Desc.ierea CIP; Biblioteciii Nationale a RomanieiFOUCAULT- MICHELCuvinrele ei lucrur'le / Michel Foucaulti trad.: Bogdan chiu

fi Mircea Vasilescu. - Buouretti: RAO IDtemationalPublishing Conpany, 2008

rsBN 978-971-103-586-4

I. Ghiu. Bosdan (trad.)IL Vasilescu, Mircea (trad.)

008( 100)"1r-"130281:1

RAO lntemadonal Publishine ConpanyGrupul edirorial RAO

Str. Turda ll7-l19, Bucureqti. ROMANIAwww..aobooks.com

Michel FoucaullLes mots et les choses

OEditiorN Calhnard, 1966

Ilustra!ia coperteiFlorica Zahiu

O RAO Int€mational Publishins Company. 2006pentru versiunea in limba romand

2008

ISBN 978-973-t03-586-4

care a publicat in 1995 (intr-un singur

Un decolonizator de spirite

li surprinzitor $i trist sd constali cdt de pulin cunoscut la noieritc Michel Foucault, gdnditor a cdrui operi este cititd, riscititd

ttc s comenbta pe toate continentele. invalamantul umanistnulohton este ince departe de aJ fi introdus in bibliografia obli-grrtorie, specialistii diverselor cdmpuri de cercetare il citeazi mairkrglabd decdt il citesc, editorii nu s-au grdbit si-l publice inI rrrritneste*.

in deceniile totalitarismului comudst a existat o rezervd ofi-r'irrlii fatd de opera.unui asemenea autor care, deqi de stinga gi

lhirrr membru al Partidului Comunist Francez (in prima sa

tincDete si doar pentru doi ani), a s,tiut sd rimdnd in afara ingus-tirn ilor idelogice partizane. Inteligenta putemicd gi liberi a luiI orrcault a venit mereu in contradiclie cu dogmatismul comu-rrist, fie ci n-a acceptat trunchierile impuse unui studiu al siurlesprc Descartes cenzura func1iona, dupi cum se vede, gi int'rrtlrul partidelor comuniste din Occident -, fie cd s-a vizutrrrrrctionatl in Polonia (unde Michel Foucault a fost lector de

lilncezi intre anii 1958 1959 si de unde a fost expulzat dinr'irrrza interesului ardtat fald de problema intemirii).

Itaporlurile cu Althusser gi, mai ales, cu Sartre ar putea fi,lrr riindul lor, comentate din aceasti perspectivd. Rdmin insi

' ( u o notabili exceptie, Editura de Vest,\trl \1m siy\ Isloria se alitilii.

MIRcEA MARTIN

definitorii pentru atitudinea politicd (9i morali) a lui Foucaultfapte precum aparilia, uneori chiar alituri de Sartre, in cadrulunor manifestalii pariziene in prelungirea marilor migciri dinmai 1968, dar gi solidarizarea cu disidenlii sovietici ori protes-

tul rdsunetor impotriva ,,legii ma4iale" din Polonia (mai precis,

?mpotriva pasiviteui guvemului francez fa\tr de o asemenea

mlsurd represivd), pi a arestdrii lui Derrida la Praga in 1982.

Dincolo de reacliile publice ale autorului, opera lui Foucault,ea inse$i, privite in ansamblul ei, era incompatibild cu materia-

lismul dialectic gi istoric in genere gi in mod deosebit cu ver.siunea lui etatizatl 9i simplificati in ldrile socialismului real.

Contestalia foucauldiani a istorismului gi a umanismului nuputea fi pe placul ideologilor oficiali, ca sd nu mai vorbim de im-pactul subversiv pe care lucririle sale despre formele Puterii qi

ale represiunii l-ar fi avut in atmosfera totalitarismului victorios.Daci la aceste obstacole adiuglm dificultatea extremd a cel

pu.tin unora dintre lucrdrile lui Foucault, precum gi moartea pre-

coce a autorului, intdmplatd in 1984, in plind glorie, am putea

avea o explicalie (paftiald) a int6rzierii introducerii operei sale

in cultura noastrd. Dar disparilia autorului n-a insemnat cetuSi

de pulin incheierea carierei operelor sale, a iradierii lor. Noi tra-duceri si reeditdri ale lucrdrilor lui au continuat si apari, comen-

tariile critice pe marginea lor s-au inmul1it, evolulia unordiscipline gtiinlifice resimte vizibil influenla gdndirii sale.

Receptarea lui Foucault in diferite spalii de culturi s-a pro-dus, fuegte, in funcSe de tradiliile gi agteptdrile locale, astfel inc6.t

se poate spune astdzi cI existi un Foucault ,,american", sensibildiferit de acela ,,francez", dupi cum existd o versiune a luijaponezd sau alta sud-american5. Sunt convins ci, daci am fi inmisuri si urmdrim ecourile operei foucauldiene in cultura Estu-

lui european, am intdlni o alti imagine rdspunzAnd altor nece-

" sitlli 9i intrebiri.in ce ne privegte pe noi, romdnii, cred ci trebuie s[ inte-

grdm cdt mai rapid aceasti operd, impreund cu destule altelerdmase neasimilate in ultimele decenii qi compundnd o etapd a

Studiu intr o duc tiv

l,,rrrtlirii curopene pe care nu cred ci ne-am putea ingidui s-o

,,rI (lcnl", oum am procedat (prea) adesea de-a lungul efortului

rx rslnt lccuperator.

..('s este un autor?", se intreba Michel Foucault intr-o con-

lcrilltli !ostita la Societatea Francezd de Filosofie in 1969, al('rirci tcxt publicat se va bucura de o lungd fi bogati posteritate.

I il e(nstata cA atat n o\ilmea de autor, cdt qi aceea de ,,operd" sa'o

r,lc ,,.t< riitLrd" devin problematice in zilele noastre, daci nu vorli lirst dintotdeauna astfel. ,,Scriitura se desligoari ca unjoc, ce

i1i dcpigeqte negregit propriile reguli", supunindu-se mai pulin

t'onlinutului amplificat, cat ,,naturii inses,i a semnificantului".

,,l,rurc1ia expresivd a discursului" tinde sd dispard gi, odati cu ea,

rrrrlonr1 insuqi, aga cum l-a conceput ,,tradilia istorico-trans-

cerrdcntald a secolului al XIXlea".'l'cma recurenti - mai ales in comentariile literare foucaul-

rlicnc a inrudirii scrisului cu moartea serve$te drept argument

rrr lavoarea asediunii referitoare la,,efasarea caracterelor indi-vitluale ale subiectului vorbitol'. Ceea ce se repune, de fapt, aici

in discu{ie sunt ,,privilegiile subiectului", cu deosebire prezenla

lui originard, fbnddtoare: ,,Punerea intre paranteze a referinlelor

lrirrgrafice sau psihologice atunci cAnd se analizeazd o oper( tcit'literar, sistem filosofic, operi s,tiinlifrci) inseamni deja

puncrea in discu{ie a caracterului absolut 9i a rolului fondator

rrl subiectului".Subiectul nu e altceva decit ,,o funclie (variabili gi com-

plcxd) a discursului". Iar autod - cum noteazd Foucault intr-o

vclsiune l5rgitd a textului siu - nu va fi altceva decAt o limiti,,,rrn principiu de economie" in proliferarea periculoasi a sensu-

lilor si a ficliunilor. Autorul este, prin urmare, depa.rte de a

rcprczenta o instanld creatoare ,,transcendenti tuturor limba-

iclor", autorul, de fapt, ,,nu precede operele". Sursa semnifi-

clliilor infinite ale unui text ori discurs nu se afli in autorul lor,

l r:iirui func1ie va dispirea intr-o alti lume decdt aceea burghez5,

hazatd pe individualism ;i pe proprietatea private. Se poate

MIRCEA MenrtN

imagina, adaugd Foucault, o culturl in care discursurile ar cir-cula fEri ca funclia autor sd apard vreodati. ,,Toate discursu-rile [... ] s-ar desfisura in anonimatul murmurului."

Acesta fihd (in linii foarte mari) concepii abstract de autoral lui Foucault, sd vedem cum se defineqte el insugi pe sine caautor in raport cu propriile texte s-i, mai ales, cum crede ci ele ildefinesc. Atitudinea lui este, in aceasti privinld, ambivalente,pentru a nu spune contradictorie. Pe de-o parte, qi in continuitatelogicd (nu temporali) cu teoria din Ce este un autor? el paxe sdinleleagd scrisul ca pe un exerciliu de de-personalizare: ,,Firdindoiald, nu sunt singurul care scrie pentru a-gi pierde chipu1".Frazele urmitoare, la fel de memorabile gi de frecvent citate,contin un refuz al fixlrii qi al recunoa;terii de sine: ,,Nu mdintreba cine sunt $i nu-mi cere sd rim6.n acelaqi: e o morald destare civil5; ea guvemeazd documentele noastfe. Dar sd ne laseliberi cind e vorba de scris". Putem vedea aici gi un refuz alidentificdrii cu propria operi? Oricum, ambele declaratii lasiimpresia ci aqazi sub pavdza md;tii atdt biografia autorului, citqi opera sa.

Ar mai trebui, in aceeagi ordine de idei, afldugat faptul ciFoucault a fost extrem de restrictiv in privinla datelor cu carepropria biografie ar fi putut contribui la elucidarea textelor sale.inainte de a muri, el qi-a distrus arhiva personali aproape inintregime qi a interzis publicarea postumd de manuscrise, printreacestea qi schila unui capitol important (despre perversiune) dinIstoia sexualildtii.

in acelagi timp, opera sa insd;i, dincolo de temele ei mai multsau mai pulin inedite si in ciuda cdtorva mirci stilistice incon-fundabile, poartd o aurt de impersonalitate $i mister infeli-gAndu-ni-se adesea ca ,,un ansamblu de cunostinle firi. subiect",ca o gindire venitd dintr-un exterior lipsit de identitate.

Pe de alti parte, 9i mai cu seame in ultimii ani de viati,Michel Foucault a ldsat sd se inteleagd gi chiar a afirmat carac-terul autobiograJic al lucririlor sale: ,,De cdte ori am incercat sifac operd teoreticd, a fost pe baza unor el;mente din experienla

Studiu introductiv

lrroplie". intr-un interviu din 1978, intAlnim o recunoagtere incd

rrriri ampld: ,,... Nu existd nici o carte de-a mea care sd nu fi cres-

cul, cel pulin in parte, dintr-o experien!5 directd, personald [... ]ru rrcbuniei, a spitalelor psihiatrice, a bolii [... ] 9i chiar a mor!ii".

l)c altfel, insdgi alegerea temelor lucrdrilor sale poate fi con-

ritlcratd simptomatici. in plus, din biografia lui n-au lipsit ges-

nilc exhibiyianiste legate (numai aparent) paradoxal de zonele

tlc pcnumbrd ale existentei sale. Dar el n-a incurajat nici o clipdtottluzia inlre eul personal qi acela auctorial $i poate cd' tocmairrccasti voin{d demarcatoare l-a determinat si-gi asume public

lronrosexualitatea atdt de t6rziu gi pe cii atit de marginale. Cu

toirtc ci a fbcut din ciuddtenie un stil comportamental la care

olrn a fost mai mult decdt permealili, Foucault a linut pdnd spre

sliilsitul vietii sd-i asigure acesteia dil urm6 o receptare a$a-zise

rrolrnali, intr-un plan de relativi neutralitate intelechrald, se o fe-

rcrrsci de lecturi dinainte orientate, pasionale gi reductive.

Din aceastd perspectivd, un text prectm Ce este un autor?

l)oate fi interpretat ca o versiune radical abstractizati (9i flrnrrtlresd polemicd evidenti) a pamfletului proustian Contra lui,\uinte-Beuve. Autorul ca ,,funclie a discursului" este o replicdtltti din altl i6rsti a criticii (literare gi hlosofice) observafiei

cscnliale'a lui Proust conform cireia ,,o carte este produsul altui

cu dec6t acela pe care il manifestim in obiqnuinlele [...] 9i inviciile noastre". Ambii autori ajung la concluzii cu valabilitateg,cnerald, extrapoland o experienti proprie qi incercAnd sd-gi

irpere biografia de intruziunile voyeuriste ale criticii sau ale altor

institutii, si delimiteze un spaliu de intimitate la care,,celilalt"sir nu aibd acces decdt cel mult - pe calea sublimatoare qi/sau

ilhslractizante a discursului. a crealiei.Legiturile intre viala lui Foucault qi opera sa rimnn -pe acest

plan al sugestiei de idei - foarte str6nse, in ciuda rezervei sale falidc actul confesiv, rezerv6, la rdndul ei, simptomatici. Biografulsiiu, Didier Eribon , ne atrage atenlia ci ,,insigi ideea de mirtu-lisire il ingrozea pe Foucault". $i adaugd, invocind in sprijin tex-

lclc acestuia: ,,Groaz5 ale cdrei urme le gdsim in intreaga sforlare

'l

MTRcEA MARTIN

a ultimelor sale ce4i de a respinge, refuza, dezarma injoncliunea

de a spune, de a vorbi, de a face pe cineva si vorbeasci". Mai

inainte, prietenul de o viali al filosofului, Daniel Defert, observa

ci ,,in opera lui, Michel Foucault a inserat practica mirnrrisiriiin cadrul unei problematici a puterii. El n-a preluit niciodatd con-

fesiunea ca atare, dezviluind intotdeauna in desfigurarea ei un

proces de ordin polilienesc". Fdri sd creadi, aqadar, in gansele

confesiunii voluntare, spontane gi directe, Foucault a preferat sd

lase opera sd mdrturiseasci pentru el in felul ei specific, deviant,

oblic qi impersonal, mullumindu-se doar sd indice uneori o cale

de acces cdtre o identitate profund problematici.

Meditalia pe marginea experientei biografice 9i artistice a luiRaymond Roussel il conduce pe autorul nostru la o altd formu-

lare, mai directd, de aceastd dat6, qi mai cuprinzdtoare; ea are, inplus, meritul de a armoniza cele doui solulii contradictorii pe

care Foucault le-a dat raportului intre operi 9i biografie in genere

gi aceluia dintre propria operi gi propria biografie in special.

Opera rnajori a unui scriitor adevlrat, crede criticul, este ,,pAne

la urmi, el insu$i in procesul de scriere a ci(ilor sale". $i, mai

departe: ,,Viata privati a unui individ, preferinla lui sexualS 9i

opera lui sunt legate intre ele nu pentru cd opera ii ffaduce viala

sexuali, ci pentru cd aceasti operi include intreaga viald, ca $i

toate textele".Ideea omologirii biografiei cu opera aminteqte de Friedrich

Gundolf, care a tratat in aceasti manieri simultand, sintetici,

viala gi scrierile lui Goethe, cu precizarea importantd cd, pentru

el, operele marilor artigti constituie insdqi viala lor, sunt ,'cor-purile pe care ea le con1ine". Dacd pentm Gundolf, ca un demn

discipol diltheyan, opera este viald fiindcd via{a creatorului o

include, pentru Foucault, conceptul operei este cel inclusiv:

opera include viala autorului ei, biografia lui face parte din

operd, este operd. Ni se propune, agadar, pe de-o parte, o opere

inleleasd ca o forml de via!6, ca o via-td cuprinz[toare, exem-

plar6, pe de altd parte, o biografie conceputd ca o opere totalS.

Studiu introductiv

Si ne oprim aici o clipd asupra conotaliilor profirnd reflexive

rrle gcslului foucauldian de a;ezare a,,intregii vieli" sub semnul

,lrcrci slu, mai exact (de fapt, mai insidios) la adipostul operei'

l[lclcgclll acum mai bine ce autorul nostru nu accepti confizia

crrlrri opcrei cu acela al biografiei tocmai pentru ci voia ca unifi-

crrrca lor si se facS in cadrul operei qi in numele ei.

Itlcca considerdrii celor doud euri intr-o perspectivi unitard

o vl fi intilnit Foucault incd la inceputul carierei sale, c6nd

conrcnta, de pildd, (Jniversul imaginar al lui Mallarmd de

.lcirn-Pierre Richard si cdnd remarca identificarea de citre critic

rr rrrrLri eu care nu aparfinea in exclusivitate nici biografiei, nici

opcrci, ci manifestirilor lor reunite: ,,Mallarm6-u1 la care se

rcllrir analizele lui nu e nici subiectul gramatical pur, nici subiec-

trrl psihologic profund, ci, mai degrabi, cel care spune <Eu>> inoplc, in scrisori, in ciome qi in diferite confiden1e".

incercarea de a supune biografia operei rimine caracteristici

pcntru Foucault gi o alti versiune a ei o constituie efortul

constient de a ie;i - prin operi - din biografie. Scrisul e depate

tlc a reprezenta penhrr acest ginditor doar o formd de confesiune

irrrcdiat6, complexd, el indeplinegte o funclie transformatoare,

tt on.\gresivd. Cu ajutorul lui gi prin intermediul operei se con-

slruigste o noue personalitate. ,,Scriem pentru a deveni aliii decit

cci care suntem", declard Foucault, inspirat tot de experienta lui

Itoussel, dar trimi!6nd, o dat.i mai mult, la acel ,,adev5r invizibil"

1i ,,secret vizibil" care participe la drama existen(iali proprie 9i,

in acelagi timp, probabil,la stranietatea radicald a scris;.;Jrsi sdrt

Prin urmare, scrisul nu e numai (9i nu e atet) un mod al desco-

pcririi sau al regdsirii de sine, cdt gi (mai ales) unul al ,desprin-tlcrii de sine". Vechiul dicton ,,Cunoaqte-te pe tine insuli" pare

sir fle inlocuit de autorul nostru printr-un alh-rl: ,,Elibereazi-te de

line insuti!" Suntem aici la polul opus indemnului nietzschean:

,,S[ devii ceea ce e$ti". Devenirea nu mai vizeazi acum identi-

lirtca. ci alteritatea. Demonismul foucauldian pare cd se consumd

rr rr in direc{ia aprofunddrii, ci in aceea a instrdinirii de sine. Dar

rrccastd instrdinare nu inseamne pentru autorul nostru decit o

ltl0

MIRcEA MARTIN

apropiere progresivd, o reasumare continui. ,,Demonul nu este

Celaldlt", proclamd el, ci Acelagi, ,,ceva ciudat care te deruteaziqi te lasi perplex - Aseminarea perfecti".

in ultimul siu interviu, Foucault insugi recunoa;te cd, de-a

lungul carierei sale, a apelat la ,,anumite metode retorice de a evi-ta unul dintre domeniile frrndamentale ale existenlei" - domeniulsubiectului, al sinelui, al conduitei individuale, dar ci, in fapt,lucdrile lui pot fi interpretate ca nigte ,,fi'agmente dintr-o autobiogafie". Desigur ci aceastd formuld nu trebuie cititd in liter4 ciin sprihrl ei deductiv, acelagi care il ficea pe Val6ry sI o conceapicu mult inainte: ,Nu existd teorie care sd nu fie un fiagment cugriji pregdtit al unei autobiografii". Sd nu uitdm, de altfel, ca

acelagi Val6ry suslinea - ca qi (inci o dati) Foucault - imper-sonalitatea crealiei, disocierea operei de ascendenle si aderenle

biografice.Biografia are insd rezislentele ei ctacteristice la orice tip de

sublimare qi, mai ales, moduri nea$teptate, secrete, labirintice,de a induce problematica, ritmicitatea gi chiar stilul operei la acirei origine se afli (de la bun inceput sau pind la urmi).Dorinlei lui Foucault de a ,deveni alrul". de a ,,se desprinde de

sine" prin scris ii rispunde butada congenerului gi colegului siu(la $coala Normali Superioarl) Jean d'Ormesson: ,,Devii ceea

ce po!i, eFti ceea ce te naqti" (citat din memorie).in ultimii ani de via1i, aceia in care elabora qi reelabora

volumul II qi volumul lll din Istoria sexualitdlii, ani pe care i-affiit, se pare, cu certitudinea bolii gi a mo4ii apropiate, Foucaultintrd in altfel de relalii cu opera sa. Am putea chiar spune cd untransfer substanlial se produce de la operd la via1d, a cdrei pre-

ocupare fundamentald devine una pentru sine, ca qi tema ulti-mului sdu volum (Le souci de soi, 1976). Titlurile ultimelorcursuri linute la Colldge de France erau, de altfel, consonante:

Hermeneutica subiec nlu i in 1 98 l- I 982, Guvemare a de sine ;iguvernarea altora (1982-1983) si Curajul adevdrului, in1983-1984. Prohtl determinanl al operei, caracterul ei ekctiv,elicient

^supra vielii autorului, se confirmd o datd in plus.

Studiu introductiv

lltul Veyne, reputatul clasicist gi istoric, bun prieten al lui Fou-crrrrlt, subliniazd intr-o evocare emotionati cd,,redactarea aces-

tor tloui ci(i ajucat pentn: el rolul pe care scrierea filosofiei qi

jrrrnalul intim il jucau in filosofia anticd: de lucrare a sineluinsupnr sinelui, de autostilizare".

('onfiuntarea cu morala crestini si, mai ales, cu aceea pdgindIrr care il conduc pe Foucault cercetirile de istorie a sexualitetiiltr rimdne 17ri consecinle asupra modului de a-fi reprezentavir{r proprie. Idealul stoic al modelSrii de sine prin scris il pre-(rcup.i intens, iar influenla lui Seneca e incontestabild intr-uncscu precum Scrierea de srne din 1983. Dar Foucault inter-prctcazd in felul siu stoicismul, ca pe o etice a elitei, ca pe octici ,,al cirei scop principal a fost unul estetic". Nu ne vomrrira, deci, inregistrdnd intrebarea retorici pe care o pune acum:

.,Viata oricdrui individ n-ar putea fi o operi de artS?" Cel care,

il 1964, concepea autorul ca pe o ,,func1ie a discursului", se

rrlltii uimit de faptul cd,,in societatea noastrd arta nu mai are

lirporturi decdt cu obiectele, qi nu cu indivizii sau cu via1a..."

in ultimele sale studii, autorul is-i propune, de pildi, sd arate

cum au fost problematizate in Antichitate activitatea $i pldcerile

scxuale pdn ,practicile sinelui" {bcdnd sd funclioneze criteriilerrnci, ,,estetici a existenlei". Dar acest proiect se suprapune currnul ixistenlial, autobiografic. ,,Omul dorintei" a cdrui istorie orclhce este, intr-un fel, el insuqi. Titlurile care compun tripticulrlcdicat sexualit?ilii sunt profund reflexive. Voinla de a cunoatte,I'ructicarea pldcerilor qi Preocuparea de sine nu reprezintl,oarc, un mod emblematic al autorului de a se scrie pe sine?

lixcrciliul plicerilor n-a fost un fel de a face si funclioneze cri-tcriilc unei ,,estetici a existentei" proprii?

Dar acest exerciliu a fost unul experimental qi experenlialtolodatd, deloc incompatibil cu un alt exerciliu - ,,cel al sineluiirr rrctul gAndirii" pe care Foucault il echivala cu asceza. ldeeasncrificiului nu lipseqte nici ea, in primul rdnd ca renun(are lasinc. De altfel, scriitura a fost de la inceput legati in viziunealixrcauldiani de sacrifi ciu.

t3l2