvița-113.

În neoliticul de dezvoltat includem meterialele din punctele Giroc-6. În privința apartenenței etno-culturale, materialele de la Giroc-6 au asemănări în cadrul culturii Vinča, faza A3/B1 sau chiar B2. Materiale similare sunt cunoscute în apropiere în situl Moșnița Nouă-74, Freidorf-Hladik5 și Timișoara-Freidorf IV (Str. Anton Bacalbașa)6. Pentru materialele de la Orțișoara-15 propunem o încadrare în neoliticul dezvoltat sau târziu. Lipsa unor fragmente mai reprezentative face imposibilă o atribuire mai precisă.

Fragmentele ceramice și utilajul litic cioplit descoperite la Sacoșu Turcesc-2 sunt specifice grupului cultural Foeni-Petrești A din eneoliticul timpuriu. Descoperiri similare fiind cunoscute în Banat la Diniaș-5/Gomilă/La Hotar7, Chișoda-Livezi8, Foeni-Cimitirul Ortodox9, Folea-La Buși10, Moșnița-16/Dealul Sălaș11, Parța-Tell I12, Parța-Tell II13, Unip (Liebling)-La Vișini14, Sânmihaiu Român-La Deal15, Șag-Cantina Gostatului16, Uivar-Gomila17, Timișoara-22/Ronaț18.

2 Draşovean et alii, 2004, p. 31-32. 3 Cercetare de teren O. C. Rogozea și Victor BUNOIU (15.10. 2017). Coordonate geografice: 45°48'46.16″ N, 21°13'25.55″ E, 92 m altitudine. 4 Măruia et alii, 2012, p. 191-199; Rogozea, Seculici, 2014, p. 283-285. 5 Lazarovici, 1979, p. 208/91; Lazarovici et alii, 1983, p. 37-38; Lazarovici 1991a, p. 28; Laza-rovici, 1991b, p. 46; Lazarovici, Lazarovici, 2006, p. 217; Kalmar-Maxim, 1984, p. 394-395; Luca, 2006, p. 250; Rogozea, Seculici, 2014, p. 285; Rogozea, 2016a, p. 137. 6 Draşovean, 1989, p. 44; Draşovean, 1991, p. 43; Lazarovici, 1991a, p. 28; Lazarovici 1991c, p. 49; Lazarovici, 1991b, p. 46; Lazarovici, Lazarovici, 2006, p. 208, 211, 217. 7 Luca, 2006, p. 90; Luca, Urian, 2012, p. 8; Rogozea, 2016, p. 14-15. 8 Drașovean, 1994, p. 139-141; Drașovean, 1997, p. 55; Drașovean, 1999, p. 6; Gligor, 2008, p. 11; Luca, 2009, p. 199; Luca, Urian, 2012, p. 12; Lazarovici, Lazarovici, 2007, p. 28, 30. 9 Drașovean, 1991b, p. 61; Drașovean, 1994, p. 141-149; Drașovean, 1994a, p. 3-8; Drașovean, 1997, p. 65-62; Drașovean, 1999, p. 6-18; Drașovean, 2003, p. 40; Lazarovici, 1991, p. 77; Lazarovici, Lazarovici, 2007, p. 28, p. 31, 40, 42, 46; Luca, 2009, p. 200-201; Luca, Urian, 2012, p. 13; Gligor, 2008, p. 11. 10 Drașovean, 1991, p. 61; Drașovean, 1994, p. 149; Drașovean, 1997, p. 72; Drașovean, 1999, p. 10; Gligor, 2008, p. 11; Lazarovici, Lazarovici, 2007, p. 28. 11 Rogozea, 2017, p. 30-31. 12 Drașovean, 1994, p. 149; Drașovean, 1997, p. 62; Drașovean, 1999, p. 10-10; Gligor, 2008, p. 11; Lazarovici, Lazarovici, 2007, p. 28, p. 30, p. 41. 13 Agotha, Resch, 1997; Drașovean, 1994, p. 149-152; Drașovean, 1994a, p. 10-11; Drașo-vean, 1997, p. 63-66; Drașovean, 1999, p. 10-11; Drașovean, 2003, p. 40; Gligor, 2008, p. 11-12; Kalmar-Maxim, 1984, p. 394; Lazarovici, 1979, p. 166 ; Lazarovici, 1991d, p. 67; Laza-rovici et alii, 2001, p. 58, p. 63; Lazarovici, Lazarovici, 2007, p. 28, 30, 41-42. 14 Drașovean, 1991b, p. 61; Drașovean, 1994, p. 152-154; Drașovean, 1997, p. 66-67; Drașo-vean, 1999, p. 12-13; Gligor, 2008, p. 12; Lazarovici, Lazarovici, 2007, p. 28, 36. 15 Luca, 2009, p. 199; Luca, Urian, 2012, p. 9-10. 16 Drașovean, 1996, p. 114; Gligor, 2008, p. 12.

156

Materialele de la Vinga-7 aparțin eneoliticului, mai exact culturii Tiszapolgár. În imediata apropiere, tot la Vinga, mai este amintită în bibliografia de specialitate o locuire de acest tip la 200 m SV de punctul Izvor, pe o terasă înaltă tăiată de şoseaua Arad–Timişoara19. Descoperiri Tiszapolgár în Câmpia Înaltă a Vingăi mai sunt și la Alioș-Cetatea Turcească20, Alioș-4021, Cornești-Iugoslaveni22, Cornești-Cornet23, Fis-cuț-624, Dudeștii Noi-4225, Hodoni-326, Hodoni-Pocioroane27, Periam-Port28, Seceani-329, Timișoara-Mehala IV30 etc.

Descoperirile de la Orțișoara-18 și Parța-13 considerăm că se încadrează în eneolitic, mai precis acestea aparțin culturii Bodrogkeresztúr. În Banat asemenea des-coperiri mai sunt cunoscute și la Beba Veche31, Cenad-Belo Brado32, Cornești-Dea-lul Cornet33, Dudeștii-Vechi-Pusta Bucova III34, Giarmata Vii-335, Iaz-Dâmb36, Ilidia-Funii37, Moșnița Veche-16/Dealul Sălaș38, Parța-Tell I39, Sânandrei-940, Sânpetru Ger-man-Fântâna Vacilor41, Sânpetru German-Malul Înalt42 și la Zăbrani43. 17 Schier, 2008, p. 61; Gligor, 2008, p. 12. 18 Suciu, 2015, p. 34-35; Rogozea, 2016, p. 16-17. 19 Lazarovici, 1979, p. 208; Luca, 2006, p. 271; Diaconescu, 2009, p. 124. 20 Măruia, 2011, p. 384, fig. 1.20, 1.20a, 1.20b; Măruia et alii, 2012, p. 48, fig. 1.20, 1.20a, 1.20b; Rogozea, 2015, p. 126; Rogozea, 2016, p. 14. 21 Rogozea, 2015, p. 126; Rogozea, 2016, p. 14. 22 Lazarovici, 1979, p. 193; Oprinescu, 1981, p. 49; Lazarovici, 1983, p. 14; Luca, 2006, p. 76; Diaconescu, 2009, p. 98; Rogozea, 2015, p. 126; Rogozea, 2016, p. 14. 23 Lazarovici, 1975, p. 22; Lazarovici, 1979, p. 193; Oprinescu, 1981, p. 49; Lazarovici, 1983, p. 14; Luca, 2006, p. 159; Diaconescu, 2009, p. 98; Rogozea, 2015, p. 127; Rogozea, 2016, p. 14. 24 Rogozea, 2015, p. 127; Rogozea, 2016, p. 14. 25 Rogozea, 2016, p. 13-14. 26 Rogozea, 2015, p. 126-127; Rogozea, 2016, p. 14. 27 Drașovean et alli, 1996, p. 10-12; Luca, 2006, p. 134; Diaconescu, 2009, p. 104; Rogozea, 2015, p. 127; Rogozea, 2016, p. 14. 28 Lazarovici, 1975, p. 22; Oprinescu, 1981, p. 49; Lazarovici, 1983, p. 16; Luca, 2006, p. 196; Diaconescu, 2009, p. 112-113; Rogozea, 2015, p. 127; Rogozea, 2016, p. 14. 29 Rogozea, 2016, p. 14. 30 Medeleţ, Bugilan, 1974, p. 85-87; Luca, 2006, p. 251; Diaconescu, 2009, p. 122; Rogozea, 2015, p. 127; Rogozea, 2016, p. 14. 31 Rusu, 1971, p. 81; Lazarovici, 1975, p. 25; Lazarovici, 1985, p. 85, p. 88; Pădureanu, 1982, p. 33-34; Luca, 1999, p. 49; Sava, 2015, p. 201. 32 Lazarovici, 1975, p. 12, 14, 25; Lazarovici, 1985, p. 85; Pădureanu, 1982, p. 34; Luca, 1999, p. 50; Sava, 2015, p. 201. 33 Lazarovici, 1975, p. 22, 25; Lazarovici, 1975, p. 12, 14, 25; Lazarovici, 1985, p. 85; Lazaro-vici, Munteanu, 1982, p. 124; Luca, 1999, p. 51; Sava, 2015, p. 201. 34 Lazarovici, 1974, p. 63; Lazarovici, 1975, p. 20, 23; Lazarovici, 1979, p. 187-188; Lazaro-vici, 1981, p. 40; Luca, 1998-2000, p. 308; Luca, 1999, p. 51; Luca, 2006, p. 99. 35 Rogozea, 2015, p. 123-125. 36 Popa, 2003, p. 9-10, pl. 1/5. 37 Lazarovici, 1985, p. 84-85; Luca, 1999, p. 52; Luca, 2006, p. 145. 38 Flutur, Georgescu, 2018, p. 26. Informații amabile Alexandru FLUTUR. Ne exprimăm mul-țumirile și pe această cale pentru amabilitatea cu care ne-au fost oferite informațiile inedite.

157

O analiza sumară a bibliografie de specialitate arată că descoperirle caracte-ristice unor etape ale preistorie, mai concret neoliticului și eneoliticului, sunt puține la număr. Pentru neoliticul timpuriu o astfel de zonă, fără descoperiri, a fost Câmpia Înaltă a Vingăi. Așa cu am amintit deja descoperiri Starčevo-Criș sunt cunoscute la limita sudică, în zona de contact dintre acestă unitate morfologică și Câmpia Timișului.

În cazul eneoliticului situația descoperirilor este ceva mai bună. Pentru grupul cultural Foeni/Petrești A sunt cunoscute în Banat 13 puncte (vezi Anexa 1), în timp ce pentru cultura Bodrogkeresztúr sunt cunoscute cca. 14 puncte (vezi Anexa 2). În cazul culturii Tiszapolgár, datorită unor studii cu carcater de repertoriu sau monografii dedicate acesteia44, descoperirile de acest tip sunt ceva mai bine reprezentate.

Chiar dacă unele dintre culturile sus amintite s-au bucurat de o mai mare sau mai mică atenție din partea specialiștilor, situația, privită prin prisma cercetărilor de teren și implicit prin introducerea în circuitul științific a unor noi situri, nu este deloc îmbucurătoare. Ritmul de descoperire și cartare a siturilor atribuite acestui interval cro-nologic este unul relativ lent. Din acest motiv considerăm că publicarea, indiferent sub ce formă, a unor descoperiri provenite din cercetări de teren contribuie substanțial la cunoașterea manifestărilor culturale din neolitic și eneolitic. 39 Lazarovici, Munteanu, 1982, p. 124; Lazarovici, 1985, p. 85; Pădureanu, 1982, p. 33-34; Luca, 1999, p. 53. 40 Rogozea, 2013, p. 123, fig. 5/7-8. 41 Dörner, 1970, p. 451-455; Roman, 1971, p. 91-92; Rusu, 1971, p. 81; Roman, 1973, p. 60; Lazarovici, 1975, p. 25; Lazarovici, 1985, p. 85; Pădureanu, 1982, p. 34; Luca, 1999, p. 54; Sava, 2015, p. 203; Sava, 2015a, p. 73-96; Sava, 2015b, p. 85-115. 42 Roman, Németi, 1978, p. 12; Luca, 1999, p. 54; Sava, 2015, p. 204; Sava, 2015a, p. 93; Sava, 2015b, p. 113. 43 Luca, 1998-2000, p. 313; RepArhAr, 1999, p. 136; Luca, 2006, p. 275. 44 Pentru lista descoperirilor cunoscute până în anul 2008 vezi Diaconescu, 2008, p. 67-121; Diaconescu, 2009, p. 98.

158

Fig. 10. 1–3. Materiale Starčevo-Criș din situl Călacea-7; 4–7. Materiale Vinča din situl Giroc-6.

159

Fig. 11. 1–5, 10–11. Materiale atribuite neoliticului târziu din situl Orțișoara-15; 6–9. Materiale atribuite culturii Bodrogkeresztúr din situl Orțișoara-18.

160

Fig. 12. 1. Fragment ceramic atribuit culturii culturii Bodrogkeresztúr din situl Parța-13; 2–8. Fragmente ceramic atribuite grupului cultural

Foeni/Petrești A din situl Sacoșu Turcesc-2.

161

Fig. 13. 1–5. Utilaj litic cioplit atribuit grupului cultural Foeni/Petrești A din situl Sacoșu Turcesc-2;

6–9. Fragmente ceramic atribuite culturii Tiszapolgár din situl Vinga-7.

162

ANEXA I. Situri Foeni/Petrești A în Banat

163

ANEXA II. Situri Bodrogkeresztúr în Banat

164

BIBLIOGRAFIE Agotha, Resch, 1997

Andrei AGOTHA, Friedrich RESCH, Ceramica Petreşti şi Foeni de la Parţa-Tell 2, În: Acta Musei Napocensis, IV, 1, 1997, 1, p. 473-479.

Diaconescu, 2008

Dragoș DIACONESCU, Repertoriul descoperirilor aparţinând culturii Tiszápolgar de pe teritoriul României, În: Corviniana, XII, 2008, p. 67-121.

Diaconescu, 2009

Dragoș DIACONESCU, Cultura Tiszapolgár în România, Bibliotheca Brukenthal, XLI, Ed. Altip, Alba Iulia, Sibiu, 2009, 428 pg., ISBN 97 8-973-117-244-6.

Dörner, 1970 Egon DÖRNER, Cercetări și săpaturi arheologice în județul Arad, În: Materiale și Cercetări Arheologice, IX, 1970, p. 445–466.

Draşovean, 1989

Florin DRAŞOVEAN, Observaţii pe baza unor materiale inedite privind raporturile dintre culturile Starčevoo-Criş, Vinča A şi lumea liniară în nordul Banatului, În: Apulum, XXI, 1989, p. 9-46.

Drașovean, 1991

Florin DRAŞOVEAN, Aşezarea neolitică de la Freidorf-IV, În: Gheor-ghe LAZAROVICI, Florin DRAȘOVEAN (eds), Cultura Vinča în Ro-mânia (Origine, evoluţie, legături, sinteze), Comisia Muzeelor şi Colec-ţiilor, Muzeul de Istorie al Judeţului Caraş-Severin - Reşiţa, Muzeul Banatului - Timişoara, Muzeul de Istorie al Transilvanei – Cluj-Napoca. [Volum editat cu ocazia Simpozionului Internațional "Cultura Vinča - Rolul şi Legăturile Sale"; Reşiţa – Timişoara, 12 - 17 Mai 1991], Timi-şoara, 1991, 248 pg.; p. 41-46.

Drașovean, 1991b

Florin DRAŞOVEAN, Cultura Vinča, fazele C şi D în Banat, În: Gheor- ghe LAZAROVICI, Florin DRAȘOVEAN (eds), Cultura Vinča în Ro-mânia (Origine, evoluţie, legături, sinteze), Comisia Muzeelor şi Colec-ţiilor, Muzeul de Istorie al Judeţului Caraş-Severin - Reşiţa, Muzeul Banatului - Timişoara, Muzeul de Istorie al Transilvanei – Cluj-Napoca. [Volum editat cu ocazia Simpozionului Internațional "Cultura Vinča - Rolul şi Legăturile Sale"; Reşiţa – Timişoara, 12 - 17 Mai 1991], Timi-şoara, 1991, 248 pg.; p. 59-66.

Drașovean, 1994

Florin DRAŞOVEAN, The Petreşti Culture in Banat, În: Analele Bana-tului, SN, III, 1994, p. 139-170.

Drașovean, 1994a

Florin DRAŞOVEAN, Cultura Petreşti în Banat, În: Studii de Istorie a Banatului, XVI, 1994, p. 1-43.

Drașovean, 1997

Florin DRAŞOVEAN, Die Petreşti-Kultur im Banat, În: Praehistorische Zeischrift, 72, 1997, p. 54-80.

Drașovean, 1999

Florin DRAŞOVEAN, Studii privind aşezările preistorice în arealul Tisa-Mureşul Inferior (ediție trilingvă), Ed. Orizonturi Universitare, Timişoara, 1999, 72 pg., ISBN 973-9400-23-X.

Drașovean, 2003

Florin DRAŞOVEAN, Transilvania şi Banatul în neoliticul târziu. O contribuţie la originile culturii Petreşti, În: Apulum, XL, 2003, p. 39-58.

Drașovean et alii, 1996

Florin DRAŞOVEAN, Dumitru ŢEICU, Marius MUNTEANU, Hodoni. Locuirile neolitice şi necropola medieval timpurie, Reşiţa, 1996, 139 pg., ISBN 973-97757-1-3.

Draşovean et alii, 2004

Florin DRAŞOVEAN (ed. coord.), Doinea BENEA, Mircea MARE, Marius MUNTEAN, Daniela TĂNASE, Mariana CRÂNGUŞ, Floren-

165

tina CHIU, Dorel MICLE, Simona REGEP-VLASCICI, Alexandru SZENTMIKLOSI, Atalia ŞTEFĂNESCU, Călin TIMOC, Săpăturile arheologice preventive de la Dumbrăviţa. DN 6 – varianta ocolitoare Timişoara, km. 549+076-DN 69, km. 6+430, Mvsevum Banaticvm Te-mesiense, Bibliotheca Historica et Archaeologica Banatica, XXXIII, Ed. Waldpress, Timișoara, 2004, 220 pg., ISBN 973-8453-89-5.

Flutur, Georgescu, 2018

Alexandru FLUTUR, Andrei GEORGESCU, Raport de cercetare arheo-logică preventivă a sitului Moșnița Veche-”Dealu Sălaș” – Tofan (no-iembrie 2017 - ianuarie 2018), Timișoara, înregistrat la Muzeul Național al Banatului Timișoara cu nr. 304/23.01.2018 și la Direcția Județeană de Cultură cu nr. 213/23.01.2018, 34 pg. (ms).

Gligor, 2008 Mihai GLIGOR, Contribuţii la repertoriul descoperirilor aparţinând grupului Foeni pe teritoriul României, În: Patrimonium Apulense, VII-VIII, 2008, p. 11-18.

Kalmar-Maxim, 1984

Zoia KALMAR-MAXIM, Materiale neo-eneolitice intrate în colecţia Muzeului de istorie al Transilvaniei (I), În: Acta Musei Napocensis, XXI, 1984, p. 391-404.

Luca, 1998- 2000

Sabin Adrian LUCA, Répertoire de découvertes de la culture Bodrog-keresztúr sur le territoire de Roumanie, În: Cercetări arheologice, XI, 1988-2000, 1-2, p. 305-316.

Luca, 1999 Sabin Adrian LUCA, Sfârâitul eneoliticului pe teritoriul intracarpatic al României: Cultura Bodrogkeresztúr / Das Ende des Spätäneolithi-kums auf dem Innenkarpatischen Boden Rumäniens: die Bodrogke-resztúr-Kultur, Bibliotheca Musei Apulensis, Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia, Alba Iulia, 1999, 131 pg., ISBN 973-4-00682-2.

Luca, 2006 Sabin Adrian LUCA, Descoperiri arheologice din Banatul Românesc - Repertoriu-, Bibliotheca Septemcastrensis, XVIII, Cu contribuţii de: Cosmin SUCIU şi Silviu Istrate PURECE, Editor Sabin Adrian LUCA, Ed. Altip, Alba Iulia / Sibiu, 2006, 360 pg., ISBN (10) 973-7724-84-4; ISBN (13) 978-973-7724-84-7.

Luca, 2009 Sabin Adrian LUCA, Issues in defining the Foeni-Mintia Cultural-Group in Transylvania, În: Vasile COTIUGĂ, Felix TENCARIU, George BODI (eds), Itinera în Praehistoria. Studia in Honorem Magistri Nicolae Ursulescu Quito et Sexagesimo Anno, Ed. Universității “Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2009, 356 pg., ISBN 978-973-703-484-7; p. 19-210.

Luca, Urian, 2012

Sabin Adrian LUCA, Cosmin URIAN, Neue Archäologische Funde im Kreis Temesch / Timiş sowie einige Fragen zur Einordnung der Kultur-gruppe Foieni-Mintia in Siebenbürgen, În: Forschungen zur Volks- und Landeskunde, 55, 1, 2012, p. 7-31.

Lazarovici, 1971

Gheorghe LAZAROVICI, Unele probleme ale neoliticului din Banat, În: Banatica, I, 1971, p. 17-60.

Lazarovici, 1974

Gheorghe LAZAROVICI, Cu privire la neoliticul din Banat, În: Tibiscus, III, 1974, p. 45-64.

Lazarovici, 1975

Gheorghe LAZAROVICI, Despre eneoliticul timpuriu din Banat, În: Tibiscus, IV, 1975, p. 9-32.

Lazarovici, 1979

Gheorghe LAZAROVICI, Neoliticul Banatulului, Muzeul de Istorie al Transilvaniei, Bibliotheka Mvsei Napocensis, 4, Cluj-Napoca, 1979, 274

166

pg. Lazarovici, 1981

Gheorghe LAZAROVICI, Importuri Tiszapolgár în aşezarea sălcuţeană de la Cuptoare-Sfogea. Contribuţii la legăturile cronologice şi cultu-rale ale culturilor Sălcuţa şi Tiszapolgár, În: Banatica, VI, 1981, p. 35-42.

Lazarovici, 1983

Gheorghe LAZAROVICI, Principalele probleme ale culturii Tiszapolgár în România, În: Acta Musei Napocensis, XX, 1983, p. 3-32.

Lazarovici, 1985

Gheorghe LAZAROVICI, Noi descoperiri Bodrogkeresztúr în Banat, În: Banatica, VIII, 1985, p. 83-90.

Lazarovici, 1991a

Gheorghe LAZAROVICI, Balta Sărată "Câmpul lui Poşta" (oraş Caran-sebeş, jud. Caraş-Severin), În: Gheorghe LAZAROVICI, Florin DRAȘO-VEAN (eds), Cultura Vinča în România (Origine, evoluţie, legături, sin-teze), Comisia Muzeelor şi Colecţiilor, Muzeul de Istorie al Judeţului Caraş-Severin - Reşiţa, Muzeul Banatului - Timişoara, Muzeul de Isto-rie al Transilvanei - Cluj. [Volum editat cu ocazia Simpozionului Interna-țional "Cultura Vinča - Rolul şi Legăturile Sale"; Reşiţa – Timişoara, 12 - 17 Mai 1991], Timişoara, 1991, 248 pg.; p. 27-28.

Lazarovici, 1991b

Gheorghe LAZAROVICI, Freidorf ob. Hladnik (jud. Timiş), În: Gheor-ghe LAZAROVICI, Florin DRAȘOVEAN (eds), Cultura Vinča în Ro-mânia (Origine, evoluţie, legături, sinteze), Comisia Muzeelor şi Colec-ţiilor, Muzeul de Istorie al Judeţului Caraş-Severin - Reşiţa, Muzeul Ba-natului - Timişoara, Muzeul de Istorie al Transilvanei - Cluj. [Volum edi-tat cu ocazia Simpozionului Internațional "Cultura Vinča - Rolul şi Legă-turile Sale"; Reşiţa – Timişoara, 12 - 17 Mai 1991], Timişoara, 1991, 248 pg.; p. 46-48.

Lazarovici, 1991c

Gheorghe LAZAROVICI, Fratelia-Fabrica de Cărămidă (oraş Timi-şoara jud. Timiş), În: Gheorghe LAZAROVICI, Florin DRAȘOVEAN (eds), Cultura Vinča în România (Origine, evoluţie, legături, sinte-ze), Comisia Muzeelor şi Colecţiilor, Muzeul de Istorie al Judeţului Ca-raş-Severin - Reşiţa, Muzeul Banatului - Timişoara, Muzeul de Istorie al Transilvanei - Cluj. [Volum editat cu ocazia Simpozionului Internațio-nal "Cultura Vinča - Rolul şi Legăturile Sale"; Reşiţa – Timişoara, 12 - 17 Mai 1991], Timişoara, 1991, 248 pg.; p. 49.

Lazarovici, 1991d

Gheorghe LAZAROVICI, OB; 2 (tell 2), (com. Şag, jud. Timiş), În: Gheorghe LAZAROVICI, Florin DRAȘOVEAN (eds), Cultura Vinča în România (Origine, evoluţie, legături, sinteze), Comisia Muzeelor şi Colecţiilor, Muzeul de Istorie al Judeţului Caraş-Severin - Reşiţa, Muzeul Banatului - Timişoara, Muzeul de Istorie al Transilvanei - Cluj. [Volum editat cu ocazia Simpozionului Internațional "Cultura Vinča - Rolul şi Legăturile Sale"; Reşiţa – Timişoara, 12 - 17 Mai 1991], Timişoara, 1991, 248 pg.; p. 67-68.

Lazarovici, Munteanu, 1982

Gheorghe LAZAROVICI, Ioan MUNTEANU, Așezarea eneolitica de la Slatina-Timiș, În: Studii și Comomunicări Caransebeș, IV, 1982, p. 121-135.

Lazarovici, Lazarovici, 2006

Cornelia Magda LAZAROVICI, Gheorghe LAZAROVICI, Arhitectura neoliticului şi epocii cuprului din România, Vol. I: Neoliticul, Biblio-theca Archaeologica Moldaviae, IV, Ed. Trinitas, Iaşi, 2006, 734 pg.,

167

ISBN 973-7834-73-9, 973-7834-72-0. Lazarovici, Lazarovici, 2007

Magda-Cornelia LAZAROVICI, Gheorghe LAZAROVICI, Arhitectura neoliticului şi epocii cuprului din România, Vol. II: Epoca cuprului, Bibliotheca Archaeologica Moldaviae, VI, Ed. Trinitas, Iaşi, 2007, 680 pg., ISBN 973-7834-74-7, 978-973-7834-74-4.

Lazarovici et alii, 1983

Gheorghe LAZAROVICI, Friederich RESCH, Carol GERMANN, Des-coperiri arheologice la Timişoara-Freidorf, În: Banatica, VII, 1983, p. 35-42.

Lazarovici et alli, 2001

Gheorghe LAZAROVICI, Florin DRAŞOVEAN, Zoia MAXIM, Parţa. Monografie arheologică, Vol. 1, Bibliotheca Historica et Archaeologica Banatica, XIII, Ed. Waldpress, Timişoara, 2001, 413 pg., ISBN 973-8 5302-6-1.

Medeleţ, Bugilan, 1974

Florin MEDELEŢ, Ion BUGILAN, Câteva puncte arheologice în judeţul Timiş, În: Tibiscus, III, 1974, p. 81-91.

Măruia et alli, 2011

Liviu MĂRUIA, Dorel MICLE, Adrian CÎNTAR, Marius ARDELEAN, Andrei STAVILĂ, Lavinia BOLCU, Oana BORLEA, Petru HORAK, Călin TIMOC, Cristian FLOCA, Lucian VIDRA, ArheoGIS. Baza de date a siturilor arheologice cuprinse în Lista Monumentelor Istorice a județului Timiș. Rezultatele cercetărilor de teren, Ed. Bioflux, Cluj-Napoca, 2011, 601 pg., ISBN 978-606-81991-23-2.

Măruia et alli, 2012

Liviu MĂRUIA, Dorel MICLE, Cristian FLOCA, Andrei STAVILĂ, Alexandru BERZOVAN, Lavinia BOLCU, Oana BORLEA, Octavian ROGOZEA, Sorin FORȚIU, Adrian MAGINA, Elena PÎRPÎLIȚĂ, Ioan VEDRILĂ, Petru HORAK, Lucian VIDRA, Andreea GOGOȘANU, Geografia istorică a zonei Moșnița Veche. Rezultatele cercetărilor ar-heologice de teren, Ed. Bioflux, Cluj-Napoca, 2012, 1154 pg., ISBN 97 8-606-8191-43-0.

Oprinescu, 1981

Adriana OPRINESCU, Răspândirea culturii Tiszapolgár-Românești în Banat, În: Banatica, VI, 1981, p. 43-49.

Pădureanu, 1982

Eugen PĂDUREANU, Așezarea eneolitică forticată de la Pecica-For-gaci, În: Crisia, XII, 1983, p. 29-60.

Popa, 2003 Cristian Ioan POPA, În legătură cu câteva descoperiri Bodrogkersztúr, În: Patrimonium Apulense, III, 2003, p. 9-14.

Rogozea, 2013 Octavian-Cristian ROGOZEA, Noi puncte arheologice situate în hota-rele localităţilor Timisoara si Sânandrei (jud. Timis), În: ArheoVest, Nr. I: In Memoriam Liviu Măruia, Interdisciplinaritate în Arheologie şi Istorie, Timişoara, 7 decembrie 2013 (editori: Andrei STAVILĂ, Dorel MICLE, Adrian CÎNTAR, Cristian FLOCA și Sorin FORŢIU), Vol. I: Arheologie, Vol. II: Metode interdisciplinare și Istorie, JATEPress Kiadó, Szeged, 2013, Vol. I: [9] + X + 25-458 + [2] pg., Vol. II: [9] + 461-998 + [2] pg., ISBN 978-963-315-152-5 (összes/general), ISBN 978-963-31 5-153-2 (Vol. I), ISBN 978-963-315-154-9 (Vol. II); Vol. I, p. 119-134; on-line http://arheovest.com/simpozion/arheovest1/07_119_134.pdf

Rogozea, 2015 Octavian-Cristian ROGOZEA, Noi aşezări neolitice şi eneolitice desco-perite în judeţul Timiş, În: Sargetia, SN, IV (XLII), 2015, p. 123-143.

Rogozea, 2016 Octavian-Cristian ROGOZEA, Descoperiri neolitice și eneolitice recente în județul Timiș, În: Patrimonium Banaticum, VI, 2016, p. 11-32.

168

Rogozea, 2016a

Octavian-Cristian ROGOZEA, Un semibordei atribuit fazei A3 a cultu-rii Vinča descoperit la Tărtăria (com. Săliștea, jud. Alba), În: ArheoVest, Nr. IV: In Honorem Adrian BEJAN, Interdisciplinaritate în Arheologie și Istorie, Timișoara, 26 noiembrie 2016, Vol. 1: Arheologie, Vol. 2: Metode Interdisciplinare și Istorie, Universitatea de Vest din Timișoara, JATEPress Kiadó, Szeged, 2016, Vol. 1: pp. 1–532 + DVD, Vol. 2: pp. 533–982, ISBN 978-963-315-310-9 (Összes/General), ISBN 978-963-315-311-6 (Kötet/Vol. 1), ISBN 978-963-315-312-3 (Kötet/Vol. 2); Vol. 1, p. 121-162, on-line http://arheovest.com/simpozion/arheovest4/03.pdf

Rogozea, 2017 Octavian-Cristian ROGOZEA, Raport de cercetare arheologică preven-tivă privind perimetrul casă P+E și împrejmuire, proprietatea Ianoș Rafael , Ianoș Claudia, înscris în C. F. nr. 407815 sit Moșnița Veche-16/Dealul Sălaș, com Moșnița Nouă, jud. Timiș, Timișoara, 2017, înregis-trat la Universitatea de Vest din Timișoara cu nr. 30049/28.11.2017 și la Direcția Județeană de Cultură cu nr. 4543/29.11.2017, 44 pg. (ms).

Rogozea, Seculici, 2014

Octavian-Cristian ROGOZEA, Bogdan SECULICI, Contribuţii la reper-toriul arheologic al aşezărilor vinciene din Banat, În: Banatica, XXIV, 1, 2014, p. 281-302.

Roman, 1971 Petre Ion ROMAN, Strukuränderungen des Endäeneolithikums im Do-nau-Karpaten-raum, În: Dacia, NS, XV, 1971, p. 31-169.

Roman 1973 Petre Ion ROMAN, Modifcări structurale ale culturilor Eneoliticului Final din regiunea Carpato-Danubiană, În: Banatica, II, 1973, p. 57-77.

Roman, Németi, 1978

Petre Ion ROMAN, István NÉMETI, Cultura Baden în România, Bib-lioteca de arheologie, 31, Ed. Academiei Republicii Socialiste România, București, 1978, 144 pg.

Rusu, 1971 Mircea RUSU, Cultura Tisa, În: Banatica, I, 1971, p. 77-84. Sava, 2015 Victor SAVA, Neolithic and Eneolithic in the Lower Mures Basin,

Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2015, 596 pg., ISBN 978-606-543-781-4. Sava, 2015a Victor SAVA, Bodrogkeresztúr and Baden Discoveries from Sânpetru

German, Arad County, În: Ziridava, XXIX, 2015, p. 73-96. Sava, 2015b Victor SAVA, Descoperirile Bodrogkeresztúr şi Baden de la Sânpetru

German, judeţul Arad, În: Ioan Marian ȚIPLIC (ed), Oameni şi comu-nităţi în jurul Carpaţilor, Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2015, 202 pg., ISBN 978-606-8694-19-1; p. 85-115.

Schier, 2008 Wolfram SCHIER, Uivar: a late Neolithic early Eneolithic fortified tell site in western Romania, În: Alasdair WHITTLE, Daniela HOFMANN, Douglass W. BAILEY, Living well together?, Settlement and materiality in the neolithic of South-East and Central Europe, Oxbow Books, Ox-ford, 2008, 178 pg., ISBN 9781842172674; p. 54-67.

Suciu, 2015 Cosmin SUCIU, Jumătate de veac de uitare. Situl neolitic de la Ronaț (Triaj), În: Victor BUNOIU, Dan VLASE (eds), Arheologia Banatului. Cercetări. Descoperiri. Intervenții, Ed. Antem, Timișoara, 2015, 54 pg., ISBN 978-606-93989-0-6; p. 34-35.

RepArhAr, 1999

Repertoriul arheologic al Mureşului inferior: judeţul Arad, Complexul Muzeal Arad, Institutul de Arheologie şi Istoria Artei Cluj-Napoca, Mu-zeul Banatului Timişoara, Mvseum Banaticvm Temesiense, Bibliotheca historica et archaeologica Banatica, XXIV, Ed. Orizonturi Universitare, Timişoara, 1999, 182 pg., ISBN 973-9400-71-X.