'':i,

KEN Follrrr

OI\AI.]L.DIN .

SANKT PETERSBURG

-rneditura rao

Caprrorur r

Era o dupi-amiazi tihniti de duminicd, de felulacelora dupi care Walden se dddea in v1nt. Stitea inpicioare in fafa ferestrei deschise, admirAnd parcul.Pe pajigtea largi gi bine tunsi se zireau, din loc in loc,copaci bitrAni: un pin scofian, doi stejari vigurogi,cdliva nuci gi o salcie seminAnd cu un cap de om cu pirbuclat. Soarele era la zenit, iar copacii aruncau umbrelntunecate Ei reci. Pds[rile isi conteniseri cAntecele,insi dintre straturile de flori de sub fereastri se auzeabAzAitul mul[umit al albinelor. Nici din casi nu rdzbdteavreun zgomot. Pentru cei mai mulfi servitori, asta eradupd-amiaza lor liber[. Unicii oaspefi din acest sfArgitde s[ptimAni erau George, fratele lui Walden, solia luiGeorge, Clarissa, gi copiii lor. George se dusese sd seplimbe, partenera sa de via!6 se intinsese putin, in schimb,copiii nu se zireau niciieri. Walden se sim(ea in largul lui;la biserici purtase redingoti, firegte, gi peste un ceas saudoui avea sd-;i puni papionul alb gi fracul pentru cin6.Totuqi, deocamdati se simlea cum nu se putea mai bineintr-un costum de tweed qi o cimagi cu guler moale. SegAndea in acele clipe ci, daci Lydia va cAnta la pian incursul serii, ziua avea si fie perfectl.

Se intoarse spre sofla lui:- O si cdn{i disear[, dupl cini?

10 KENFOLLETT- Daci vrei... zdmbi Lydia.Walden auzi un zgomot gi se lntoarse iar spre fe-

reastri. in capltul cel mai indepirtat al aleii, la vreunsfert de kilometru depirtare, iqi ftcuse aparifia o ma-gini. Birbatul se simfi cuprins de o ugoarl enervare,aseminitoare cu strifulgerarea de durere din piciorullui stdng dinaintea unei furtuni. ,,De c€ rn:or cilca penervi o maEini?", se intrebl el in sinea lui. Nu avea nimicimpotriva maginilor - doar definea gi el un Lanchesterpe care il folosea in mod regulat atunci cdnd se duceagi se intorcea de la Londra -, degi vara erau o pacostede toatd frumusefea pentru sat, stirnind nori de praf pedrumurile lipsite de pavaj pe care le striblteau mugind.Se gAndise chiar sd agtearni vreo doui sute de metri demacadam de-a lungul aleii. in mod normal, n-ar fi ezitats-o faci, insi drumurile nu mai erau in responsabilitatealui din 1909, de cdnd Lloyd George intemeiase Comi-tetele pentru Drumuri. Brusc, iEi didu seama c[ tocmaidetaliul ista era izvorul enervirii lui. Fusese ceva tipicpentru legislalia liberalS: smulseserd bani de la Waldenca si faci ceea ce ar fi fbcut el gi singur, dupi careeguaseri in aceasti intreprindere. ,Cred ci pAni la urm[o si' pavez singur drumul, cugeti el; pur gi simplu, eenervant si pliteEti de doui ori pentru asta."

Magina intoarse pe pietriqul din curtea din fafi gise opri cu zgomot, tremurind din toate incheieturile,in fafa ugii dinspre sud. Pe fereastrl n[vlli un nor defum, frcAndu-l pe Walden si-qi gini risuflarea. Apoi iegigoferul, care purta o cascheti, o pereche de ochelari deprotecfie ;i o manta pentru condus. Dupi ce deschiseuga pasagerului, lEi fbcu aparifia din magini un blrbatscund, cu hain[ neagrl Ei pdlirie la fel. Walden 1l

Omul din Sankt Petersburg 11

recunoscu qi ii siri inima din loc; dupi-amiaza linigtitide vari se dusese pe copci.

- E Winston Churchill, zise el.- CAt de stAnjenitor, r[spunse Lydia.Omul acesta refiiza sd se lase ignorat. ii trimisese joi

un bilet lui Walden, dar acesta nu-i diduse importanfi.Vineri il sunase pe Walden la regedin(a lui din Londragi i se spusese ci domnul conte nu era acasi. Iar pestedoui zile, in plind duminicd, bituse tot drumul pdni inNorfolk. Avea si fie respins gi de data asta. Walden seintreba chiar daci nu cumva credea ci il va impresionacu incipifdnarea lui.

Nu-i plicea absolut deloc si se poarte urit cu oamenii,insi acest Churchill o merita cuvirf gi indesat. Guvernulliberal in care Churchill era ministru inifiase un atac durla adresa societi(ii engleze gi mai ales a fundaliei sale; ainstituit impozite pe proprietatea funciar[, a subminatCamera Lorzilor, incercAnd si lase Irlanda pe minacatolicilor,lipsind de birbdlie marina regali gi cedind infala gantajului sindicatelor comerciale gi al blestemalilorde socialigti. Walden gi prietenii lui n-aveau de gind sidea mina cu asemenea oameni.

Uga se deschise Ei Pritchard iqi frcu aparifia. Era untip inalt, genul Cockneyl, cu pirul negru dat cu briantinigi cu un aer grav. Mai mult, prefrcdtoria lui sirea inochi de la depirtare. in tinerele, fugise pe mare ca mus,I Cockney este un termen din engleza britanicl ce se referi atAt lalocuitorii Londrei care aparlin clasei muncitoare, in mod particular Iacei din estul Londrei, cat $i lajargonul folosit de acegtia in vorbire, aga-numitul Cockney rhyming slang. Cuvintul este folosit prin extensie inexpresia cockney accent, indicdnd modul in care clasa muncitoare aLondrei vorbegte, prin diferen{iere de alte categorii sociale alesocietitii engleze din capitala Angliei. (n.red.)

12 KENFOLLETTdupi care abandonase nava prin Africa de Est. Venindln acele linuturi lntr-un safari, Walden il angajase si-isupravegheze pe hamalii bigtinagi gi din clipa aceea nuse mai despirliseri unul de altul. Pritchard era major-domul lui Walden, insolindu-l prin toate casele undese stabilea, gi ii devenise prieten, atdt cdt se poate si fiiprieten cu un servitor.

* Prim-Lordul Amiralitilii se afll aici, domnule,anunli Pritchard.

- Nu sunt acas[, replici Walden.Pritchard pirea stAnjenit. Nu era obignuit si le dea

papucii minigtrilor din Cabinet. ,,Majordomul tatiluimeu ar fi ftcut-o firi si i se migte un mugchi pe fa!n",se pomeni gandindu-se Walden; dar bltrdnul Thomson sepensionase cu elegan[i gi cu tact, cultivind trandafiriln cisula lui din sat, pe cAnd Pritchard, in orice caz,nu reugise niciodati si ajungi la demnitatea aceea deneclintit.

Pritchard incepuse si mindnce litere, semn ci era fiefoarte relaxat, fie in culmea incordirii.

- Domnu' Chuthill'cea c-o si zicefi ci nu s'tefi acas',domnule, q-a spus s[ vi dau scrisoarea asta.

$i, zicdnd asta, li intinse un plic pe o tavi.Lui Walden chiar nu-i pl[cea si-i fie forpti m6na.

Rispunse morocinos:

- Dl-i-o inapoi...Dar nu-gi incheie fraza gi, curios, igi alinti din nou

privirea asupra scrisului de pe plic. Literele mari, citelegi inclinate aveau ceva cunoscut.

- Oh, Doamne, exclami Walden.Lui plicul gi il deschise, scoldnd din el o singuri

foaie groasi de hdrtie, indoiti o singuri dati. in antet

Omul din Sankt Petersburg 13

se lifbiau insemnele regale, tipirite cu cerneald rogie.Walden citi:

Palatul Buckingham

I mai 1914

Dragul meu Walden,

O sd-l primeSti pe tdndrul Winston.

George R. 1.1

- E de la rege, o informi Walden pe Lydia.Era atAt de stAnjenit, incALt se inrogise. Era o manevri.

inspdimdntdtor de nepotriviti sd-l atragi pe rege in agaceva. Walden se simlea ca un elev clruia i se atrageatenlia si inceteze cu gAlceava qi s6-gi vadi de lecfii. Oclipi, se simli ispitit si nesocoteasci voinla regelui. ins6consecinfele... Lydia n-ar mai fi fost primiti de regini,oamenii n-ar mai fi putut sI invite familia Walden lapetrecerile la care lua parte un membru al familiei regalegi - lucrul cel mai riu dintre toate - Charlotte, fiica lor,n-ar mai fi putut fi.prezentatd la Curte cAnd urma s6-qifaci intrarea in societate. Viafa socialI a familiei aveasd fie distrusi. Puteau foarte bine gi si plece in altd pricu totul. Nu, nici nu se punea problema sd nesocoteasc[voinfa regelui.

Walden ofti din greu. Churchill il invinsese. intr-unfel, se sim(ea chiar usurat, fiindcl aga putea si se remarcegi nimeni nu putea si dea vina pe el. ,,Scrisoare de laI ,,R' $i ,,I" dup[ numele suveranului inseamni ,,rege" gi ,,impirat" inlatinl (,,rex" gi,,imperator") (n.red.)

14 KENFOLLETTrege, bitrane, s-ar fi justificat el; n-am avut ce face, qtiicum e."

- Poftegte-lpe domnul Churchill iniuntru, ii spuseel lui Pritchard.

$i ii intinse Lydiei scrisoarea. ,,Liberalii igtia chiarnu pricep cum funclioneazd. monarhia", chibzui el, apoi

addugd murmurAnd:

- Regele nu-i destul de ferm cu oamenii de teapa asta.- Totul devine infioritor de plictisitor, rispunse Lydia.De fapt, nu era absolut deloc plictisitdL, ii trecu prin

minte lui Walden, ba dimpotriv[, probabil ci totul i sepirea foarte interesant; ftcuse ins[ aceasti' afirmalie pen-tru ci erau exact cuvintele pe care le-ar rosti o contesienglezdqi, cum ea nu era englezoaicd, ci rusoaici, ii plicea

si facl afirmafii tipic englezegti, tot a$a cum o persoan[care vorbegte in francezd gi-ar presira discursul cu o mul-

lime de interjeclii interogative precum alors? sauhein?

Walden se indrepti spre fereastri. Magina lui Churchillcontinua si mormdie gi si fumege in curte. $oferul stitealAngi ea, cu o mAn[ pe portierd, ca gi cum ar fi fost un cal

pe care trebuia si-l struneasci bine, ca sI n-o ia la galop.CAliva servitori se holbau la el de la o distan![ la careputeau fi in siguran[i.

Pritchard intr[ din nou in incipere gi anunfi:* Domnul Winston Churchill.Churchill avea patruzeci de ani, exact cu zece mai

pulin decdt Walden. Era un birbat scund Ei slab, carese imbr[ca intr-un fel pe care Walden iI considera pulincam prea elegant ca si fie pe mlsura unui gentleman.Plrul i se rirea cu repeziciune; ii mai rimisese un smocpe frunte gi doui guvi(e la tAmple care, in combinafie

Omul din Sankt Petersburg 15

cu nasul cArn gi sclipirea sardonic[ din ochi, nelipsitdnicicdnd, ii dideau un aer rlutdcios. Nu era deloc greusi pricepi de ce caricaturigtii il infr1igau, de obicei, ca peun cupidon malefic.

Churchill ii strAnse mdna qi i se adresd pe un tonvesel:

- Buni ziua,lord Walden.Se inclini apoi spre Lydia:- Lady Walden, ce mai faceli?in vremea asta, Walden se intreba in sine: ,,Oare ce

se intAmpli cu omul ista, de mi calci atAt de tare penervi?"

Lydia ii oferi o ceagci de ceai gi Walden il pofti sise ageze, neavAnd deloc inten{ia si stea la pilivrigeali.Ardea de neribdare si afle ce era cu toati tevatura asta.

- in primul rind, incepu Churchill, lmi cer scuze,impreuni cu regele, pentru ci v-am forfat mdna in acestmod.

Walden inclind din cap. N-avea de gind sd spund cinu era absolut nicio problemi, aEadar, Churchill continui:

- Ag putea si adaug cd n-ag fi aclionat in felul istadacl nu ag fi avut motive dintre cele mai presante.

- Atunci, ar fi. cazulsi mi le dezviluifi.- $ti!i ce s-a intAmplat pe piafa financiari?- Da. Taxa de scont a inceput si urce.- De la unu gi trei sferturi pAnd aproape de trei la

suti. E o cre$tere enormi gi s-a produs in doar citevasiptimAni.

- Blnuiesc ci intuili care e motivul.Churchill inclini din cap:

16 KENFOLLETT- Companiile germane au inceput si incaseze pe

scari mare datoriile, strAngdnd bani gheali Ei cumpirAnd

aur. Dac[ lucrurile mai continud aga cdLteva siptimini,Germania o si puni mina pe tot ce i se datoreazd dinalte 16ri, fbri si pliteasci nicio datorie pe care o are, intimp ce rezervele sale de aur o si fie mai mari decdt aufost weodati pAni acum.

- Se preg[tesc de rizboi.- in felul ista qi in altele. Au strAns din taxe un miliard

de m[rci, peste gi mult deasupra impozitelor normale,pentru a imbunitifi o armati care e deja cea mai puter-nici din Europa. Vi amintili ci in 1909, cdnd LloydGeorge a mirit impozitele britanice cu cincisprezecemilioane de lire sterline, era cit pe ce si izbucneasci orevolufie. Ei bine, un miliard de mirci reprezinti echiva-lentul a cincizeci de milioane de lire sterline. E cea mai

mare taxare din toati istoria Europei...

- Da, aga e, il intrerupse Walden.Churchill pirea si se lanseze pe panta histrionis-

mului, numai ci Walden nu avea chef si-l audi lindnddiscursuri.

- Noi, conservatorii, suntem ingrijorafi de cevavremede militarismul german, a continuat Churchill, fbri s[pari deloc tulburat. Iar acum, in ceasul al unsprezecelea,veni[i si-mi spuneli ci am avut dreptate. Germania o siratace Franla, aproape sigur. intrebarea este: o si-i venimin ajutor Franlei?

- Nu, replici surprins Walden. Secretarul pentruAfaceri externe ne-a dat toate asiguririle ci nu avemnicio obligalie fali de Franfa...

Ornul din Sankt Petersburg 17

- Sir Edward este sincer, firegte, spuse Churchill. Darse inqal6. inlelegerea pe care o avem cu Franfa este de oasernenea natur6, ci ne este imposibil si' stim deopartegi si vedem cum este infrinti de Germania.

Walden era gocat. Liberalii convinseseri pe toatilumea, ba chiar qi pe el, ci n-aveau si bage Anglia inrizboi; in schimb, unul dintre miniqtrii lor de frunteafirma exact contrariul. Duplicitatea politicienilorera revoltltoare, insi Walden uitase de ea, in vremece incepea si reflecteze la consecinfele rizboiului. Segindea la tinerii pe care ii cunogtea si care urmau siplece Ia luptS: gridinarii ribditori din parcul lui, valeliiobriznicufi, biielii de Ia ferrni, cu chipuri innegrite desoare, studenfii turbulenfi, tinerii care leneveau princluburile de la St. |ames... Apoi ii veni ln minte un altgind, mult mai infioritor, gi intreb6:

- Dar putem si invingem?Churchill abordl o expresie gravi:

- Nu cred.Walden se holbd la el:

- Dumnezeule mare, ce-au plzit oamenii vogtri?Churchill intri in defensivi:- Politica noastri a fost si evitim rizboiul; Ei nu poli

si faci asta in timp ce te inarmezi pini in din[i.- Dar nu afi reugit si-l evitafi.- inci mai incercim.- Cred insi ci veli egua.O clipi, Churchill piru ci vrea si riposteze, beteios,

dar apoi igi inghili mindria.

- Da.- Prin urmare, ce-o si se intAmple?

18 KENFOLLETT

- Daci Anglia 9i Fran(a, impreuni, nu pot si in-frAngl Germania, atunci mai avem nevoie de inci unaliat, o a treia !ar[ de partea noastri: Rusia. in cazul incare Germania este divizati, nevoitd si lupte pe douifronturi, putem si invingem. Fireste, armata rusd esteincompetentl gi corupti - aproape la fel ca tot ce migciln lara aceea -, insi asta nu are nicio importanfd, atdtavreme cAt poate si-i mai taie din avdnt Germaniei.

Churchill gtia cdt se poate de bine ci Lydia erarusoaici gi era ceva absolut tipic pentru el si dea dovadide lipsi de tact, vorbindu-i lara de riu cu ea de fa1i, insiWalden nu se opri asupra acestui aminunt, fiindci erafoarte nedumerit de spusele ministrului.

- Rusia are deja un tratat de alian!5 cu Franfa, spuse el.- Nu-i de ajuns, replici Winston Churchill. Rusia

este nevoiti si intre in lupti dacl Fran(a este victimaunei agresiuni. Prin urmare, Rusia are dreptul s[hotirasci daci Franfa este victimi sau agresor in acestcaz particular. CAnd izbucneqte un rizboi, amAndoulpdrfile pretind mereu ci sunt victime. Noi avem nevoieca Rusia si fie de partea noastri cu fermitate qi din toatiinima.

- Nu-i prea vid pe oamenii tii dAnd mAna cu larul.- Atunci, inseamni ci nu ne cunogti. Ca si salvim

Anglia, am face afaceri gi cu diavolul.

- Sus(initorilor voqtri n-o si le placi.- N-o s[ afle.Walden incepea s[ infeleagi unde ducea totul gi

perspectiva asta il incAnta.

- La ce vi gindili? Un tratat secret? Sau o inlelegerenescrisS?

Omul din Sankt Petersburg 19

- Ambele.Walden il misuri pe Churchill cu ochi mijiti. ,,Dema-

gogul Ssta tinerel ar putea si aibi ceva in minte, reflecti el;iar mintea asta s-ar putea si nu lucreze in interesul meu.Deci liberalii vor o inlelegere secreti cu farul, in ciuda uriipe Care o nutresc englezii fa16 de regimul brutal din Rusia;dar de ce imi spune mie? Vor sd mi bage in ceva, asta eclar. insi cu ce scop? Se aibe la hdemAni un conservatorpe care si dea vina daci lucrurile merg prost? O sd aibinevoie de un intrigant ceva mai subtil decAt Churchill casd mi prind[ in capcan5.."

- Continuafi! zise Walden.- Am inceput disculii navale cu Rusia, prin inter-

mediul comunicaliilor militare pe care le avem cu Franfa.O vreme, nivelul lor a fost destul de scizut, dar acumlucrurile lncep s[ devini serioase. Un tAnir amiral rusvine la Londra. Este vorba de prinlul Alexei AndreeviciOrlov.

- Alexei! exclam[ Lydia.- Cred ci este rudi' cu dumneavoastri, lady Walden,

i se adresl Churchill.

- Da, recunoscu Lydia, pirAnd stinjeniti, dintr-unmotiv pe care Walden nu-l putea ghici cu niciun chip.Este fiul surorii mele celei mai mari, cu alte cuvinte...virul meu?

- Nepotul, o ajuti \l/alden.- Nu gtiam cI a devenit amiral, adiugi Lydia. Pro-

babil ci a fost avansat de curdnd.Era in acele clipe exact ca de obicei, afiqAnd o stipi-

nire de sine perfecti, aga ci Walden hotirl ci doar i se

20 KENFOLLETTperuse lui cd era incurcati. Era incAntat ci Alexei aveasd vini la Londra, deoarece linea mult la bliatul acesta.

- E cam prea tinir ca si aibi atAta autoritate, spuseLydia.

- Are treizeci de ani, ii replici tinirul Churchill.Walden iqi arninti c6 qi Churchill, la doar patruzeci

de ani, era prea tinir ca si fie la comanda intregii marineregale. Expresia de pe fafa Prirn-Lordului Amiralitiliiplrea si spuni: ,,Lumea este a tinerilor extraordinari,ca mine gi ca Orlov". ,,Dar tot ai nevoie de mine pentru

ceva", se gAndi Walden.

- in plus, continui Churchill, Orlov e nepotul farului,prin tatil siu, prinlul defunct, qi - chiar mai important -e unul dintre pulinii oameni, in afari de Rasputin, careii sunt pe plac larului qi in care are lncredere. Dac[ poate

cineva din marina rusi si-l faci pe far si fie de parteanoastri, atunci Orlov este acela.

Walden puse, in sfhrqit, intrebarea care il frimAnta.

- $i rolul meu in toati aceastd combinalie?- Vreau si reprezentafi Anglia la aceste tratative - qi

weau si-mi aduceli Rusia pe tavi"

,,Tipul ista nu rezisti niciodati ispitei de a fi melo-dramatic", ii trecu prin minte lui Walden.

- Vrefi ca Alexei gi cu mine si negociem o alianfimilitari anglo-rusl?

- Da.Walden igi didu de indati searna ce sarcini dificili,

provocatoare gi plin[ de satisfaclii avea si fie. igi ascunseinsi incAntarea, impotrivindu-se pornirii de a se ridicaln picioare qi de a se plimba de colo-colo.

. Omul din Sankt Petersburg 2l

- il cunoagteli personal pe !ar, adiugi Churchill.Cunoagte(i Rusia gi vorbili fluent limba rusl. Suntefiunchiul lui Orlov prin cisitorie. L-afi mai convins odati pe lar si se alieze cu Anglia, nu cu Germania - ln1906, cind ati intervenit pentru a impiedica ratificareaTlatatului de la Bjorko. Churchill se opri o clipi, apoicontinui: Cu toate astea, nu ali fost prima alegere la carene-am oprit pentru a reprezenta Marea Britanie in acestenegocieri. Felul in care stau lucrurile la Westminster...

* Da, da, il intrerupse Walden, nevrdLnd si inceapio disculie despre asfa. Totuqi, ceva v-a determinat si virizgdndili.

- Pe scurt, ali fost ales de [ar. Se pare ci suntefi sin-gurul englez in care are un dram de incredere. in orice'caz, i-a trimis o telegrami virului s[u, regele, insistindca Orlov si negocieze cu dumneavoastri.

Walden iqi putea inchipui consternarea de carefuseseri cupringi radicalii la aflarea vegtii ci trebuiaus[-l implice pe un lord din partea conservatorilor, unreacfionar, intr-un plan atit de clandestin.

- Cred ci ali fost oripilafi, spuse el.- Absolut deloc. in ceea ce privegte Afacerile externe,

politica noastri nu e chiar atAt de diferitl de a voastri. LarAndul meu, am considerat intotdeauna ci neinfelegerilepolitice interne nu ar trebui si fie un motiv pentru catalentele dumneavoastri si fie pierdute pentru guvernulMajestilii Sale.

,,Acum s-a pornit pe linguqire, medit[ Walden. in-seamni ci Ie arde buza dupi mine." Apoi rosti cu glastare:

- Cum o si fie linute secrete toate aceste lucruri?