Ludwig WittgensteinDe la Wikipedia, enciclopedia liberaLudwig Wittgenstein (1910)Ludwig Josef Johann Wittgenstein (n. 26 aprilie 1889, Viena - d. 29 aprilie 1951, Cambridge/Anglia) a fost un filozof austriac, autorul unor contribu?ii fundamentale n dezvoltarea logicii moderne ?i a filosofiei limbajului, de?i n cursul vie?ii a publicat o singura carte: Tractatus Logico-Philosophicus (1921). Culegerea de prelegeri ?i noti?e, n care mai trziu se distan?eaza de unele pozi?ii ini?ial sus?inute n Tractatus, a fost publicata postum.La nceput, convins ca tezele din Tractatus ar fi rezolvat definitiv "toate" problemele filosofiei, abandoneaza activitatea speculativa ?i Wittgenstein (de profesie inginer n construc?ia de avioane ?i elicoptere), lucreaza ca nva?ator de ?coala elementara, gradinar la o manastire ?i arhitect amator. Se ntoarce la filosofie ?i dezvolta o noua metoda de investiga?ie ?i o noua concep?ie asupra limbajului, care vor fi publicate postum n volumul Philosophische Untersuchungen ("Cercetari filosofice", 1953). De?i crescut la Viena, afirmndu-?i totdeauna originea austriaca, numele lui Wittgenstein este legat de Trinity College din Cambridge, unde a studiat, ncepnd din 1911, cu Bertrand Russell ?i unde se va ntoarce n 1929 pentru a-?i continua cercetarile. Primele sale lucrari sunt profund influen?ate de studiile lui Russell n domeniul logicii ?i ale lui Gottlob Frege, ntemeietorul logicii filosofice.Abia aparute, studiile sale, cuprinse n Tractatus Logico-Philosophicus, devin punct de referin?a pentru "Cercul de la Viena" (Der Wiener Kreis), la care nsa Wittgenstein nu a aderat niciodata, criticnd nen?elegerea operei sale din partea reprezentan?ilor pozitivismului logic. Att primele sale lucrari, ct ?i revizuirile ulterioare au influen?at dezvoltarea filosofiei analitice, a filosofiei limbajului ?i a teoriei ac?iunii.Pornind de la critica logicii clasice, Wittgenstein a dezvoltat analiza posibilita?ilor ?i esen?ei limbajului ?i gndirii n descrierea ?tiin?ifica a lumii. El n?elege lumea ca totalitate a faptelor ?i obiectelor prezente, n timp ce suma infinita a afirma?iilor elementare, independente logic unele de altele, nu ar fi dect copia lumii existente (Abbildtheorie), iar sentin?ele rezultate, consecin?ele logice ale faptelor. Logica ar avea un caracter pur tautologic ?i nu ar putea da nicio informa?ie asupra realita?ii, care s-ar exprima doar prin simboluri. Teoria sa, n cadrul filosofiei analitice, se ndreapta n special mpotriva absolutizarii vorbirii ?i considera valoarea cuvintelor numai n masura n care devin folositoare ca mijloace de comunicare.Ct prive?te raportul lui Wittgenstein cu politica, se poate spune ca op?iunile sale au rezultat din originea sa evreiasca, care l-a determinat sa devina un adversar declarat al nazismului, fara a adera deschis la comunism, de?i se pare ca n Anglia ar fi spionat pentru Uniunea Sovietica. Idealizarea Rusiei de catre Wittgenstein se referea mai mult la "sfnta Rusie" ortodoxa, dect la cea comunista, mai mult la inten?iile spirituale ale lui Dostoievski, dect la considera?ii de ordin politico-social. Wittgenstein ar fi spus chiar ca "revolu?ia este un proces treptat" ?i ca "Lenin s-a a?ezat la volanul unui automobil scapat de sub control". Adesea facea comentarii neplacute la adresa marxismului.Wittgenstein este genul de filosof pe care nu l n?elegi doar din car?ile sale, ci trebuie sa vezi cum a trait. El avea o manie a exactita?ii, astfel ca scria foarte pu?in, iritandul ?i pe Russell care ia angajat o stenografa. Facea parte dintro bogata familie austriaca, tatal fiind unul dintre cei mai importan?i industria?i din industria o?elului din Austro-Ungaria, nsa filosoful ?ia donat ntreaga avere mo?tenita surorilor lui. Singura lucrare publicata antum, Tractatus logico-philosophicus, a fost scrisa mai mult n timpul primului razboi mondial. Prima ncercare de publicare ia fost refuzata. Apoi, publicarea lucrarii a reu?it cu ajutorul lui Russell ?i Moore (fondatorii ?colii analitice), fiindui n acela?i timp teza de doctorat.Moore, care era adversar al preluarii de peste ocean a acestei distinc?ii, a afirmat ca este o lucrare excelenta, dar poate fi ob?inut ?i doctoratul astfel. Lucrarea ia influen?at ?i pe membrii Cercului de la Viena. Wittgenstein sa vazut ca n postura de disident n acest cerc de filosofi. Deseori cnd venea la discu?ii, citea versuri din Rabindranath Tagore. El i considera n centrul culturii pe scriitori ?i muzicieni pe arti?ti ca Goethe, Schiller, Mozart, ei fiind vazu?i ca adevara?i fii ai Domnului. Considera filosofia inferioara poeziei: Cum poate el sa nteleaga o poezie? Nu n?elege nici macar filosofia. Wittgenstein ia acuzat pe mul?i ca nu iau n?eles cartea. Spunea ca o poate n?elege doar cine a fost realmente preocupat de aceste probleme, pe care le dezbate.Cuprins [ascunde] 1 Tractatus logico-philosophicus2 Bibliografie3 Traduceri n limba romna4 Bibliografie n limba romna5 Citate6 Legaturi externeTractatus logico-philosophicus[modifica | modifica sursa]Lucrarea care nu are mai mult de 100 de pagini este una dintre marile opere ale secolului al XX-lea. Dimensiunea redusa a lucrarii este pertinenta stilului autorului care considera ca ceea ce poate fi spus, se poate spune pe scurt. Cartea are o structura riguroasa, toate propozi?iile fiind numerotate. Exista propozi?ii mai importante care sunt notate cu mai pu?ine cifre, dar ?i propozi?ii mai pu?in importante care sunt notate, de exemplu, cu cifrele 5.674. De?i Wittgenstein spune explicit ca importan?a propozi?iei este indirect propor?ionala cu numarul cifrelor ei, aceasta regula este uneori ncalcata.Exista ?apte propozi?ii de baza care structureaza lucrarea ?i exprima o parte a cuprinsului propozi?iilor subordonate. Structura Tractatusului seamana cu sistemele tradi?ionale. Prima parte este o ontologie ?i cuprinde propoziile 12.063, a doua parte este o gnoseologie (2.12.174), a treia parte este o teorie generala a modelarii (2.183.05), a patra parte este logica(3.16.13), a cincea parte este epistemologia (6.26.3751), iar ultima parte este despre etica, estetica ?i misticism (6.47).Casa construita de Ludwig Wittgenstein n Viena, KundmanngasseSursele de inspira?ie declarate ale acestei car?i sunt Bertrand Russell ?i Gottlob Frege, nsa ar mai putea fi inclu?i Schopenhauer, Kant ?i Hertz. Cartea este o trecere de la idealismul epistemologic schopenhauerian la un realism conceptual (Frege, Russell). Cea mai lunga parte este dedicata logicii, iar tema centrala este interpretarea propozi?iei. Cartea urmare?te trasarea unei limite a limbajului (de inspira?ie kantiana), avnd menirea de a plasa celelalte par?i ale filosofiei n sfera inefabilului.Semnul propozi?ional este identificat cu gndirea. El consta din cuvinte, deci este un fapt (3.14). Propozi?ia nu este luata aici cu sensul ei gramatical. Ea este un semn propozi?ional care se afla n rela?ie proiectiva cu lumea. Wittgenstein sus?ine ca gndirea se reduce la propozi?ie, deoarece numai aceasta are sens ?i numai n contextul ei poate numele sa aiba o semnifica?ie (3.3). Gndirea con?ine numai posibilitatea unei stari de lucruri. Ceea ce poate fi gndit este ?i posibil (3.02). Pentru filosoful austriac exista doua tipuri de spa?iu logic, unul bivalent (spa?iul danu) ?i unul polivalent. Se pune semnul identita?ii ntre gndire, imagine, imagine logica ?i propozi?ie. Ele sunt modele ale realita?ii (rela?ie izomorfa ntre doua fapte, unul logic ?i unul real, n care fiecarei par?i componente a unuia sai corespunda o parte componenta a celuilalt). Imaginea ?i are obiectul ei din exterior ?i, de aceea, l reprezinta adevarat sau fals, dar, pentru al reprezenta, imaginea trebuie sa aiba n comun cu realitatea forma logica (adica forma realita?ii). Deci, forma de reprezentare rezida n identitatea formei logice cu forma realita?ii. Astfel, forma logica este comuna limbajului ?i lumii.Tema centrala a car?ii este rela?ia limbajlume. Black o compara cu rela?ia dintre inspira?ie ?i expira?ie. Sunt trei perechi principale: numeobiecte, propozi?ii elementarestari de lucruri atomare, propozi?ii compusestari de lucruri. Propozi?iile elementare con?in nume, iar ele sunt con?inute de propozi?ii compuse. La fel ?i starile de lucruri atomare care con?in obiecte sunt con?inute de stari de lucruri.Obiectul este definit de Wittgenstein ca fiind simplu (2.02), substan?a lumii (2.021), incolor (2.032), stabil (2.027). Prin urmare, obiectele la care se refera filosoful nu sunt cele accesibile prin experien?a. Aceste nsu?iri sunt men?ionate apofatic, ca ntrun discurs despre Dumnezeu, se men?ioneaza nsu?irile pe care nu le are. Ele nu pot fi descrise, nu pot fi indicate ostentativ, folosind expresii ca: acesta, aceasta, acela. Nu se poate spune nimic despre ele, nsa ele pot fi aratate. Aici Wittgenstein face distinc?ia cea mai importanta a car?ii sale: ceea ce poate fi spus (?i poate fi spus simplu) ?i ceea ce poate fi doar aratat (etica, religia, arta).ntrebarea centrala a car?ii este aceasta: cum poate fi descrisa lumea prin limbaj? Este o problema a tradi?iei analitice. Sau format n acest sens doua curente: funda?ionalism ?i coerentism. Primul curent prezinta sistemul propozi?iilor noastre despre lume sub o forma piramidala, care are la baza anumite propozi?ii cu un statut privilegiat. Ele descriu direct senza?iile noastre; astfel, acest curent ncearca sa evite regresul la infinit, cnd fiecare propozi?ie se cere ntemeiata de o alta. Iar curentul coerentist are forma unui cerc ?i se pune accent pe coeren?a sistemului de propozi?ii. nsa, aceste lucruri pot trece n planul secund, caci unii interpre?i considera ca tocmai partea nescrisa a Tractatusului este cea care conteaza, cea care este aratata, dar care nu se poate spune.Criteriul de semnifica?ie al lui Wittgenstein care caracterizeaza propozi?iile care nu se pot reduce la date senzoriale drept pseudopropozi?ii este criticat de Karl Popper. El o considera o teorie neinfirmabila, care se autosigileaza.Bibliografie[modifica | modifica sursa]Mormntul lui Ludwig WittgensteinKimberley Cornish: The Jew of Linz. Hitler, Wittgenstein and the Hidden Battle for Control in the 20th Century, 1998Rush Rhees (ed.): Ludwig Wittgenstein - Portrts und Gesprche, 1987Traduceri n limba romna[modifica | modifica sursa]Tractatus logico-philosophicus, traducere de Mircea Dumitru ?i Mircea Flonta, Humanitas, Bucure?ti, 2001nsemnari postume 1914-1951, traducere de Mircea Flonta ?i Adrian-Paul Iliescu, Humanitas, Bucure?ti, 1995, reeditare 2005Caietul albastru, traducere de Mircea Flonta, n colaborare cu Mircea Dumitru, Humanitas, Bucure?ti, 1993, reeditare 2005Cercetari filozofice, traducere de Mircea Dumitru ?i Mircea Flonta, n colaborare cu Adrian-Paul-Iliescu, Humanitas, Bucure?ti, 2004Despre certitudine, Humanitas, Bucure?ti, 2005Lec?ii ?i convorbiri despre estetica, psihanaliza ?i credin?a religioasa, traducere de Mircea Flonta ?i Adrian-Paul-Iliescu, Humanitas, Bucure?ti, 1993, reeditare 2005.Jurnale 1914-1916 / Cteva remarci asupra formei logice, traducere de Catalin Cioaba ?i Gheorghe ?tefanov, Humanitas, Bucure?ti, 2010.Scrisori despre Tractatus, traducere de Catalin Cioaba ?i Andreea E?anu, Humanitas, Bucure?ti, 2012.Bibliografie n limba romna[modifica | modifica sursa]Andrei Alexandru Achim, A spune ?i a arata. Onto-logia n Tractatus Logico-Philosophicus, Editura Lumen, Ia?i, 2006,Wittgenstein n filosofia sec. al XX-lea, coord. Mircea Flonta ?i Gheorghe ?tefanov, Editura Polirom, Ia?i, 2002Janik, Allan, Toulmin, Stephen, Viena lui Wittgenstein, traducere de Mircea Flonta, Humanitas, Bucure?ti, 1998Flonta, Mircea, Gnditorul singuratic. Critica ?i practica filozofiei la Lugwig Wittgenstein, Humanitas, Bucure?ti, 2008Ion Ceapraz, Empiric ?i teoretic n cunoa?terea ?tiin?ifica, Editura Scrisul Romnesc, Craiova, 1987Ilie Prvu, Teoria ?tiin?ifica,Editura Albatros, 1982Citate[modifica | modifica sursa]Bucuria pe care mi-o dau gndurile mele este bucuria pe care mi-o da via?a, pe care mi-o da ciudata mea via?a. Este aceasta bucuria de a trai? (nsemnari postume 1914-1951)Numai daca gndim mult mai nebune?te dect filozofii putem dezlega problemele lor. (nsemnari postume 1914-1951)Daca ceva este bun, este ?i divin. Orict de ciudat ar suna, aceasta rezuma toata etica mea. Nimic nu este att de greu ca a nu te n?ela pe tine nsu?i. (nsemnari postume 1914-1951)